11,879 matches
-
văzut că este din nou reales, „I-am ciuruit”. Și într adevăr de atunci ne-a tot ciuruit mereu și mereu. Dacă anul trecut, ne-am ales cu el drept cadou de Sfântul Nicolaie, anul acesta ne a pregătit un cadou substanțial, impozitarea pensiilor mai mari de 740 de lei și micșorarea concediului de maternitate de la doi ani la un an. Vai ce chiorchiojât se mai uită acest Sfânt Nicolaie la noi! Oare nu l-o fi chemat cândva Băsescu, sau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ce zici? - Păi, eu știu, noi nu am plecat niciodată singuri. Ce-o să spună părinții noștri? - Pe ai mei i-am înștiințat, ei îmi vor da și banii. Așa mi-au promis; dacă o să reușesc la facultate îmi vor face cadou un sejur la mare, de o săptămână! Iar eu leam spus să cumpere două bilete că te iau și pe tine. Sper că și tatăl tău să fie de acord. - Mie îmi este rușine să-i spun tatei, George! - Lasă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în primăvară, acum avea mai mult timp liber. În afară de faptul că citea seara, se mai îndeletnicea și cu goblenuri. Îi plăcea să migălească iar pe ea o destindea foarte mult această artă. Nu le păstra pe toate, mai făcea și cadouri prietenilor sau rudelor de la oraș. Învățase la ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni. În afară de goblen mai învățase și ceva croitorie, știa să-și coasă singură fermoarele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
culoare albă iar pe cap o palărie maro. Intră în curte și o găsi pe Frusina pregătită iar pe Gheorghe ca de obicei, în bucătărie. - La mulți ani, Crăciun fericit! Frusina, ești gata? - Sunt gata, spuse aceasta, luând coșul cu cadouri pentru părinții lui Petre. - Ce faci, de ce te-ai mai deranjat atâta? Noi avem de toate! Parinții mei s-au pregătit, ne așteaptă la masă. - Păi, este sărbătoare și așa se obișnuiește, nu puteam să vin pentru prima dată la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții de student. Într-o seară împreună cu Georgică în Fiat-ul 600, pe care acesta îl primise cadou de la tatăl său, erau pe chei, pe malul Dâmboviței când văd două fetițe dând din mâini disperate. Aveau viteză și au reușit să oprească mașina, după 50 de metrii. Fetele alergau de mama focului și se apropiau tot mai mult
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și dânsul este soțul meu, Robert Williams, zice. Astăzi vrem să va oferim un cadou deosebit. Femeia din spatele ușii de plasă se uită la trusa cosmetică pe care o țin în mână. Și Helen zice: — Putem intra? Credeam că o să fie mai simplu. Pornim la drum, ne oprim prin biblioteci, luăm cartea de pe raft, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Oricum, la Tel Aviv o să aveți posibilitatea să vă refaceți viața în condiții mai bune decât aici... Nu-i așa, Lia?... Pentru tine ce mai contează un compromis în plus, mai ales că nu tu trebuie să-ți faci locuința cadou statului român! îi replică sora sa malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plină de lucruri greu de prevăzut și imposibil de evitat. După război, în numai câțiva ani, își pierduse pensia de stat, suprimată de regim în virtutea unei legislații șchioape și strâmbe, apoi se văzuse nevoit să renunțe la pământul familiei, făcut cadou statului comunist sub forma unei așa-zise "donații". Reușise în acest fel să evite răul maxim: arestarea și întemnițarea în cine știe ce pușcărie sau lagăr de exterminare, la o vârstă la care șansele de a ieși viu erau minime. Căci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de oră mai devreme și ne ține și-n pauze... Numai domnul Barbilian mai scapă câte-o glumă despre tot ce se-ntâmplă... Odată a venit la curs cu niște ochelari de cal și ne-a spus că era un cadou pentru un coleg, de ziua lui... Să vii la noi, la politehnică, Victore! îi propuse Tase plin de însuflețire. Vrem să facem și noi ce-au făcut colegii noștri de la Budapesta. Noi, la medicină, ne gândim să înființăm un comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai e un puișor, La școală o să plece. Dascălul Vasile le preda, Smărăndița părea isteață. Pe Nică școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un bun venit Și cu drag noi te chemăm Ca să ne mai bucurăm. Cu flori albe ai sosit, Parcul l-ai împodobit, La copii jocuri le-ai dat Și copaci ai îmbrăcat. Ziua mamei a venit, Ghiocei ea a primit, Cadouri i-am dăruit Și cu drag i-am mulțumit. Toamnă nebunatică Toamnă nebunatică Și puțin zănatică, Tu ai revenit, Cu frig ai năvălit Tu, cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strămoșești. Ies sătenii pe la porți Cu colaci