11,336 matches
-
eminesciene, precum și la Mariana Vazaca (1993), Al. Oprea (1983) ș.a. La rândul nostru, raportându-ne la specificul publicațiilor la care scrie și la particularitățile de conținut și de expresie pe care le înregistrează articolele eminesciene de-a lungul timpului, am delimitat patru etape în activitatea jurnalistului: (1) Perioada primelor articole, publicate în timpul studenției la Viena; (2) Colaborarea la Curierul de Iași; (3) Activitatea de la Timpul și (4) Etapa colaborării la România liberă și Fântâna Blanduziei 509. Cercetarea corpusului publicistic aferent celor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
punct de vedere histologic, este alcătuit din celule necrozate, fibrină și vase de neoformație. Spre deosebire de abcesul cald, leucocitele polimorfonucleare sunt extrem de rare, dacă nu absente; b. stratul extern este dur, rezistent, presărat cu noduli gălbui-cenușii. Acest strat, nu este bine delimitat de țesuturile vecine, în care trimite prelungiri între mușchi și în lungul axelor vasculare. Histologic, se evidențiază leziuni bacilare proliferative active și foliculi tuberculoși. Prin aglomerarea mai multor foliculi, se formează focare de degenerescență cazeoasă. Această porțiune a peretelui este
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
celulele care le adăpostesc. Altfel spus, cloroplastele sunt, de fapt, forme evoluate de cianobacterii (alge verzi-albastre cu pigmenți asimilatori), independente inițial. Vacuola. Această incluziune lichidă, specifică mai cu seamă algelor, ciupercilor și plantelor, reprezintă 80-90% din volumul celular și este delimitată de tonoplast, menținut sub tensiune datorită proprietăților osmotice ale sucului vacuolar. Starea vacuomului (totalitatea vacuolelor) este adesea caracteristică tipului celular sau stadiului său de diferențiere. Celulele meristematice primare (apicale) au aparat vacuolar extrem de redus, În timp ce acelea meristematice secundare (cambiu, felogen
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
înțelesuri. Termenul de postmodernism este, în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a postmodernismului, despre o teorie unitară sau despre un set clar și precis delimitat de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei noi ordini economice"25 (s. n.), Umberto Eco, de exemplu, respinge ideea periodizării postmodernismului, pe care preferă, mai curând, să-l cerceteze ca pe o categorie meta-istorică: "cred, totuși, că postmodernismul nu desemnează o tendință pe care să o putem delimita cronologic, ci o categorie spirituală (ideală), sau mai bine-zis un Kunstwollen, un mod de operare"26. Implicit, unii critici vor "amenda" această încercare de evitare a dimensiunii istorice a postmodernismului, considerând-o o eroare de analiză sau o lipsă substanțială
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care sunt, de altfel, procedee împrumutate din critica poststructuralistă, așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza și pe imposibilitatea de a delimita între o utilizare "normală" a limbii și una "neobișnuită", "deviantă". Scrierile lui Roman Jakobson sau ale lui Mary L. Pratt atestă dificultățile conceptualizării funcției poetice a limbajului și ale delimitării prezenței sale atât în discursul literar, cât și în cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lost in the Ultimate Simulacrum", p. 136). 506 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 58. 507 A se vedea Jean Baudrillard, La pensée radicale, p. 10. 508 În D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 108, Baudrillard delimitează gândirea radicală de cea critică: "Precipitând lucrurile spre sfârșitul lor, ea [gândirea radicală, n. n.] este mai degrabă de partea efectelor (în timp ce gândirea critică este de partea cauzelor, este întotdeauna în căutarea cauzelor). Această gândire radicală ce corespunde realității integrale este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să întunece viața fraților, este o perlă de franciscanism (nr. 118: FF 2554). Opera este o galerie numeroasă de portrete, schițe și creionări, pe care fratele Toma o prezintă, asemenea unui narator experimentat, într-un mozaic bine îmbinat, pentru a delimita chipul unei provincii minoritice «franciscane» tipice. Nu este doar o povestire, sau o serie de povestioare, ci este un tratat în adevăratul sens al cuvântului, realizat prin folosirea acelui gen literar, unic la acea vreme, și anume cel al «colațiunii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
valorile heterogene ale stress-ului de forfecare din toate punctele unuei singure suprafețe de secțiune. Analiza dilatării compensatorii se poate face prin două metode 77: a. metoda analizei regresiei individuale; b. metoda Pasterkamp de determinare a MBA (media bounded aria) - ariei delimitate de medie. MBA relativă = MBAleziune/ MBAreferință x 100 astfel: MBA relativă > 105% lărgire arterială compensatorie; MBA relativă 95-105% lărgire arterială insuficientă; MBA relativă < 95% “shrinkage” arterial. În cuantificarea remodelării trebuiesc avute în vedere dificultățile de definire a “referinței” și existența
