11,010 matches
-
Volvariella volvacea" inclus "Volvariella volvacea var. nigrovolvacea". Opincuța este comestibilă dar controversată: Unii spun că este o ciupercă foarte bună și apreciată, pe când al doilea grup, recunoscând comestibilitatea ei, declară că ar fi de o valoare culinară redusă. Într-adevăr ciuperca este gustoasă și poate fi prăjită, panată ca un șnițel sau la grătar (numai pălăria) precum adăugată unei mâncări cu alte ciuperci sau conservată. Acolo unde buretele este rar, ar fi mai recomandat a se lăsa locului. Pentru savoarea ciupercii
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
pe când al doilea grup, recunoscând comestibilitatea ei, declară că ar fi de o valoare culinară redusă. Într-adevăr ciuperca este gustoasă și poate fi prăjită, panată ca un șnițel sau la grătar (numai pălăria) precum adăugată unei mâncări cu alte ciuperci sau conservată. Acolo unde buretele este rar, ar fi mai recomandat a se lăsa locului. Pentru savoarea ciupercii vorbește cultivarea ei deja de mai mulți ani, în special soiul "Volvariella volvacea", dar și" Volvariella bombycina" (vezi film).
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
ciuperca este gustoasă și poate fi prăjită, panată ca un șnițel sau la grătar (numai pălăria) precum adăugată unei mâncări cu alte ciuperci sau conservată. Acolo unde buretele este rar, ar fi mai recomandat a se lăsa locului. Pentru savoarea ciupercii vorbește cultivarea ei deja de mai mulți ani, în special soiul "Volvariella volvacea", dar și" Volvariella bombycina" (vezi film).
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
trei ani, Magnus s-a îmbolnăvit și a murit la Nidaros, pe 28 aprilie 1069. Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi putut să moară de ergotism (o otrăvire a ciupercii Claviceps). Magnus a avut un fiu, Haakon Toresfostre, care s-a născut probabil în același an în care Magnus a murit. Haakon a continuat să pretindă ceea ce el considera o parte a regatului său după moartea tatălui său, în 1093
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
locală - Suaeda asphaltica, de asemenea tufe perene de Arthrocnemum macrostachyum sau Salicornia glauca (rude cu brânca sau sărărica) și copaci tamarisci. Dintre erbacee se pot menționa Psylliostachys spicata, limba peștelui (Limonium vulgare), Limonium pruinosum, de asemenea planta parazită cunoscută ca ciuperca sau buretele de Malta (Cynomorium coccineus). În zonă se mai găsește o pădurice de Salvadora persica, la limita de nord a răspândirii ei geografice. În oaze se pot vedea curmali de deșert, Moringa peregrina sau benul alb, mărul de Sodoma
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
trei ani, Magnus s-a îmbolnăvit și a murit la Nidaros, pe 28 aprilie 1069. Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi putut să moară de ergotism (o otrăvire a ciupercii Claviceps). După moartea tatălui său, Olaf a împărțit guvernarea regatului împreună cu fratele său Magnus al II-lea al Norvegiei, care a devenit rege cu un an înainte. Magnus a murit în 1069 iar Olaf a devenit conducător unic al Norvegiei
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
adolescentă numită Ellie prin-o SUA post-apocaliptică. "" folosește o perspectivă third-person; jucătorii folosesc arme de foc și arme improvizate, având posibilitatea de a se furișa pentru a se apăra de inamici și creaturi canibale infectate cu o tulpină mutată a ciupercii "Cordyceps". În modul online multiplayer pot participa până la opt jucători în modurile cooperativ și competitiv. Dezvoltarea lui "The Last of Uș" a început în 2009, la puțin timp după lansarea jocului "" de către Naughty Dog. Acțiunea jocului se concentrează pe relația
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
post-apocaliptice precum orașe, clădiri, si canale pentru a avansa în poveste. Jucătorii pot folosi arme de foc, arme improvizate, având posibilitatea de a se furișa pentru a se apăra de inamici și creaturi canibale infectate cu o tulpină mutată a ciupercii "Cordyceps". Pentru o mare parte din joc, jucătorul preia controlul lui Joel, un contrabandist a cărui misiune este să escorteze o adolescentă numită Ellie de-a lungul Statelor Unite; Ellie și alte personaje sunt controlate de inteligență artificială a jocului. Jucătorii
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
de Facebook, modificând numele și fetele membrilor clanului astfel încât să se potrivească cu cele ale jucătorilor care au cont pe Facebook. Jucătorii au posibilitatea să-și personalizeze înfățișarea cu pălării, căști, măști și embleme. În septembrie 2013, izbucnirea epidemiei cu ciupercă mutanta "Cordyceps" face ravagii în Statele Unite, transformând gazdele umane în monștrii canibali pe masura ce ii infectează. Într-o suburbie din Austin, Texas, Joel (Troy Baker) încearcă să fugă cu fratele său Tommy (Jeffrey Pierce) și fiică Sarah (Hana Hayes). Pe masura ce fug
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
a explicat ca fiind proiectat pentru a „reaprinde dorința de viață [a lui Ellie]”, după suferință de dupa confruntarea cu David. The Infected, conceptul central al jocului, au fost inspirați dintr-un segment al documetarului Planetă Pământ, în care era prezentată ciupercă "Cordyceps". Deși aceasta infectează de regulă insectele, preluând controlul asupra funcțiilor motorii și forțându-le să ajute la cultivarea să, jocul dezbate conceptul de evoluție al fungilor și de infectare a oamenilor, și rezultatele directe ale unei epidemii cauzate de
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
