10,924 matches
-
segmentele specializate ale epiteliilor care acoperă foliculii limfoizi (domul plăcilor lui Payeră. Butor și colab. consideră că nu sunt adevărate celule prezentatoare de antigene ci mai mult celule specializate în transcitoză. Morfologic, se caracterizează printr-un buzunar bazolateral al membranei celulare, care conține limfocite imature (naiveă și pe cale de maturare și un număr redus de macrofage. Ultimele pot muri rapid prin apoptoza și să genereze procese inflamatorii locale. Antigenele transocitate prin buzunarele celulelor M participa la maturarea celulelor limfoide imature și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
B necesită costimularea lor de către celulele Ț helper. Acestea secretă un amestec de citokine, dintre care majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5 (Tizard, 2004Ă. Sistemul celular limfoplasmocitar Includem în cadrul sistemului celular limfoplasmocitar: 1.Celulele limfoide B; 2.Linia terminală imuna a acestora: plasmocitele; 3.Celulele limfoide Ț; 4.Alte celule limfoide: K, NK etc. Pe cât de monomorfa este morfologia acestor celule pe atât de mare este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
către celulele Ț helper. Acestea secretă un amestec de citokine, dintre care majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5 (Tizard, 2004Ă. Sistemul celular limfoplasmocitar Includem în cadrul sistemului celular limfoplasmocitar: 1.Celulele limfoide B; 2.Linia terminală imuna a acestora: plasmocitele; 3.Celulele limfoide Ț; 4.Alte celule limfoide: K, NK etc. Pe cât de monomorfa este morfologia acestor celule pe atât de mare este diversitatea lor funcțională. În literatura
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cele în repaus, conțin în citoplasma lizozomi primari asociați de o picătură lipidică, așa numiții “corpi ai lui Gall”. Sunt evidențiabili histochimic prin reacții pentru esteraza nespecifica (Roitt I. și colab. 1989Ă. După activare, celulele Ț se diferențiază în clone celulare: secretoare de interleukine (ILĂ și celule Ț cu memorie, care reintră în circulație. Pentru păsări trebuie să menționam faptul că membrana celulelor limfoide este mai labila decât cea a mamiferelor, ca cca 10 % din celulele limfoide prezintă la suprafață proeminențe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Celulele NK feline sunt limfocite mari granulare, existente în sânge și în splina, sunt active contra celulelor infectate cu virusul leucemiei feline, herpevirus sau vaccinia virus. O singură proprietate a celulelor NK este însușita de toți cercetătorii: intervenția în citotoxicitatea celulară. După Emillie ( 1997Ă citotoxicitatea s-ar produce pe două căi: - citotoxicitatea dependența de Ca2+ - citotoxicitatea independența de Ca2+ MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 95 Calea dependența de Ca2+ Activarea celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
citotoxicitatea independența de Ca2+ MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 95 Calea dependența de Ca2+ Activarea celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea celulei prin apoptoza. Granzimele sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze moartea celulară prin apoptoza activând enzimele CCP32 și ICE (ÎL-1 beta converting enzymeă - convertaza - Celulele NK folosesc ambele căi de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
un megakariocit se formează până la 2000 plachete. Corespondentul plachetelor la păsări se numește trombocit. Acesta este o adevărată celulă, constituită din membrana, citoplasma și nucleu. Megakariocitele nu se găsesc în măduva osoasă a păsărilor . Trombocitele se dezvoltă printr-o linie celulară distinctă al carei element primar este tromboblastul, care se diferențiază în trombocit, celula matură cu unele proprietăți similare cu ale plachetelor. Similitudinea este conferită de granulele citoplasmatice, depozitare de adenozin difosfat și adenozin trifosfat (ADP și ATPĂ, serotonină, Ca2+, factorul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