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
cu progresie proximală către artera femurală și poplitee, făcând dificilă în stadiile avansate diferențierea de leziuni ateromatoase). Trombangeita obliterantă Arteriopatie aterosclerotică nu sunt neregularități ale pereților arteriali; există neregularități ale pereților arteriali; topografie distală; topografie proximală; vase colaterale mici, net delimitate; circulație colaterală mai puțin eficientă; vase colaterale bine delimitate; circulație colaterală eficientă; nu se observă reumplerea prin colaterale a vasului principal sub obliterare. se observă reumplerea prin colaterale a vasului principal sub obliterare. Diagnostic dificil pentru vasele de nutriție (spasm
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
politice și, de aceea, va fi expusă în următoarea categorie de soluții. 3. Categoria soluțiilor de natură politică Deja cu explicația lui Ripert am intrat în categoria soluțiilor de natură, mai degrabă, politică. De altfel, nu întotdeauna este posibil să delimitezi, fie chiar și din motive metodologice, din încâlceala de circumstanțe care constituie viața, diferitele aspecte: moral, religios, politic. Cum s-a văzut din cele expuse și cum rezultă chiar mai mult din viața propriu-zisă, de cele mai multe ori, aspectul moral sau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care prezintă terminații până la nivelul joncțiunii cu smalțul pot fi deschise de procese patologice sau terapeutice și se constituie în canale de comunicare a mediului oral cu mediul intern. Pulpa dentară ocupă întreg spațiul structutar în masa dentinară, fiind topografic delimitată în: (Fig. 12) -pulpa coronară - în camera pulpară a coroanei dinților; -pulpa radiculară - în canalele radiculare; -pulpa apicală - la zona de trecere între canalul radicular și parodonțiu. Pulpa dentară este formată din: -celule - reprezentate de odontoblaști, fibroblaști și celule nediferențiate
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
alveolar (13-d) - dentar, după Beltrami - Fig. 14 - este situat la nivelul apofizelor dento-alveolare ale maxilarului și mandibulei, conformând alveolele dentare care adăpostesc și sprijină rădăcinile dinților. Alveolele sunt separate între ele prin septuri interdentare. Osul alveolar este un os spongios delimitat la exterior de “corticala externă” comună cu a oaselor maxilare. La interior, căptușind suprafața alveolei, este “corticala internă” sau “compacta internă” sau “lamina dura”, care servește ca inserție pentru ligamentele Scharpey. Lamina dura este străbătută de canaliculele ce unesc spongioasa
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
forțelor scheletului sistemului stomatognat. Ca adaptare funcțională, structura sa constituie segmentul incipient al liniilor de rezistență. Nutriția și reglarea sunt reflexe prin crearea condițiilor de comunicare a spongioasei cu spațiul periodontal. Desmodonțiul (13-b) topografic se află în spațiul desmodontal (periodontal), delimitat între corticala internă și cementul radicular. Acest spațiu conține ligamentele dento-alveolare, și lichidul parodontal care-l umple joacă rol de amortizor hidraulic. Ligamentul alveolo-dentar este format din fascicule de fibre colagenice care structural s-au grupat în: -fibre transseptale - cement
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
rate diferite de multiplicare dau forma caracteristică de clopot mugurelui dentar (Fig. 20). Celulele epiteliale, pentru a da naștere smalțului, se organizează pe 4 straturi, după cum urmează: -stratul adamantin intern, situat pe fața internă a clopotului, formează matricea de smalț, delimitând zona de formare a coroanei dentare și nivelul joncțiunii smalț-cement; -stratul intermediar format din celule cubice; -stratul intermediar format din celule stelate, se succede spre exteriorul clopotului având rol de nutriție și de protecție a stratului intern; -stratul adamantin extern
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
coronar în șase părți egale, marginea incizală se plasează în a doua șesime dinspre vestibular (Fig. 28). -suprafețe ocluzale ale dinților laterali (premolari și molari) reprezintă extremitatea lor liberă. Privită în sens ocluzal, toată suprafața dentară vizibilă și care este delimitată de ecuatorul anatomic se definește ca “arie ocluzală totală”. O linie care unește vârful cuspizilor cu muchiile crestelor marginale prin crestele cuspidiene sagitale delimitează un perimetru central numit și “arie ocluzală internă”' sau “fața ocluzală propriu-zisă” (Fig. 29). Între aria
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
