11,388 matches
-
au păstrat 7 movile funerare, acestea fiind dovezi că materiale certe că aici au staționat în câteva rânduri cete de nomazi. La începutul secolului XIX, cănd Basarabia a fost alipita la Rusia, Imperiul Rus a efectuat o evaluare a patrimoniului bisericesc, stării economice și a populației de pe teritoriul revenit ei în urmă tratatului de pace de la Bucurasti din anul 1812 luna mai. Populația a fost evaluată în trei categorii: A- bogați; B- mijlocași și G- săraci. În satul Scumpia , la categoria
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
că este îngrijit este loc pentru scăldat și odihnă. Biserica „ Sfinții Voievozi” înconjurată de 8 răstigniri, a fost menționată prima dată în anul 1780, fiind atunci construită din lemn. Sfântul locaș avea icoanele necesare și o bibliotecă completă de cărți bisericești. Mai târziu, în 1834, a fost prădată de cazaci din regiunea Orenburg care au trecut prin frontiera dintre Prut și satul Bujor. Biserica a fost reînnoită în 1864 de către Ion Curlivan. În anul 1835, în biserică slujeau 2 preoți: Ion
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
deie jurămîntul erau impuși nu numai modovenii, dar și evreii, găgăuzii, bolgarii și alte națiuni ce locuiau pe acest pămînt. În formulare, localitățile și populația erau introduși după trei categorii: A- bogați; B- mijlocași; G- săraci; Erau introduși și slujitorii bisericești, și cui aparținea "Votcina" - moșia satului. Iată ce a fost introdus în registru despre Sărată Veche și hutorul (odaia) ei: "31. Sărată- la categoria A- (bogați) 3 preoți; 1 diacon; 1 ponomar; 1 mazil; 2 ruptași; la categoria B- nimeni
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
era susținută de stat dar și de obștea ,Sărată Veche,ei îi aparțineau 33 desetine de pămînt cu care se întreținea și în ea copii învățau scrisul caligrafic, aritmetică, legile creștinești, lmba veche slavona, din biserică(scrisul cititul) și cîntările bisericești. În școala se învață în limba rusă (așa era dispoziția de sus), dar condicele metricale erau tipărite în limba română cu grafia slavona. Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici dar, pe parcursul anilor satu a mai avut
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Sf. Nicolae. În ea se păstrase cărți vechi religioase, icoane, vase din lemn. În 1879 a fost înălțată o biserică nouă din piatră. Din cele mai vechi timpuri bărdărenii se ocupau cu agricultura, aproape toți țăranii erau analfabeți. Școala parohială bisericească a fost recunoscută abia în 1861. La 25 mai 1874 a fost deschisă o școală populară cu o singură clasă, iar peste 2 ani satul a avut o școală cu o clădire nouă. În această școală a învățat viitorul arhiereu-vicar
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
XIX-lea, s-a deschis școala ministerială de o singură clasă, cu studii în limba rusă de o durată de 3 ani, unde un singur învățător preda unui cerc îngust de discipoli religia, limba rusă cu caligrafie, aritmetica și cântarea bisericească. Populația satului a fost pe larg afectată de mobilizările din 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial, cât și de foametea și deportările care au urmat. În Scoreni activează liceul teoretic „Universul” unde, în 2016, își făceau studiile 324
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea 212 de familii cu 955 de locuitori: 499 de bărbați și 456 de femei. Tot în 1859, se deschide Școala parohială bisericească cu învățătorul Iacob Luțcalov. În acea toamnă satul avea 117 case cu 975 de locuitori. Proprietarul Miahai Sturza mai stăpânea și moșiile de la Aluniș, Mihăileni, Nicoreni, Ochiul Alb și Recea. În 1864 țăranii au primit așa-numitele nadeluri de pământ
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Rus cu o populație de peste 500 oameni. La 9 aprilie 1908 țăranii din Biliceni deschid pentru nevoile lor o casă de amanet și împrumut. În 1912 Pavel Cutîc avea aici moară de aburi și 1616 desetine de pămînt. Școala parohială bisericească, deschisă la Biliceni în 1862, la 1 septembrie 1902 a fost trecută în categoria celor de clasa II și urma să primească de la Ministerul Învățămîntului public anual 400 ruble pentru nevoile școlii, iar restul 250 ruble trebuie să le compenseze
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
