13,186 matches
-
fost indispus, arțăgos, fără chef de viață. Ca și cum somnul nu și-ar fi realizat efectul său reparator, trezirea aruncându-mă prea brusc într-o realitate pe care sunt obligat să o suport fără voia mea. Îmi amintesc cu nostalgie de bunicul din partea mamei, care, în fiecare dimineață (se trezea întotdeauna devreme, ca un bun țăran de Bărăgan ce era), ofta profund înainte de a-și trage șosetele de lână în picioare, ca și cum în ele ar fi stat tricotate toată durerea și nedreptatea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Bărăgan ce era), ofta profund înainte de a-și trage șosetele de lână în picioare, ca și cum în ele ar fi stat tricotate toată durerea și nedreptatea lumii. Nu-i plăcea să se trezească la realitate. Eu l-am moștenit pe bunicul Gheorghe din acest punct de vedere. 09 iulie 1998 Fericire simplă: un pahar în plus de Bordeaux blanc, cumpărat în Franța după o oră de pedalat pe bicicletă, un disc bun cu Patricia Kaas, un articol bine scris, din acelea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele mai scumpe sunt păturile, lenjeria de pat, vesela, obiectele menajere de primă necesitate etc. Adică tot ceea ce-i trebuie stringent unui imigrant proaspăt sosit în Canada pentru a se instala, a-și face un "cheag", după cum ar fi spus bunicii mei de la țară. Exact inversul a ceea ce am trăit la Geneva, unde îmi amintesc și acum cu exactitate cu doi franci simbolici mi-am umplut brațele cu oale de bucătărie în magazinul Caritas, atunci când am pus piciorul în Geneva și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la primul ochi avizat. A.R. Ajung și acolo. Părinții mei au locuit foarte mulți ani în capitală, până după moartea primului meu frate și nașterea mea, când tata a cerut transferul la filiala Băncii Comerciale din Roman, unde locuia bunicul meu. Am petrecut multe vacanțe la București, la un frate al mamei, care locuia pe actualul bulevard Magheru. Țin minte că mă impresiona și mă neliniștea zgomotul matinal de oraș mare: tramvaiele, mașinile, foj găiala oamenilor, zgomotul traficului. Simțeam în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ralian și uitați-vă la mine, am puls, respir, sunt în viață.“ Mi-a răspuns ubuesc: „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră.“ R.P. Ca în telenovelele hipercomplicate, în care eroul află în episodul 348 că este propriul lui bunic. A.R. Da. I-am spus că, și dacă aș fi murit, tot ar fi trebuit să plătească drepturi. În sfârșit, am rămas și fără bani, și cu cartea scoasă în condiții piraterești. Iar acum, în lista de reeditări întocmită
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai 1932, fiind primul copil al țărânilor Toader și Ileana Tiperciuc, din comuna Arbore județul Suceva. Familia mea și gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din gospodărie. Jucăriile mele dar și “frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioșia lor...”. Când în extinderea „tirului” ironic se va ajunge aici, la mame și bunici, cred că se va crea o asemenea încurcătură în argumentație, va avea loc un șoc atât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oameni, alternând femininul cu neutrul; până când o bătrânică m-a luat de mâna în care țineam valiza și m-a dus la o stație de autobuz spunându-mi (sau așa mi se păru): spakoina ingheală... spakoina ingheală..., acest ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mare carte de istorie pentru toate epocile, deci așa e necesar să fie înțeleasă și acum. Pentru ca urmașii să învețe din arta pe care o vor păstra, de la noi, istoria acestei epoci eroice. Să vadă cum au trăit părinții și bunicii lor, în chip comunist. Deci, arta contemporană - o carte de aur a istoriei socialiste a României.