11,781 matches
-
invidiabilă. I-am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și Îngrijorări. Îmi părea pregătit unei senectuți glorioase. Totuși, se grăbea mereu... Nimeni dintre cei care i-au fost aproape n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintr-un sfârșit de vreme, dintr-un sfârșit absolut”. Muriseră deja și Mazilu, și Mazilescu, și Robescu, și Radu Petrescu, și atâția alții dintre „ai noștri”, dar În nici un alt caz parcă sfârșitul nu manifesta „o putere mai mare”. Nu bănuiam că sfârșitul, cu totul imprevizibil atunci, al lumii „Închise”, sufocată de Autoritatea hidoasă și ridicolă, se apropia, totuși, nepăsător de Încă o jertfă. În lumea pe care persistasem a o „deschide” prin fiecare lectură și pagină scrisă, prin fiecare bucurie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Apoi și de Dincolo decât cea În care Sorin se refugiase. Dintre toți, eu aveam să ajung, fără să-mi pot depăși stupoarea, tocmai În America din care el se Întorsese extaziat, cu câteva luni Înainte de moarte, fără a bănui că aducea cu el, În el, inexorabila condamnare. Vorbea cu un nemaiîntâlnit, nici măcar În cazul său, entuziasm, despre fabuloasa călătorie În fabuloasa țară a libertății care Îl fascinase instantaneu. Exaltat, rezuma fericita Întâlnire: dezinhibarea, lipsa de convenții și de prețiozitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu. Uite, ticăloșii au răspândit zvonul că soția mea, o știi, ființa aceea minunată... Dora, mi-a fost trimisă de sinagogă. Așa spun prin târg măgarii. O jidoavcă sub plapumă. O iscoadă a sinagogii. De data asta, uluirea mea devenise, bănuiesc, mai mult decât expresivă. Doar Dora nu este... dar nu apucasem să bâlbâi vorbele prostești. - Știu, știu, nu asta e problema. Nu adevărul e problema. Nici nu mă interesează taina nașterii ei. Dar nu mai suport! Ieri am strigat prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Îi cunoștea. Absența sa mi-a reorientat atenția spre cele două vedete care ne onorau, Lucian Pintilie și Adrian Păunescu, și, mai ales, spre tânărul Însoțitor al acestuia din urmă, poet frumușel și tăcut, În care nu aveam cum bănui mocnitele frustrări fără leac ale unui viitor disident vanitos și irascibil. În anii următori, m-am Întâlnit adesea cu Radu Petrescu. Ne-am plimbat Împreună, ne-am oferit și am discutat cărți, ne-am scris. Vorbeam, nu o dată, și despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă atrăsese de la Început prin eleganța și transparența stilului, cu volutele sale neașteptate, colorate, aeriene, prin bruschețea surprizei tăioase și ritmul surdinei, printr-un soi de mister lexical, În sine și pentru sine. Memorasem chiar, cândva, câteva fraze, fără să bănuiesc atunci ce vor deveni ulterior, În exil, rânduri ca acestea: „Metodă infailibilă pentru a ști care e fraza bună și care nu: Îmi imaginez că mă aflu În mijlocul Saharei, fără nici o carte cu mine etc. În buzunar, descopăr un pătrățel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi Început să se constituie pentru un public fie și restrâns, deocamdată. Sunt destule semne. Multe nevoi ale conjuncturii Încâlcesc harta, Însă pentru mine ea rămâne foarte limpede. Aștept cu cel mai mare interes următoarea Dumneavoastră carte, pe care o bănuiesc de multă importanță În construcția la care lucrați. Vă strâng mâna cu toată prietenia, Radu Petrescu ș12ț București 23 februarie 1978 Mult stimate Domnule Norman Manea, Deși În continuare asediat de schele, de munți de mortar și de moloz etc.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ținta suspiciunii obsesive a vameșilor, mai ales În cazul unui scriitor, ba Încă a unuia nu tocmai adorat de oficialitate. Printre puținele hârtii aruncate În valiza călătoriei „turistice” de o lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu uimire, o tăietură dintr-un ziar. De foaia tipărită erau capsate câteva fâșii de hârtie pe care erau transcrise vorbe celebre, repetând, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu oarbă violență xenofobă În aceeași revistă se adăugau, bănuiesc, motivelor pentru care strecurasem hârtia printre lucrurile din valiză. Acum, jumătatea de pagină din Flacăra era atașată nu doar de citatele menționate, ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie 1988