spune "cunoaștem din documentele scrise, care au ajuns până la noi, ca vinurle erau aduse din Ungaria (probabil Tocai) ... Franța, Austria, Spania, România estul Mediteraniei". Răspânditea creștinizmului a favorizat (cât nu-i de ciudat) dezvoltarea vinificației - vinul era utilizat în serviciile bisericești. „Trebnicul” alcătuit de Petru Movilă, în Tratatul despre tainele Trupului și Sângele lui Hristos, enumără o listă de vinuri care se folosec la Liturgie printre care se numește și vinul de Valahia. La rândul său, teologii ruși au preluat cu
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi - 2 fete bisericești. În 1818 satul Liublenita s-a pomenit în județul Iași și s-a aflat în cadru lui pîn în decembrie 1835, cînd a fost format județul Soroca .La 22 iulie 1831, șeful județului Iași , Milinski , îi raporta guvernatorului Basarabiei despre
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
persoane impozabile indică numărul de case din sat. În datele recensământului din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
În anul 2006 la 11 octombrie, prin decretul Înalt Prea Sfințitului Mitropolit al Moldovei Vladimir, la biserica „Sfânta Treime” a fost numit preotul Vitalie Tomacinschi. Cu ajutorul bunului Dumnezeu, și cu aportul creștinilor din sat s-au procurat mai multe obiecte bisericești de care avea nevoie Sfântul Lăcaș: Sfintele Vase, policandru, cristelniță, sfeșnice, cădelnițe, aghiasmatar, semisfeșnic, veșminte preoțești, cărți de slujbă și alte obiecte necesare pentru slujbele bisericești. La aceste acte de binefacere au contribuit foarte mult băștinașii satului Pohoarna care se
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
bunului Dumnezeu, și cu aportul creștinilor din sat s-au procurat mai multe obiecte bisericești de care avea nevoie Sfântul Lăcaș: Sfintele Vase, policandru, cristelniță, sfeșnice, cădelnițe, aghiasmatar, semisfeșnic, veșminte preoțești, cărți de slujbă și alte obiecte necesare pentru slujbele bisericești. La aceste acte de binefacere au contribuit foarte mult băștinașii satului Pohoarna care se află la muncă peste hotare. Toți creștinii care contribuie la amenajarea și înfrumusețarea Sfintei Biserici sunt trecuți în jurnalul bisericii care a fost început din anul
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o singură gospodărie în care locuiau: un preot, un dascăl, un ponomar. Alți locuitori în afară de fetele bisericești nu locuiau. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Depărtarea până la odăicu 10 gospodării, de pe moșia Petreștii este de un ceas. Poștă Rezina și satul Zagarancea n-au fost clasificate la nicio categorie. (sursă- Бессарабия в момент присоеденеия ея к России
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
componența comunei Horești, raionul Fălești, Republica Moldova. Satul este situat pe malul stâng al Prutului, la 20 km de centrul raional și 20 km de stația de cale ferată Stolniceni. În popor satului Lucăceni i se zice "Bănari", iar în actele bisericești este întâlnit numele de "Iugani". Denumirea de Lucăceni provine de la primul întemeietor al satului - Luca, iar Bănari de la boierul Bănariu care deținea aici moșii întinse. Originea numelui Iugani, însă, nu este cunoscută. Documentar este menționat într-un act de la 3
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
în Arhiva Consistoriului Eparhiei din Chișinău, la Lucăceni (Iugani) în 1812 a fost menționată o biserică de lemn. Biserica e zidiră în anul 1802, cu hramul "Sf. Arhanghel Mihail" prin stăruința și cheltuiala boierului Ioan Bănariu. După cum reiese din buletinele bisericești în satul Lucăceni pe vremuri a existat parohie, care a luat ființă în 1802, odată cu zidirea bisericii și se desființează în anul 1875, când este alipită la parohia Valea-Rusului. Biserica fiind parohială până în anul 1875 a avut următorul cler: 1
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
lui Dumnezeu. Păstrând și întărind sfânta Tradiție, în sfînta Biserică de o raritate și foarte prețioase sunt icoanele din Altar. In anul 1991, după o restaurare totală, s-au îmbogățit pereții cu icoane și arhitecturi monumentale, neieșind din cadrul sfintelor canoane bisericești. Și a fost sfințită de către Preasfințitul Vichentie Episcop de Bender în ziua de 14 octombrie 1991. Construcția școlii noi a durat 2 ani și a fost deschisă în anul 1991. Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004:
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
