13,240 matches
-
militar în Primul Război Mondial. Mai târziu se prezenta ca un veteran de război, fiind rănit în timpul luptelor. A compensat deficiența sa fizică, cu realizările intelectuale. La început, a intenționat să devină preot, însă s-a distanțat de credința sa catolică, studiind literatura și filosofia la universitățile din Bonn, Würzburg, Freiburg im Breisgau și Heidelberg, unde și-a scris și teza de doctoratul despre nuvelistul romantic Wilhelm von Schütz. Cei mai influenți profesori ai săi, Friedrich Gundolf și supervizorul de la Heidelberg
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
modern al termenului de 'profesie.' " Cu toate acestea, începând cu anul 1150, un numar mic dar crescând de oameni au devenit experți în Dreptul canonic dar numai ca avantaj al practicării unor îndeletniciri cum ar fi cea de preot al Bisericii catolice. Oricum, din 1190 pana în 1230, a avut loc o schimbare crucială în care câțiva oameni au inceput sa practice dreptul canonic a profesie in sine. Revenirea profesiei a fost marcată de eforturile bisericii și statului de a reglementa-o
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
telespectatorii au rămas cu impresia că Kennedy va câștiga, asta pentru că Nixon le-a apărut întunecat și infernal în contrast cu zâmbitorul și sincerul Kennedy. Pe 8 noiembrie 1960, Kennedy a fost ales al 35-lea președinte al SUA, ca primul președinte catolic de origine irlandeză, cu cea mai mică diferență de voturi din istorie: 34.220.984 pentru Kennedy contra 34.108.157 pentru Nixon. La 20 ianuarie 1961, o mulțime de oameni au participat la inagurarea sa, pentru a urmări depunerea
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
închinate de pildă unor personaje biblice respectate și de cultul mahomedan , ca de exemplu la sanctuarul patriarhilor din Hebron în Palestina. În Spania se întâlnește fenomenul invers celui din Turcia, aici moscheile fiind în cele din urmă transformate în biserici catolice după înfrângerea musulmanilor sau a "maurilor" de către Reconquista spaniolă, încheiată în 1492. Printre cele mai vestite moschei transformate se află Marea Moschee din Cordoba, dar există și unele cazuri în care moscheile transformate în biserici au redevenit moschei. Zilnic musulmanii
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
numele de Unio Trium Nationum (în ) deși părțile semnatare au fost patru, a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui. Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca. Uniunea a fost încheiată ca o consecință la Răscoala de la Bobâlna. După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp
Fraterna Unio din 1437 () [Corola-website/Science/302365_a_303694]
-
din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
iertarea acestora putându-se face numai direct de către Dumnezeu, prin căință personală, adevărată și sinceră. Unele Biserici Reformate pun acest sacrament în centrul serviciului divin, sacrament care implică o analiză autocritică și neipocrită a faptelor și vorbelor fiecărui enoriaș. Biserica Catolică condiționează participarea credincioșilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absoluțiunii prin intermediul unui preot. Liturgistul Robert Taft vorbește despre pocăință cu următoarele cuvinte: „Pocăința nu e o întoarcere spre sine, nici o concentrare asupra disciplinei personale, de genul unui
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
întoarcere spre sine, nici o concentrare asupra disciplinei personale, de genul unui atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
spovedania se va practica fie în diaconin, fie în fața unei icoane din nartex. Din punct de vedere liturgic și sistematic, spovada se desfășoară în mai multe etape: În toate riturile există rugăciuni de primire a penitentului. Conciliul Tridentin (în Biserica Catolică) a declarat că spovada e validă, chiar dacă molitva se omite. În practică, molitva se omite în toate riturile, destul de des, îndeosebi când nu sunt mulți credincioși de spovedit, mai ales în afara mănăstirilor. Mărturisirea se desfășoară în mod interactiv. În teorie
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
Polonia a intrat sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, devenind curând o țară comunistă, condusă de Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunistă ateistă, era greu de acceptat pentru o populație antirusească și profund catolică. Nemulțumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. În urma mișcărilor studențești din 1968 și grevelor de la Gdańsk și Gdynia din decembrie 1970, situația a devenit foarte tensionată, iar poliția a intervenit deschizând focul asupra muncitorilor fără apărare. La conducerea
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
al democrației și monarhiei constituționale ca și a federalismului. Cele două state care formau federația erau în mod oficial egale. este cunoscută pentru cea de-a doua constituție scrisă în lume, cât și pentru toleranța religioasă relativă, în ciuda influenței bisericii catolice în viața de zi de zi. Economia țării era bazată în principal pe agricultură. În vreme ce primul secol de existență și-a meritat denumirea de "Epocă de Aur", următoarea sută de ani a fost marcată de înfrângeri militare, reintroducerea iobăgiei și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
secolului al XVIII-lea. După Unirea de la Lublin, nobilii lituanieni au avut aceleași drepturi ca și cei polonezi, anume să se pronunțe asupra terenurilor și supușilor aflați sub controlul lor. Cu toate acestea, avansarea în viața politică dominată de comunitatea catolică a fost o chestiune diferită. În viața socială și culturală, atât limba poloneză cât și catolicismul au devenit dominante pentru nobilimea ruteană, majoritatea nobililor ruteni fiind inițial vorbitori de ruteană și de religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
libertatea. În timp, înțelesurile sale au fost distorsionate. Sarmatismul târziu a transformat credința în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în încăpățânare și libertatea în anarhie. Populația Republicii celor două națiuni nu a fost niciodată poloneză sau catolică în proporție copleșitoare. Federația avea patru naționalități principale: polonezi, lituanieni, ucrainienii și belaruși, (ultimele două numite de obicei ca ruteni). În condițiile care Polonia ocupa Ucraina și era în federație cu Lituania, polonezii erau o minoritate distinctă în amândouă. A
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în Polonia, șleahta a devenit majoritar romano-catolică, în ciuda faptului că romano-catolicismul nu era religia majoritară (bisericile catolică și ortodoxă aveau aproximativ 40
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în Polonia, șleahta a devenit majoritar romano-catolică, în ciuda faptului că romano-catolicismul nu era religia majoritară (bisericile catolică și ortodoxă aveau aproximativ 40% din populație, în timp ce restul de 20% erau membri ai unor biserici protestante sau erau evrei). Trebuie notat că, date fiind tradițiile toleranței religioase polono-lituaniene, Contrareforma s-a bazat mai ales pe propaganda iezuită, ceea ce a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
lipsite de dovezi, logică sau vreo publicație științifică în favoarea lor. Nu toate religiile se opun teoriei evoluției: „Într-o formă sau alta, evoluționismul teist este viziunea asupra creației predată în majoritatea seminariilor protestante "mainline" și este poziția oficială a Bisericii Catolice.”