molari) reprezintă extremitatea lor liberă. Privită în sens ocluzal, toată suprafața dentară vizibilă și care este delimitată de ecuatorul anatomic se definește ca “arie ocluzală totală”. O linie care unește vârful cuspizilor cu muchiile crestelor marginale prin crestele cuspidiene sagitale delimitează un perimetru central numit și “arie ocluzală internă”' sau “fața ocluzală propriu-zisă” (Fig. 29). Între aria ocluzală internă și suprafața ocluzală totală se desfășoară “aria ocluzală externă”. Aria ocluzală, alias suprafața ocluzală internă, are 60% din diametrul vestibulo-oral maxim (Fig
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic și apex. Clinic este porțiunea invizibilă a dintelui, situată sub nivelul joncțiunii epiteliale. Funcțional, asigură fixarea intraalveolară a dintelui și transmiterea forțelor funcționale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
termină cu un cuspid ascuțit. Segmentele marginii incizale se întâlnesc cu fețele proximale în zona cea mai lată a coroanei, la nivelul ariilor de contact. Pe fața palatinală se găsește un cingulum voluminos, ce se prelungește printr-o creastă ce delimitează două versante concave. Rădăcina pe secțiune orizontală este triunghiulară. Grupul molar - Molarii temporari sunt mult mai mici decât omologii lor definitivi, având protuberanta cervicală de smalț ce le conferă aspect de bulb. Rădăcinile sunt accentuat divergente, astfel încât să poată cuprinde
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
inegale, cel mezial fiind mai lung decât cel distal. Marginile proximale sunt ușor convergente spre colet. Relieful este convex în dublu sens, axial și mezio-distal, cu convexitatea maximă situată mezial în treimea cervicală. Prezintă două șanțuri cu direcție verticală ce delimitează lobulii de creștere. Fața palatinală are conturul asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai reduse, cu marginea ocluzală mai rotunjită. Relieful este convex în dublu sens, cu convexitatea maximă la unirea treimii mijlocii cu cea mezială. Fețele proximale sunt cele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cuspizi, cel vestibular fiind mai mare și mai proeminent decât cel palatinal. Aceștia sunt separați prin șanțul intercus-pidian, în linie dreaptă, cu orientare mezio-distală, situat mai aproape de marginea palatină. Șanțul intercuspidian se termină proximal în două fose, mezială și distală, delimitate la exterior de crestele marginale proximale, care se unesc cu crestele sagitale ocluzale ale celor doi cuspizi, delimitând depresiunile feței ocluzale. Fosele au formă triunghiulară, cea mezială fiind mai mare ca cea distală. Rădăcina - în 65% din cazuri, premolarul 1
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în linie dreaptă, cu orientare mezio-distală, situat mai aproape de marginea palatină. Șanțul intercuspidian se termină proximal în două fose, mezială și distală, delimitate la exterior de crestele marginale proximale, care se unesc cu crestele sagitale ocluzale ale celor doi cuspizi, delimitând depresiunile feței ocluzale. Fosele au formă triunghiulară, cea mezială fiind mai mare ca cea distală. Rădăcina - în 65% din cazuri, premolarul 1 maxilar are două rădăcini, situate vestibular și palatinal. Rădăcina vestibulară este mai mare (mai lungă și mai groasă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
-cervical MD = 5 mm -coronar VL = 8 mm -cervical VL =7 mm Erupe la 11-12 ani. Coroana este cea mai voluminoasă din grupul premolarilor. Are formă cilindrică cu patru fețe axiale și o față ocluzală. Fața vestibulară are un contur delimitat de patru margini. Marginile proximale au dimensiuni egale cu ale feței vestibulare a premolarului 1, sunt convergente spre colet, marginea distală fiind mai scurtă și mai convexă. Marginea cervicală are formă de semicerc, cu concavitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală are
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de semicerc, cu concavitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală are formă de “V” larg deschis, mai rotunjit decât la ceilalți premolari. Relieful este convex în ambele sensuri, cu convexitatea maximă în treimea cervicală. In treimea ocluzală există două șanțuri verticale ce delimitează cei trei lobi de creștere. Fața linguală are un contur asemănător cu al feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai mici. Relieful are o dublă convexitate, în sens mezio-distal și cervico-ocluzal. Convexitatea maximă este situată în treimea mijlocie. Fețele vestibulară și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este disto-palatinal, situat între cuspidul mezio-palatinal și creasta oblică de smalț. Se termină prin șanțul de pe fața palatinală. Relieful feței ocluzale este completat de cele trei fose, dintre care două principale și una secundară. Fosele principale (mezială și distală) sunt delimitate de crestele marginale, iar cea secundară (centrală) este situată la intersecția șanțurilor vestibulo-central și mezio-central. Distanța între vârfurile cuspizilor palatinali și vestibulari este de 7 mm, iar diametrul maxim al coroanei este mai mare decât al feței ocluzale cu 4
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]