11,066 matches
-
Pentru prima dată la Iași, disciplina de Biofizică a căpătat integrare clinică. În cele peste cinci decenii de activitate didactică și cercetare științifică, prof.univ.dr. Traian Baran a dat un conținut modern și specific predării și cercetării de biofizică. S-a aplecat cu multă înțelegere și migală asupra tinerelor generații de medici. Rezultatele activității sale științifice sau concretizat în publicarea în calitate de autor a primelor volume de Lucrări Practice și Demonstrații de Biofizică și Fizică Medicală (în 1965, 1976, 1984 și 1986) și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
mai multe contracte CEEX pe domenii prioritare. A avut schimburi de experiență cu laboratoare de profil renumite din țară și străinătate. În cele peste patru decenii de învățământ superior și cercetare medicală, prof. univ. dr. Constantin Eremia Cotrutz s-a aplecat cu multă înțelegere și migală asupra tinerei generații de studenți și medici. Rezultatele activității științifice sau concretizat în publicarea, în calitate de autor și coautor, a 30 de manuale, o monografie și a peste 430 lucrări științifice, care au apărut în reviste
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
practician. Chirurg de excepție, având frumusețea și naturalețea gestului chirurgical, a rămas toată viața devotat chirurgiei clasice. În acest domeniu a modernizat tehnicile de tratament și a adoptat noi tehnici. În cele peste patru decenii de activitate didactică s-a aplecat cu multă înțelegere și migală asupra tinerelor generații de medici. La Iași, în 1972, a editat primul Curs de chirurgie pentru studenți, care a și fost reeditat în 1980. Împreună cu prof. dr. M.R. Diaconescu, în 1978, a scris prima Monografie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
chirurgia digestivă începând cu esofagul până la canalul anal. Dragostea pentru profesiunea medicală l-a făcut să se preocupe în mod deosebit de chirurgia hepato-biliopancreatică, precum și a glandelor endocrine, dar a abordat și cavitatea toracică. Cu multă înțelegere și migală s-a aplecat asupra tinerelor generații de studenți și medici specialiști. Rezultatele activității sale științifice s-au concretizat în publicarea, ca autor sau coautor, de lucrări științifice care au apărut în reviste de specialitate din țară și străinătate. A fost autor de manuale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
biochimice pentru explorarea cavității orale (tumori ale planșeului bucal, parodontopatie marginală cronică, lichidul crevicular etc.), reumatism, cataractă, diabet, alcoolism, boli cardiovasculare, explorarea spațiilor lichidiene etc. A fost veteran de război. În cele peste cinci decenii de activitate neîntreruptă s-a aplecat asupra tinerilor discipoli cu înțelegere, răbdare și migală, constituind un exemplu demn de urmat. După o nemeritată și grea suferință, prof. univ. dr. Florin Gheorghe Șerban a trecut în neființă în ziua de 29 aprilie 2010 și a fost înmormântat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
care i s-a conferit medalia „Bărbăție și Credință“. În anul 1948 a devenit student al Facultății de Agricultură de la Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, absolvind-o cu succes, în anul 1952. Pasiunea cu care s-a aplecat, încă din perioada studenției, asupra studiului plantelor a făcut să fie remarcat de către dascălii săi ce i-au îndreptat apoi pașii spre cariera viitoare. Eminentul profesor Mihai Răvăruț, preocupat la vremea aceea de constituirea, la Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și activitatea de cercetare. Între 1984-2009 a fost șeful Clinicii de Endocrinologie a Spitalului „Sf. Spiridon“ și a Catedrei de Endocrinologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa“ Iași. În cele aproape cinci decenii de activitate s-a aplecat cu multă înțelegere și migală asupra tinerelor generații de medici. Rezultatele activității sale științifice s-au concretizat în editarea în calitate de autor sau coator a 24 de cărți, 887 lucrări științifice publicate în țară și străinătate și a fost prezent, prin