și covrigi groși Să-ntâmpine bucuroși Cârduri de copii frumoși. Și tot vin și trec într-una Cârduri de colindători Să ureze pe la case Fericite sărbători. Iar acasă îl așteaptă Sub brăduțu-mpodobit Cu cadouri multe-aduse Pe Moș Crăciun mult iubit. Rotar Maria-Simona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca structura Bogatu-Român - Sibiu profesor coordonator Tili Dana Ghiocei și viorele Ghiocelul a înflorit, Din zăpadă a ieșit, Și soarele luminos, La noi, iarăși s-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit prima păpușică Cu păr lung, subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Năzdrăvăniile copilăriei, ca și oamenii, au destine diferite. Unele sunt date uitării imediat după desfășurarea lor, iar altele trăiesc în conștiința noastră mult timp. Astfel îmi aduc aminte cu plăcere de prima poezie recitată un pic cam stângaci, de primul cadou primit de la Moș Crăciun, de prima zi de școală când sfioasă și temătoare am pășit într-o nouă etapă a copilăriei, de prima carte de povești citită, în sfârșit, de fiecare clipă petrecută pe tărâmul inocenței. Copilăria este asemeni unui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” Breaza - Prahova profesor coordonator Diaconu Veronica Lacrimi de prezent Picură stropii de ploaie reci, transparenți și în fiecare pulsează o secundă. Ploaia curge cu timpul ori timpul înșiră mărgăritare de ploaie... Demult, cineva ne-a făcut cadou o dulce povară: ceasul. Dacă timpul n-ar curge nestăvilit, n-am avea nevoie de ceasuri, am trăi veacuri, dar, oare, am fi atunci fericiți? Nu cumva am fi atât de mulți pe planetă, încât n-am avea loc? Sau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăcere. Ajunsese În preajma bazinelor cu pește cînd sună telefonul. Ecranul indică Fersen. Ea Întrerupse legătura. * * * Cercetarea minuțioasă pe care o făcu Loïc Îl apropie mai mult de fiul lui. Obiectele Îi aminteau de momente mult prea rare Împărtășite de amîndoi, cadouri de ziua nașterii sau de Crăciun, bucuria puștiului În fața bradului, ceasurile petrecute Într-un magazin pentru alegerea unui aparat de fotografiat... O să stea de vorbă cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino se oprea extaziat la vederea unor peisaje de vis. Atunci, fără întîrziere, îi prezenta tatălui său, în culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la tine-n pat de unde Te-aș face fericită-n ziua ta. S-au împlinit fără să vrem destine Cu vise ce-n minciună ar posta, Aș vrea să mă topesc în sân la tine Să mi fii pe veci cadou de ziua ta. Amnezie Nu știu să-mi amintesc decât că doare, De parcă am ucis cândva o floare Ce mă ruga plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu, gândeam fierbinte. Nu știu să-mi amintesc de-am scris
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul de la capitolul statură cu un plus de decibeli. Azi e mai mică și mai zgomotoasă decât de obicei, înecată într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de la Randall? fac euo încercare, deși sunt conștientă că nu prea am șanse. Exact așa cum mă așteptam, Lucille explodează imediat: — Ce-i asta? Cum să nu porți colierul de la Randall? Vai, Claire, dar Randall ar fi terminat! Ăsta a fost cadoul lui special pentru tine, cu ocazia zilei căsătoriei! Trebuie să-l porți! Pur și simplu trebuie! Mama dă din cap în semn de aprobare. Apoi întinde brațele ca să mă mai îmbrățișeze o dată. Te rog, nu-mi da drumul, mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te abandonez, i-am răspuns Marei îmbrățișând-o. O să vorbim tot timpul. Doar știi asta. — Jackson ce face? m-a întrebat ea. De luni, eu și Jackson nu mai vorbiserăm prea mult, dar în dimineața aia, el îmi lăsase un cadou pe scaun - una dintre primele ediții din Winesburg, Ohio, a lui Sherwood Anderson, o carte despre care discutasem mult în timpul interviului meu din urmă cu cinci ani. Nu-mi venea să cred că nu uitase. De fapt, asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru mai multe procese, atunci da, petrecerea era absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era înnebunitor de nesăbuită - să dai o petrecere unde nenumăraților reprezentanți de vânzări și de moguli media li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-ai văzut tatuajul? m-a întrebat Lulu. și-a ridicat bicepsul scheletic în dreptul ochilor mei. Pielea era acoperită de un tatuaj temporar care zicea Îmi Iubesc șefa. — L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am și vărsat prânzul. Asta era a doua oară în săptămâna aia. Ți-am spus s-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]