mai sus devine "aim-" în verbul "aimer" „a iubi” din familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită, iar alta împrumutată (altele împrumutate). De exemplu, din familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege ciuperci”, dar și "fongus" „ciupercă de mare” (din latinescul clasic "fungus"), derivatul acestuia "fongicide" „fungicid”, precum și "mycose" „micoză” (format cu elementul prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
aimer" „a iubi” din familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită, iar alta împrumutată (altele împrumutate). De exemplu, din familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege ciuperci”, dar și "fongus" „ciupercă de mare” (din latinescul clasic "fungus"), derivatul acestuia "fongicide" „fungicid”, precum și "mycose" „micoză” (format cu elementul prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își schimbă sensul în cursul istoriei limbii
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită, iar alta împrumutată (altele împrumutate). De exemplu, din familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege ciuperci”, dar și "fongus" „ciupercă de mare” (din latinescul clasic "fungus"), derivatul acestuia "fongicide" „fungicid”, precum și "mycose" „micoză” (format cu elementul prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își schimbă sensul în cursul istoriei limbii și chiar în cursul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege ciuperci”, dar și "fongus" „ciupercă de mare” (din latinescul clasic "fungus"), derivatul acestuia "fongicide" „fungicid”, precum și "mycose" „micoză” (format cu elementul prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își schimbă sensul în cursul istoriei limbii și chiar în cursul vieții unui același vorbitor. Dintre sensurile dobândite, unele se pierd, altele se mențin, putând rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Cantacuzino, Victor Teodorescu, Dinu V. Rosetti, Sebastian Morintz, Nicolae Constantinescu, Mircea D. Matei, Radu Harhoiu, Magda Tzoni, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Nina Grigore. La cercetările arheologice întreprinse la Târgșoru Vechi în ultima perioadă au participat Dan Lichiardopol, Alexandru Niculescu, Bogdan Ciupercă, Andrei Măgureanu, Dorin Sârbu, Alin Frânculeasa și Eugen Paveleț. În perimetrul de peste 17 ha. au fost identificate și cercetate vestigii care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi
Rezervația Arheologică „Târgșoru Vechi” () [Corola-website/Science/331362_a_332691]
-
resturi menajere, braconajul, pășunatul excesiv, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din floră spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești, practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă liniștea arealului. Excepție de la toate acestea face doar rezervatia naturală „Calcarele de la Fața Fetii”, unde accesul fiind foarte dificil, presiunea antropica este scăzută. În vecinătatea
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
datorează mai multor factori umani; astfel: exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și ciupercilor, cât și drumul județean (DJ172D) care străbate situl. În vecinătatea sitului se află biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Poiana Stampei (construcție secolul al XIX-lea, monument istoric) și Pasul Tihuța (trecătoare ce asigură legătura între
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
(Michel Adanson ex Elias Magnus Fries, 1821) este un gen de ciuperci comestibile din diviziunea "Basidiomycota" și familia "Cantharellaceae" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele galben este probabil cea mai cunoscută ciupercă a acestui gen. "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Multe specii conțin antioxidanți de
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
(Michel Adanson ex Elias Magnus Fries, 1821) este un gen de ciuperci comestibile din diviziunea "Basidiomycota" și familia "Cantharellaceae" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele galben este probabil cea mai cunoscută ciupercă a acestui gen. "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Multe specii conțin antioxidanți de tip β-caroten ca aici descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de exemplu Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Toate posedă în mod signifiant
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Multe specii conțin antioxidanți de tip β-caroten ca aici descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de exemplu Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Toate posedă în mod signifiant vitamina D. Aceste ciuperci cresc în grupuri sau în cercuri mari, se dezvoltă, depinde de soi, în păduri foioase (sub fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub Castani comestibili sau prin tufișuri de zmeură și mure
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub Castani comestibili sau prin tufișuri de zmeură și mure, la timp potrivit, din mai până în noiembrie. "Cantharellus" este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche "mýkēs" ‚ciuperca‘ și "rhiza" ‚rădăcina‘;, ce înseamnă, că sporele buretelui se leagă cu rădăcinile fine ale unui copac, dându-i apă și minerale, căpătând hrană în formă de asimilate, produse la fotosinteză cu ajutorul de bacterii. De aceea acest tip de ciuperci nu
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
mýkēs" ‚ciuperca‘ și "rhiza" ‚rădăcina‘;, ce înseamnă, că sporele buretelui se leagă cu rădăcinile fine ale unui copac, dându-i apă și minerale, căpătând hrană în formă de asimilate, produse la fotosinteză cu ajutorul de bacterii. De aceea acest tip de ciuperci nu poate fi cultivat până astăzi. Genul "Cantharellus" este mare și are o istorie taxonomică complexă. "Index Fungorum" enumeră peste 500 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]