citoplasmatice, depozitare de adenozin difosfat și adenozin trifosfat (ADP și ATPĂ, serotonină, Ca2+, factorul 4 plachetar (PF4Ă, factorul activator plachetar (PAFĂ, fibrinogen, fibronectină, derivați ai acidului arahidonic, în special tromboxan A2 (TXA2Ă și mulți alți factori de creștere și activare celulară. Lipscomb și colab. (1997Ă subliniază rolul trombospondinului, o proteină majoră a granulelor plachetare ecvine cu rol deosebit în legarea celulă- celulă, plachete endoteliu vascular și în stabilirea agregatelor plachetare. Principalele funcții ale plachetelor constau în agregarea și adeziunea plachetară și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inclusiv la omă. Dacă problema coagulării sângelui nu constituie subiectul acestei lucrări participarea binomului tromboplachetar este esențială și în procesul inflamator. Am menționat anterior că celulele sanguine circulă prin vase, central, în lungul axei curentului sanguin. Orice semnal de solicitare celulară se traduce prin degranularea elementelor tromboplachetare cu punerea în circulație a unor factori biologic activi. Eliberarea de ADP, tromboxan A2 și alți stimuli adiționali, duce la formarea unor agregate plachetare, respectiv trombocitare, ce sub acțiunea unor molecule de adeziune (fibrinogenul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la sediul focarului inflamator, constituind miezul acestuia, pe care îl vor amplifica și orienta în diferite direcții funcționale. Moleculele biologic active Cuprindem sub denumirea de „molecule biologic active” o multitudine de proteine și glicoproteine sintetizate de celulele care coordonează interrelațiile celulare din desfășurarea proceselor inflamatorii și imunitare. În decursul timpului ele au primit diferite denumiri după celulele sintetizatoare: monokine, limfokine, leukine, citokine; după funcțiile lor: chemokine, factori chemoatractanți, interleukine, markeri sau ,molecule de diferențiere (CDĂ etc. Interleukinele-IL. Sunt glicoproteine sau proteine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în astm și bolile alergice cutanate (Girard J.Ph., 2007Ă. Observăm că ultimele 10 interleukine sunt încă puțin cunoscute și literatura de specialitate da la iveală noi molecule de comunicare ce vor spori cunoașterea în acest domeniu. Molecule de diferențiere celulară Sistemul C.D. Sporirea continuă a diversității celulelor participante la procesele inflamatorii și imunologice a impus găsirea unor metode de identificare și diferențiere a cestor celule. Inițial s-au folosit anticorpii monoclonali și în 1981 a avut loc în Paris Primul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și celule B activate. CD44 Glicoproteină, de 85-90 kDa, expresată pe leucocite, celulele endoteliale și celulele epiteliale. Numeroase izoforme CD44 H, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 109 CD44 V forme majore pe leucocitele și fibroblaste de la om. Este o moleculă de adeziune celulară implicată în limfopoieza, angiogeneza, cicatrizare (vindecarea plăgiloră, extravazarea leucocitelor la locul inflamației și în metastaza tumorala. CD45 (LCA- leucocyte common antigenă familie de glicoproteine prezența pe toate celulele de origine hematopoietica, exceptând linia roșie; participa la numeroase complexe multimoleculare în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și celule epiteliale. Sunt numite și antigene foarte mari (VLAsă. Liganzii lor sunt proteinele matriceale extracelulare. CD50 (ICAM - 3Ă este unul dintre liganzii CD11a / CD18 din subfamilia imunoglobulinelor. Este bine exprimată pe limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este un lant alfa de integrină existența pe plachete și celulele endoteliale. Lanțul beta este CD61 și ligandul lor este vitronectina. CDw52 Glicoproteină de 21-28 kDa localizată în special pe limfocite și monocite. CD53 Glicoproteină de 32-40 kDa situată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD63 O glicoproteină puternic exprimată pe trombocite, monocite și slab pe celulele Ț, B și pe granulocite. CD64 Numit și FcyRI este receptor IgG de înaltă afinitate expresat pe monocite și granulocite stimulate de interferon. Joacă rol cheie în citotoxicitatea celulară dependența de anticorpi. CD65 Ceramid-dodecazaharid exprimat pe granulocite și monocite. CD66 O fosfoproteină puternic exprimată pe granulocite după activare. CD66e Numit și antigen carcinoembrionic este expresată în cantități mari de celulele intestinale maligne. Este utilizată în diagnosticul malignității intestinale la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asemănătoare lectinei macrofagului care unește liganzii sialilați. CD172a Proteină semnal expresată pe monocite și pe un subset de celule dendritice. CD178 Ligand pentru CD95 (Fâs. ligand sau CD95-LA; membru al superfamiliei tumor necrosis factor (TNFĂ; moleculă cheie în inducerea morții celulare prin apoptoza. CD183 Receptorul chemokinei CXCR 3 (După IUIS/WHOĂ. CD184 Receptorul chemokinei CXCR 4 (După IUIS/WHOĂ. CD185 Receptorul chemokinei CCR 5 (După IUIS/WHOĂ. CD186 Receptorul chemokinei CCR 7 (După IUIS/WHOĂ. CD206 Proteină membranară de tip I