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărați” Între truditorii cuvântului - chiar acesta era sensul, „trudă”, pe care Îl atribuia, apăsat, muncii literare. Era el Însuși un acerb, nu doar inspirat, salahor al scrisului, deloc grăbit să-și publice noi cărți În vremuri de restriște, fără să bănuiască Încă În acel timp că nici chiar după surparea dictaturii nu va mai apărea, pentru cultură, cea mai bună dintre lumi. La Berlin, Herr Bănulescu avea deja printre funcționarii de la DAAD o bună reputație, se vorbea despre el ca despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
biografii care se tot depărtează fără a se separa de ea Însăși. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 4/2000) Dialog epistolartc "Dialog epistolar" Pe Radu Enescu l-am văzut doar o singură dată. Anume, Într-o seară de iarnă (1982, bănuiesc) când mi-a dat un telefon, În București fiind, și am izbutit să ne Întâlnim la mine acasă, În ciuda faptului că soția mea era, se pare (cum rezultă din rândurile alăturate), bolnavă. De corespondat, am corespondat, Însă, deși rar. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am păstrat o copie a scrisorii. Nu știu dacă „adrisantul” a primit scrisoarea mea, dar răspunsul său nu mi-a parvenit (tot din cauza „capricioasei” intermediare?) sau Radu Enescu a Întârziat excesiv răspunsul, până nu mai era cine să-l scrie. Bănuind că citește, și acum, de dincolo de zarea noastră, Familia, presupun că Îi va face plăcere să revadă acest schimb epistolar. New York, mai 1999 3.XI.1993 Dragă Domnule Radu Enescu, Tatăl meu mi-a trimis acum câteva zile textul Dvs.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sugerau că da, ar fi posibil ca unele dintre cărțile premiate să necesite un nou referat de clarificare și susținere. Chiar cu câteva zile Înainte de plecare, președintele Uniunii Scriitorilor mă invitase la o cu totul neașteptată plimbare prin parcul Herăstrău. Bănuiam că are să-mi comunice ceva confidențial, de vreme ce voia să evite microfoanele din biroul său oficial. Plimbarea s-a prelungit pentru câteva ore Într-un monolog prietenesc și, dacă mă ghidam după banalitățile pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Închipuiam un Înlocuitor de același calibru. În plus, era fascinat de New York, de librăriile și bibliotecile sale, nu doar de zgârie-nori și de fantasticul spectacol al străzii. A ezitat, a amânat, dar paharul s-a umplut repede din nou. Cum bănuiam, diplomații români se tot roteau, curând s-ar fi aranjat, probabil, lucrurile. Din păcate, Liviu plecase și avea să regrete profund, cum menționează și Într-o scrisoare, decizia de a părăsi New York-ul. Speranțele sale de revenire nu s-au
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
influență moderatoare. * Corespondența cu Mircea Zaciu datează din perioada de după dispariția Clovnului Național și a Circului Totalitar. Ne aflam deja, amândoi, În afara României. Scrisorile m-au surprins la Început prin tonul extrem de afectuos și prin prietenia pe care nu o bănuisem a fi atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de deruta și melancolia depărtării, de nu și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă uluise chiar mai mult decât sugestia că aș (am) fi fost, cumva, mai avizați asupra supravegherii generale decât Mircea Zaciu Însuși, care, de-a lungul Întregului volum, insista că pare a fi din nou și din nou urmărit - cum bănuiam (fără să știm niciodată precis) cu toții. Pe pagina următoare, tărășenia revenea: „Reacția evreilor. Societatea de la M. unde ei dominau, mi-a făcut o puternică impresie”. Da, impresia fusese, se pare, puternică, de vreme ce greșise, ca Pristanda, numărătoarea. „Ei” nu dominau, asta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îndrăzneam a spera, atunci, În prea multe jurnale și memorii autentice, cuprinzătoare, poate pentru că nu aveam, eu Însumi, răbdarea de a-mi depăși nevrozele zilnice, descriindu-le conjunctura. Jurnalul reușește, În acest sens, deplin. Un titlu ca „Meseria de a bănui”, excelenta parafrază la Pavese, mi s-ar părea, Într-adevăr, perfect, ca emblemă a existenței românești În epocă (poate, nu numai); o lume a suspiciunii și bârfei, a poreclei