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
acest motiv, populația este divizată sub aspect confesional. În perioada respectivă se formează și Biserica Bosniacă, o grupare considerată eretică atât de către ortodocși cât și de către catolici. Datele despre Biserica Bosniacă sunt foarte sărace și sunt exclusiv prezentate de către clericii catolici. Unii autori (în special istoricii croați), susțin că membrii ei erau susținători ai bogomilismului. Alți autori (în special cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Uneori numele indică o anumită ascendență (de exemplu numele fostului președinte Izetbegovici arată clar că unul din strămoșii săi era un feudal local numit Izet). În același timp o parte importantă a populației locale rămâne fidelă celor două biserici creștine, catolică și ortodoxă. Biserica Catolică din Bosnia supraviețuiește datorită călugărilor franciscani, prezenți în special în regiunea Herțegovinei Occidentale (la vest de orașul Mostar), iar cea ortodoxă are o prezență largă pe tot teritoriul Bosniei. Administrația otomană a fost inițial ostilă Bisericii
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
anumită ascendență (de exemplu numele fostului președinte Izetbegovici arată clar că unul din strămoșii săi era un feudal local numit Izet). În același timp o parte importantă a populației locale rămâne fidelă celor două biserici creștine, catolică și ortodoxă. Biserica Catolică din Bosnia supraviețuiește datorită călugărilor franciscani, prezenți în special în regiunea Herțegovinei Occidentale (la vest de orașul Mostar), iar cea ortodoxă are o prezență largă pe tot teritoriul Bosniei. Administrația otomană a fost inițial ostilă Bisericii Catolice, care avea o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
și ortodoxă. Biserica Catolică din Bosnia supraviețuiește datorită călugărilor franciscani, prezenți în special în regiunea Herțegovinei Occidentale (la vest de orașul Mostar), iar cea ortodoxă are o prezență largă pe tot teritoriul Bosniei. Administrația otomană a fost inițial ostilă Bisericii Catolice, care avea o ierarhie în afara hotarelor Imperiului Otoman și a favorizat Biserica Ortodoxă. Astfel, pașa Mehmed Sokolovici, un ienicer, creștin din Bosnia la origine, a impus numirea unei o rude a sa (frate sau nepot), Makarie Sokolovici, ca patriarh de
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de către Serbia sau Muntenegru, profitând de slăbiciunea Imperiului otoman. Austro-Ungaria a redactat primele recensăminte exacte ale populației din Bosnia-Herțegovina. Recensământul din 1879 (la care populația a fost recensată pe baza religiei) indică următoarele proporții: ortodocși 42,88%, musulmani 38,75%, catolici 18,08% alții (în special evrei) 0,31%. În general proporțiile au rămas neschimbate până în anul 1910, când a fost realizat ultimul recensămât al populației de către autoritățile austriece. Inrarea trupelor austriece a fost întâmpinată cu ostilitate de către musulmani, care s-
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
expulzați și o treime uciși. Autoritățile NDH au urmărit transpunerea în realitate a acestor directive. Pe teritoriul Bosniei-Herțegovina, în regiunile în care mișcarea Ustașa beneficia de un sprijin susbtanțial (în special în Herțegovina occidentală), atât autoritățile NDH, cât și clericii catolici (în special franciscanii) au organizat represiuni sângeroase contra sârbilor și evreilor sau convertiri forțate la catolicism. O parte a populației musulmane a acceptat includerea în Statul Național Croat și a participat la atrocitățile comise contra sârbilor, deși identificarea cu cauza
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
petrecere, sau de umbrit împotriva soarelui de vară”". Astfel, domnitorul a solicitat Eforiei Iași să "„privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință spre mulțămirea orășenilor”". La 23 aprilie 1835, în urma discuțiilor între municipalitate și Biserica Catolică, aceasta din urmă a donat Eforiei Iași un teren în suprafață de 142 stânjeni (circa 11.700 m²), pentru a înființa o grădină publică "„în capătul lărgimii din sus dinspre Copou”". Deoarece această suprafață era prea mică pentru a deveni
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
central de la poarta de intrare în parc s-au realizat două alei, în locul celei singulare existente anterior. A continuat și diversificarea plantațiilor de flori, iar grădinarul-șef a constatat că pe strada Carol, Ștefan cel Mare, în fața primăriei, în fața Bisericii Catolice și pe strada Golia sunt plantați în exclusivitate tei. În 1907 s-au importat din Germania o serie de arbori și semințe pentru flori și s-a plănuit ridicarea unei noi sere, finalizată în martie 1909. În 1908 orașul a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]