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
laturi este predominantă deosebim: 1. Inflamații predominant alterative; 2. Inflamații predominant exsudative; 3. Inflamații predominant proliferative. Este adevărat că modificările alterative, uneori sunt mai puțin decelabile, decât modificările exsudative, care sunt mai tumultoase; că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și destul de sofisticată. Cercetarea actuala a depășit însă vizibilul macroscopic și este din ce in ce mai ancorată în microcosmosul celular electronomicroscopic. Aici este miezul, nișă ecologică, a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că adesea modificările alterative sunt de ordin celular sau chiar molecular, niveluri structurale a caror investigație necesită o tehnologie amplă și destul de sofisticată. Cercetarea actuala a depășit însă vizibilul macroscopic și este din ce in ce mai ancorată în microcosmosul celular electronomicroscopic. Aici este miezul, nișă ecologică, a oricărei inflamații. Biotehnologia actuala a mai scos la iveală o categorie de modificări încă insuficient cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cunoscute: modificările cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
durata procesului morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
avortul cu virus al iepelor (După Smith și Jones, 1958Ă Fig. 2.22. Incluzii intranucleare în hepatită contagioasă canina (După Smith și Jones, 1958Ă MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 119 Inflamațiile apoptotice Inflamațiile apoptotice sunt efectul noilor achiziții referitoare la mecanismele morții celulare (vezi Citotanatologie cap. IA. Contrar părerilor mai vechi, după care numai necroza induce reacții inflamatorii, cercetările experimentale au relevat prezența acestor reacții și în țesuturile moarte prin apoptoza. Moroșanu (2004Ă le-a observat în ficatul de om după hepatectomia parțială
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
leucocite în drum spre moarte. Țesutul submezotelial este disociat prin exsudat și degenerat. Și el poate fi înfiltrat cu hematii, leucocite și germeni izolați sau agregați. Cu cat evoluția procesului inflamator este mai lungă, cu atât este mai diversificata componentă celulară a exsudatului din subseroasa mezotelială, prin prezența de macrofage, fibroblaste, angioblaste, chiar muguri vasculari care contribuie la îngroșarea seroasei. Acest tip de inflamație se constată în poliserozita micoplasmică, pericardita pasteurelică acută, pericardita din adenoviroze și colibaciloza aviară, dar și în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
purulenta a unui organ sau țesut, delimitata de o anumită zonă. Aceasta delimitare este opera țesutului mezenchimatos local, care la incitația produșilor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 127 biochimici din zona de exsudație leucocitara se hiperplaziază și se diferențiază în diverse direcții celulare. Privind astfel procesul inflamator în evoluția lui obișnuită vom constata inițial un cuib de granulocite în masă diferitelor țesuturi sau organe, cunoscut sub denumirea de microabces. Prezenta granulocitelor pe de o parte, a agenților piogeni pe de altă parte induc
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
seros. În evoluția ulterioară, exsudației seroase i se adaugă hipersecreția glandelor și a celulelor mucoase, care imprimă exsudatului un caracter mucos sau mucinos. Atât exsudatul seros cât și mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne denudată. Această distrugere accentuată este elementul determinant pentru
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
predominant descuamativa. Nu împărtășim acest punct de vedere. Fig. 2.28. Mastita (mamităă catarala. Destinderea acinilor prin exsudat și celule descuamate din pereții acinari. PAS, x 200. Morfologic, privind aspectele pur static, în majoritatea cazurilor nu se decelează decât descuamarea celulară cu hiperemie și hemoragie mai mult sau mai putin pronunțate, procesul apărând deci că o modificare predominant alterativă. Dacă privim însă procesul inflamator dinamic și în toată complexitatea lui, constatăm că modificările alterative din MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 131 inflamația catarala
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]