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
este, dar pot fugi de iubirea ta. - De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele ei, să fie realistă și nu subiectivă, dar cineva din interiorul ei parcă-i șoptea „Trezește-te, gândește-te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
străduia, parcă toate gândurile puseră stăpânire pe ea și reveneau cu o nouă forță. Dacă mama ei nu ar fi murit, acum i-ar fi fost aproape, iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea și așa și era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fără a se așeza și el. Își scoase cămașa imaculată, zăbovi o clipă cu privirea peste fața ei, se așeză lângă ea și începu s-o sărute cu poftă și tandrețe. Își strecurase degetele în părul ei voluminos și se aplecă mai mult peste fața ei, încât îi era aproape imposibil să mai respire. La rândul ei, duse o mână în părul lui, iar cu cealaltă mână căuta să se apere, încercând din instinct să oprească totul. Obrazul ei era înfierbântat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei, după ce îl sărută, apoi se aplecă aproape de tâmpla ei șoptindu-i la ureche : „Te iubesc! Te iubesc așa de mult... cum nu am iubit vreodată! N-ai să mai pleci niciodată, nicăieri de aici. Ai să stai cu mine toată viața.Vom avea copii, iar când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa. Își trecu degetele prin părul mătăsos și des, apoi își lăsă capul aplecat în jos într-o atitudine de rugăciune și îi veni un gând nebunesc fără a ține cont de situația în care se afla. Doamne, ajută-mă și dă-mi un copil sănătos. Nu mă lăsa cum nu m-ai lăsat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o aberație și din nou lacrimile ajunseseră cu repeziciune pe obrajii ei palizi ce păreau ai unei mame învinse. - Doamne, oare nu ți-a fost de-ajuns moartea primului născut? De ce mi-ai dat și această suferință? Capul i se aplecă în jos de parcă ar fi vrut să cadă, ochii i se împăienjeniră, limba i se lipi de cerul gurii, nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fericire chiar și în frunzele uscate. Existau flori frumoase, vârfuri maiestuoase de munți, văi acoperite cu verdeață care îi deschideau urechile să audă vocea voioasă prin care natura îi vorbea, simțind că îl cheamă necontenit. La rândul ei, Carlina se aplecă cu brațele întinse spre el și cu buzele țuguiate îi sărută toată fața închipuindu-se fiica soarelui care urma să apună. Apoi stătură câteva minute lipiți unul de altul, neștiind care dintre ei iubea mai mult. Ea finaliză despărțirea de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iar casa să-ți fie ca o farmacie, să ai bunul simț și cei șapte ani de acasă.” Își aminti cum taică-său îi spusese: „Când privești un copac îl vezi înalt și drept, iar când bate vântul el își apleacă vârfurile în toate direcțiile arătându-ne câtă flexibilitate are și câtă energie folosește pentru a rezista. Gândul să-ți fie îndreptat spre asemenea lucruri, spre lucruri bune, luminoase și-n orice împrejurăre să-L cauți cu mintea, cu inima, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimeni. La un moment dat, Alin se ridică de la masă și se îndreptă cu precizie spre Nicole, reușind să-și țină echilibrul emoțional. Ea păli ușor la apropierea lui, fără a putea lega vreo vorbă în acel moment. El se aplecă cu eleganță aproape de chipul ei întrebând-o în șoaptă cu multă politețe:Sunteți singură, domnișoară? - După cum vedeți nu mai e nimeni cu mine. - Atunci îmi permiteți să iau loc la masă cu dumneavoastră? - Desigur, îmi face plăcere să cinez alături de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o aruncă în pat. Se prăvăli peste ea cu tot corpul zicându-i: - De unde era să aflu de nenorocita asta de poveste?! Ochii ei verzi se deschiseră mari, neîncrezători și temători iar Alin îi susținu privirea până la un punct. Se aplecă peste ea și îi umezi buzele, uimit de culoarea intensă a ochilor ei, mai verzi ca niciodată. Era o noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și-o putea manevra după bunul plac, găsea foarte repede stăpânirea de sine iar pe chipul său nu mai rămânea nici un pic de tristețe sau ranchiună. Trecea de la o stare la alta foarte repede. Când îl surprindeai uneori cu ochii aplecați în jos, pus pe gânduri credeai că ascultă glasul pământului. În preajma lui te simțeai bine, îți creea o senzție de relaxare, de liniște, de flexibilitate, aducându-te în starea lui de bine. Situația în care se afla în momentul acela