“ (Scînteia, 7 iunie 1973) „Acum când țara întreagă își omagiază președintele, mă gândesc cu emoție la faptul că, în 1964, tovarășul Nicolae Ceaușescu și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în îmbrățișările trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de a amesteca grupurile sociale și... sexuale. În primul rând muncitorii și eventualii viitori intelectuali: tinerii din liceele „bune“ - era cazul liceului meu - să nu se creadă cumva mai presus de clasa muncitoare, pe care o oprimaseră destul părinții și bunicii lor, și să învețe să țină un cui și un ciocan în mână. Ceea ce nu în orele de tehnologie am învățat, dar asta e altă poveste. Așa că pe diploma mea de bacalaureat dată de un liceu de matematică-fizică scrie că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-a putut căsători la biserică. Nu c-ar fi ținut foarte mult la asta, religia n-a fost niciodată o precupare intensă a familiei. Dar nunta exclusiv civilă n-a fost o alegere voluntară, ci un tribut plătit țării: bunicul meu lucra în Ministerul de Interne, la Securitate, iar fiica lui n-avea cum să se mărite cu preot. Câțiva ani mai târziu, mătușă-mea a făcut-o, ceea ce n-a împiedicat-o să divorțeze în 1989; Revoluția a prins
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
știe. Din cauza chiuretajelor, mătușă-mea n-a mai putut păstra nici o sarcină. Nu știu de ce, câinii ei, pe care-i iubește ca pe niște copii, înclină să moară în accidente tragice și stupide de mașină. Habar n-am ce făcea bunicul la Securitate, el care se pricepea la robinete și trandafiri mov mai mult decât la chestiuni ideologice; mama nu vrea să aibă de-a face cu nici un dosar, de când a descoperit în fișele ei de personal cum o turnau prietenii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
minte din ce mi-a spus mama, sub privirile strecurate prin crăpătura ușii de mândrul meu tată; dacă mi-a dat o lecție importantă pentru viață, am uitat-o. * Nici una dintre casele copilăriei mele - ale tinereții străbunică-mii, mătușă-mii, bunică-mii, maică-mii - nu mai există. Ei, mai există ele, dar nu mai sunt ale noastre. Iar orașele copilăriei și adolescenței mele nu mai sunt de mult la fel; aș putea spune că nici ele nu mai există, cam de când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
față de propriul gen mi-a fost mereu caracteristică, deși nu-i pot localiza cu precizie sursa. Poate să fi fost de vină patriarhatul luminat în numele căruia mama îmi recomanda să tac, în loc să cârtesc în legătură cu vreo decizie a tatălui meu sau a bunicului, neuitând să adauge că tăcerea este una dintre lecțiile cele mai importante ale femeii. Poate să fi fost din cauză că jocurile băieților mi se păreau mereu mai palpitante sau că rolurile de zmeoaică îmi aduceau mult mai multe delicii decât cele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
precum și geamurile de la casa scărilor. Toate, firește, cu apă înghețată și cu cârpe aproape intrate în putrefacție. Într-o dimineață, pe când spălam holul de la intrare, m-am izbit de doi bocanci cunoscuți și, ridicându-mi privirea, l-am văzut pe bunicul de la Leșu, care m-a întrebat cu ochii în lacrimi: „Ce faci tu aici, draga tatii?“. N-am fost niciodată mai fericită să-l văd pe bunicul și, la scurtă vreme, ai mei m-au mutat în gazdă. La mutare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
izbit de doi bocanci cunoscuți și, ridicându-mi privirea, l-am văzut pe bunicul de la Leșu, care m-a întrebat cu ochii în lacrimi: „Ce faci tu aici, draga tatii?“. N-am fost niciodată mai fericită să-l văd pe bunicul și, la scurtă vreme, ai mei m-au mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prietene, dar, fără să știu de ce, aveam o aversiune fizică față de corpul său prea dezvoltat, față de privirea sa blândă și supusă. Senzualitatea sa precoce și nonșalantă mă intriga într-un mod pentru care mă simțeam „spurcată“, cum ar fi zis bunică-mea. Însă acceptam să o primesc pe la mine, înduioșată de plocoanele pe care mi le aducea. Încetasem să mai colecționez junk, preferam acum ambalajele pline. Cu acest compromis, intrasem și eu în circuitul subteran al mărfurilor de lux: pastă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