2012). Satul Alcedar în prezent beneficiază de un gimnaziu dotat cu muzeu istoric, bibliotecă și sală de calculatoare, bibliotecă sătească, casă de cultură și grădiniță de copii. Pînă la mijlocul secolului al XIX-lea în Basarabia a existat așa-numitul învățămînt bisericesc. Studiul de atunci consta în lectura textelor scrise în slavonă, studierea calendarului bisericesc, a sărbătorilor religioase, a vieții sfinților apostoli, a perceperilor morale, a anumitor reguli sociale, în învățarea rugăciunilor și a diverselor capitole din Biblie. În a doua jumătate
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
bibliotecă și sală de calculatoare, bibliotecă sătească, casă de cultură și grădiniță de copii. Pînă la mijlocul secolului al XIX-lea în Basarabia a existat așa-numitul învățămînt bisericesc. Studiul de atunci consta în lectura textelor scrise în slavonă, studierea calendarului bisericesc, a sărbătorilor religioase, a vieții sfinților apostoli, a perceperilor morale, a anumitor reguli sociale, în învățarea rugăciunilor și a diverselor capitole din Biblie. În a doua jumătate al anilor 70 ai secolului al XIX-lea în învățămînt se introduc anumite
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
peste 1000. De asemenea se studiau geografia și istoria. Școala era întreținută pe contul sătenilor și al statului. În anul 1862 pentru prima dată în Alcedar s-a deschis o școală parohială civilă. Au avut posibilitatea să învețe feciorii feților bisericești, printre care și feciorii lui Teodor Lujanschi: Ion, Mihail și Grigorie, care apoi au absolvit seminarul duhovnicesc din Chișinau. La fel și feciorul Pălămarului Nicolae Pranițchii. La 1 octombrie 1871 în casa învățătorului Nicov Ion Vasile a fost deschisă școala
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile avea, practic, toate cărțile necesare, cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineile. Trecerea bisericilor basarabene de sub jurisdicția bisericească a Moldovei sub cea a Sfîntului Sinod din Peterburg s-a făcut cu încălcarea vădită a canoanelor. Astfel la 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împăratul Alexandru I, pe teritoriul basarabiei s-a format Eparhia Chișinăului și a Hotinului
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
7 ani și primară. La începutul sec. XX, Sângera avea 100 de case, cu o populație de 782 suflete, țărani români, o școala elementară rusă. Locuitorii posedau 912 desetine de pamant. proprietarul, boierul C. Russo avea 616 desetine. Potrivit izvoarelor bisericești, în anul 1912, de renumitul pictor rus Peskariov (?), a fost zidita din piatră, Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Sîngeră. Actualmente în oraș mai funcționează un locaș sfînt cu hramul Sfinții drepții Părinți Ioachim și Ana. Din 10 iunie 2004
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
și apărător al cauzei moților nedreptățiți. Pe lângă aceste scrieri cu caracter social, cultural și patriotic, părintele Iosif începe și un alt gen de lucrări cu caracter moral-biblic, în paginile de duminică ale diferitelor ziare și reviste, atât laice, cât și bisericești. Astfel că la data terminării războiului, prin anii 1920, el era un cunoscut și apreciat scriitor, mai ales bisericesc, din Ardeal. În timpul acesta îi apare prima sa carte de predici, „Spre Canaan”, tipărită la Arad. Datorită talentului său, precum și a
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
un alt gen de lucrări cu caracter moral-biblic, în paginile de duminică ale diferitelor ziare și reviste, atât laice, cât și bisericești. Astfel că la data terminării războiului, prin anii 1920, el era un cunoscut și apreciat scriitor, mai ales bisericesc, din Ardeal. În timpul acesta îi apare prima sa carte de predici, „Spre Canaan”, tipărită la Arad. Datorită talentului său, precum și a relațiilor sale cu diferite personalități ale vieții culturale și religioase, este chemat în același timp pentru a ocupa diferite
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
la data de 16 martie 1936. Este semnificativ faptul că la această cerere Sf. Sinod va răspunde abia după un an, în ședința din 9 martie 1937, probabil sperând într-o împăcare la centrul Oastei din Sibiu. După un proces bisericesc în urma căruia este caterisit, preotului Iosif Trifa îi este interzis de a publica. El decedează în urma unei operații pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiție fără de care nu putea fi nici
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]