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii îi erau lați, pieptul musculos, iar ochii lui adânci păreau o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca să bei. Vas, fusese campion sportiv de nenumărate ori la aruncarea discului și a ciocanului. Se lăsase de acest sport din cauza veniturilor prea mici. Nu mai voia să își irosească tinerețea așteptând schimbări în lumea sportului. Nicky părea că se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
primăverii, frunzulițele ei erau deschise la culoare și imature. Lumina amurgului distingea liniile delicate ale munților din zare. Priveliștea aceea era ca atunci când se naște un copil, iar lumea se umple de speranță. Le transmitea o energie pozitivă. Jean se aplecă puțin peste fereastră, ca și cum ar fi vrut să mai vadă silueta fetei pierdute, iar Nicky văzăndu-l zise: - Frate, tu ai realizat ceva astăzi și nu te mai poate nimeni învinui că ți-a dat papucii o femeie. - Mereu o dau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stăteau lucrurile. Era dureros pentru o mamă dar nu avea nici o soluție la îndemână. Începând din acel moment îi era rușine să mai țină capul sus. Nu știa dacă acest cuplu va mai avea vreodată un viitor. Fruntea i se aplecă grea spre pământ, obrazul îi era mai palid ca altădată, iar gândurile care nasc de cele mai multe ori indispoziții îi săpau riduri adânci între sprâncene și pe la colțul ochilor. O zi întreagă tăcuse fără să vorbească cu cineva. Avea o indispoziție
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prima oară acasă adunase destui bani pentru a începe o afacere profitabilă, dar în mai puțin de douăzeci și patru de ore îi pierduse la jocuri de noroc. Plecase din nou de acasă, iar acum nu mai primea vești de la el. Se aplecă peste fereastra din bucătărie și scrută din ochi tot învălmășagul străzii. În fața acelei priveliști lăsă să-i scape un oftat puternic. Ar fi vrut să îi atingă umărul când plecase de acasă sau să îl fi văzut printre cei care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întrun somn adânc până dimineață, ca într-un leagăn al copilăriei, ca în brațele mamei. R. Schimbări neașteptate Îi tremurau picioarele de emoție iar respirația i se opri pentru o secundă. Se văzură într-un restaurant și după ce Valentin se aplecă și-i sărută mâna cu tandrețe, „diamantul” îi făcu semn să se așeze la masa ei. - Dacă cineva mi-ar fi ghicit că te voi revedea, nu aș fi crezut! - A trecut mult timp de când nu ne-am văzut. Destinul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al unor emisiuni gen Reflector, dar pe care poate un realizator TV ar fi făcut-o ceva mai bine Atenție : regizor periculos aplecat în afară ! Revăzut la un an după prima vizionare la Institutul Francez, E pericoloso sporgersi, debutul în lungmetraj al lui Nae Caranfil (scenarist și regizor, dar și coautor al muzicii filmului), impresionează prin aceeași rigoare a construcției : nimic nu e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și filmelor ulterioare Ca și la Woody Allen, există riscul ca fiecare film să devină un exercițiu de compoziție impecabil, dar și un pic manierist. Dar dacă doar acest pericol îl paște pe autorul nostru, atunci abia așteptăm să ne aplecăm în afară, pentru a vedea din timp ce urmează ! Un kitsch perfect înduioșătoare soarta regizorilor noștri înainte de 89, odioasa cenzură a sinistrei dictaturi făcea ca filmele lor să nu poată fi capodoperele pe care le aveau în cap ; după telerevoluție
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]