moarte (acolo unde toți ajungem), devin dintr-o dată foarte ,,religioși” , foarte ,,smeriți”, își cer iertare, cer să fie iertați de către cei din jur, dar nu spun și pentru ce !? Toată viața a fost un soț model, un tată iubitor, un bunic de zahăr, s-a îngrijit și a făcut orice pentru ca familia lui să trăiască bine. A fost un exemplu, a avut o viață ,,cristal”. A mai aprins și câte o lumânare la biserică ! Păi în cazul în care nu ți-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
construită o șură. Într-o parte a grădinii se află o sesiune colonială a Anei Olaru, ipotecată de contele Emeric Teleki, dincolo de ea se află sesiunea pe veci a lui Nica Donea colonul, rămasă încă dela contele Teleki Adam, probabil bunicul celor doi tineri conți Emeric și Iosif, după cum în vecinătatea lui Nica Donea se află sesiunea răzășului Nica Moldovan, căpătată prin schimb de proprietăți cu un petec din grădina contelui Emeric. Pe teritoriul fermei se mai află în proprietatea «excelențelor lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
satului le aparținea și se puteau bucura de rezultatele muncii lor. Atunci, tânărul preot încheiea slujbele sale duminecale cu o înălțătoare cântare, la care participa întreaga suflare a satului: Nu uita că ești român, Că tatăl tău a fost cioban, Bunicul tău a fost Traian Și-n țara asta te-ai născut Să fii stăpân. Nu uita că ești român, Că tatăl tău și mama ta, Bunicul și bunică-ta Te-au învățat întotdeauna Să fii bun! Ceeace însă, nu înseamnă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
suflare a satului: Nu uita că ești român, Că tatăl tău a fost cioban, Bunicul tău a fost Traian Și-n țara asta te-ai născut Să fii stăpân. Nu uita că ești român, Că tatăl tău și mama ta, Bunicul și bunică-ta Te-au învățat întotdeauna Să fii bun! Ceeace însă, nu înseamnă că lupta românului s-a terminat și că toate-s bune și la locul lor. Până ce toate vor fi așa cum omul le gândește mai sunt încă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
satului: Nu uita că ești român, Că tatăl tău a fost cioban, Bunicul tău a fost Traian Și-n țara asta te-ai născut Să fii stăpân. Nu uita că ești român, Că tatăl tău și mama ta, Bunicul și bunică-ta Te-au învățat întotdeauna Să fii bun! Ceeace însă, nu înseamnă că lupta românului s-a terminat și că toate-s bune și la locul lor. Până ce toate vor fi așa cum omul le gândește mai sunt încă multe de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
interesantă dar mai ales o foarte instructivă drumeție cu copiii tuturor claselor, la pădurea ce aparținea de-acum părinților lor, care, după cum am mai adus vorba, de-o bună bucată de vreme scăpaseră de iobăgia în care trudiseră secole întregi bunicii și străbunicii lor. În excursia aceea școlarii ce erau acum mai mari cu un an, aveau să înțeleagă percepând pe viu, multe din învățăturile ce le căpătaseră în timpul exercițiului școlar despre frumosul lor sat de munte. În timpul deplasării, domnu’ tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a unei forme de proprietate a seniorilor asupra servilor, se întâmpla ca aceștia din urmă nu știu ce să facă cu libertatea și să ceară stăpânilor să fie primiți în continuare în slujba lor, aici în Transilvania și implicit și în Cârțișoara, bunicii noștri au folosit din plin această nouă situație pentru ei, valorificând la maximum sesia luată în primire de la grof, dimensionându-și cât mai realist resursa de hrană ce i-o oferea cele două jugăre de pământ, maximum, ce-i reveneau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]