și diminutivului, a disimulării și șmecheriei, a frustării și țopeniei megalomane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care le menționați (p. 189) probează Însă că evreii, oricât ar fi fost societatea de impresionantă, nu constituiau deloc o majoritate. M-a surprins Încă mai mult felul cum comentați avertismentul meu, oarecum superfluu, pentru prudență, dat fiind că, așa bănuiam, amândoi am fi fost, posibil, supravegheați. „Probabil, el (ei) știu mai bine”, scrieți. Multe notații din Jurnal, anterioare și posterioare acesteia, arată Însă că Întrețineați mereu o astfel de bănuială (și cum s-ar fi putut altfel, În situația dată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu un om al cărui talent și ale cărui calități morale le-am prețuit dintotdeauna! Mi-ai făcut mare mângâiere cu rândurile ce mi-ai scris și Îți rămân profund recunoscător! Plec acum spre țară. Nu cu mare entuziasm, poți bănui. Dar situația Dicționarului și procesul cu casa din Cluj reclamă În fine prezența mea (am plecat de acolo la fine de noembrie și am „iernat” În Germania). Măcar anotimpul sper să-mi fie favorabil, căci În rest... Veștile ce primesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spunem. Mai mult ar fi fost, poate, excesiv, nu ar fi adăugat nimic esențial dialogului precedent, nici tăcerii de peste douăzeci de ani dintre noi. Amintirea „pozitivă” a primei noastre cafele de taifas trebuia lăsată așa și atât cât fusese. Nu bănuiam că avea să fie și ultima. Amintirea a revenit când am citit versurile muribundului, scrise, se pare, pe patul de spital. Tragica tânguire se elibera, candidă, de pământ și de iluzii. Regăseam ceva din sensul scurtei noastre Întâlniri În poemul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și trofeu social. N-ar fi deloc exclus ca maleficul adormit o vreme de jocul libertății să furnizeze orori complementare celor pe care le-au trăit cei trecuți prin nazism și comunism. Istoria proiectelor de fericire umană nu-și Încheie, bănuim, ciclul dezastrelor decât prin finalul Istoriei Însăși. * MRP mi-a vorbit primul de Paul Georgescu. La apariția cărții mele de debut, În 1969, pe care o prefațase, mă tot Îndemna să-i trimit criticului volumul. Mă arătasem sceptic, nu Înțelegea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când venise vorba despre Preda. Rănit de „dezertarea” mea din țară, se dezlănțuise, am aflat, Într-o serie de furioase Înjurături telefonice, la toți cunoscuții și necunoscuții. După vreo doi ani Însă, aflând că „celălalt tărâm” devenise tocmai America și bănuind că Lumea de Apoi și de Dincolo nu mi se prea potrivește, a sunat-o pe mama soției mele. S-a interesat cum mă descurc, a rugat-o să-mi transmită urările sale de bine. Un soi de Împăcare finală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorul! Aici, În fața dumitale.” Nu era nevoie ca editoarea să-mi confirme numele expeditorului și traducătorului. Nu doar evidenta fidelitate afectivă operase În ambele Împrejurări, ci și un spirit intrepid și chiar „managerial”, aș zice, pe care deloc nu Îl bănuiam și care avea să rodească, În anii următori, În acțiuni culturale româno-israeliene, cum ar fi „Cercul literar de la Ierusalim”, „Premiul Sebastian Costin”, „Caietele Fundoianu” sau, pur și simplu, În relațiile de dialog și colaborare permanentizate cu instituții și persoane din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să adăugăm textului de atunci transcrierea convorbirii de peste aproape două decenii și, eventual, și cuvântările rostite la seara ce mi se dedicase la Târgul de carte din Ierusalim, tot În 1999. Deși am izbutit, până la urmă, transcrierea, proiectul va rămâne, bănuiesc, ca multe altele, pentru o posteritate inexistentă. L-am putut urmări adesea, În acești ani, pe Leon În rolul de Înțelept conciliator al unor conflicte sau neînțelegeri Între prieteni și nu numai. Misiunea i se potrivea, datorită unei delicate diplomații
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai Întâlnit de atunci, din zilele „istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-a valma, ambiții, vanități și frustrări, surprize scandaloase și regenerări Întârziate și bruște. Un fel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]