11,051 matches
-
în principiu, el scrie doar când are ceva de spus, nu prin dispoziții telefonice. Fără îndoială, lupta politică cere o anume disciplină și organizare. Dar se pot semnala și cazuri când, în provincie mai ales, jurnaliștii nu au încă statutul demn pe care ei îl merită. Poate fi imaginat, să spunem, un Octavian Paler, primind doar dispoziții sau transformat în simplu agent electoral? în sfârșit, când nu îmbracă nici una, nici alta din aceste ipostaze, intelectualul se manifestă electoral în calitate de alegător. El
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
claritatea și reversul medaliei. Este o situație dramatică și chiar tragică pentru vechii deținuți, al căror spirit domină în Convenție, când ei constată (cel puțin cei mai lucizi dintre ei) că valorile în numele cărora au făcut mari și nobile sacrificii, demne de tot respectul, nu mai sunt recunoscute și apreciate. Sunt adesea chiar ignorate sau contestate, de cele două mari categorii sociale și generații politice, ca să le numim astfel, post penitenciare: 1. Generația tânără, de intelectuali oameni politici grupați în unele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai ales insuficient difuzată și popularizată. într-un stil și cu o formulă net deosebită sunt scrise, în sfârșit, cărțile actuale de politologie propriu-zise. Ele formează, în clasificarea noastră ad hoc, a patra categorie de publicații românești de acest tip, demne de atenție prin orientare, nivel și tehnică de redactare. Dintr-o serie întreagă, în frunte cu Vladimir Tismăneanu, de care am vorbit anterior, urmat de Sorin Antohi, prezentat și el 9, dar și Alina Mungiu, Andrei Cornea, Gabriel Andreescu (un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La polul opus
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin publicarea, în 1927, a unui album de desene realizate după fotografii. Imaginile redau zona Botoșanilor antebelici, prin peceți, biserici și mănăstiri, școli, case sau scene de viață cotidiană din secolele trecute, menite să rămână mărturie a unui trecut mai demn decât prezentul. După război, Botoșaniul stă sub semnul inerției, deși pe plan cultural începeau să se manifeste câteva inițiative. Profesorul originar din Botoșani, Ion Simionescu, deplângea starea orașului în care "lipsesc însuflețitori care să spulbere praful inerției, care să cheme
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vocea apărării pentru toate publicațiile de acest gen din țară. Paul I. Papadopol consemna că există, într-adevăr, și reviste "de suburbie" care strică "gustul literar", dar că generalizarea e "o condamnabilă eroare de optică". Continuând argumentarea, Papadopol enumera reviste "demne" care "au pornit mai bucuros din sufletul - uneori - mai sănătos al provinciei": la Bârlad - Gheorghe Lazăr, Paloda literară, Făt-Frumos, Ion Creangă, Miron Costin, Florile dalbe, Graiul Nostru, Țara de Jos, Răzeșul, Scrisul nostru; la Galați - Dunărea de Jos, Dunărea, Miorița
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ARE O FIRE DESTUL DE IMPRESIONABILĂ PENTRU A PRIMI MAGNETISMUL SUBIECTULUI ÎNFĂȚIȘAT DE ARTIST” DAVID D’ANGERS, DIN LUMEA ARTEI, EDITURA MERIDIANE, 1990, PAG. 303 „BĂTUTE SUB IMPERIUL EFEMER AL CLIPEI, PENTRU A IMORTALIZA EVENIMENTE PE CARE CONTEMPORANII LE-AU CREZUT DEMNE DE A FI COMEMORATE, DAR ISTORIA LE-A UITAT SAU LE-A ACOPERIT CU UN COLB DESTUL DE GROS, MEDALIILE ȘI PLACHETELE OFERĂ INFORMAȚII IMPORTANTE ASUPRA UNOR OAMENI, FAPTE ȘI LOCURI CARE POT FI VĂZUTE AZI, CU OCHII PARTICIPANȚILOR LA EVENIMENTELE
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
De numele său se leagă finalizarea lucrărilor la Palatul Clinicilor de Chirurgie din incinta Spitalului „Sf. Spiridon”; Clinica I Chirurgie fiind la vremea inaugurării palatului, în 1933, una din cele mai moderne din țară. Tot de numele său se leagă demni urmași de talia anatomistului Ion Iancu și a chirurgilor Vladimir Buțureanu și Vasile Dobrovici. NICOLAE HORTOLOMEI O creație medalistică originală cum este cea dedicată, în anul 2005, marelui chirurg Nicolae Hortolomei, prin legenda reversului (fig.118rv) RECUNOȘTINȚA / CHIRURGILOR / ROMÂNI, la
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Luquet, multe dintre desenele copiilor sunt Însoțite de o legendă, chiar din cauza acestei particularități: „Adăugarea unei legende nu are, credem noi, alt rol decât să exprime numele obiectului, considerat de desenator ca o proprietate la fel de inerentă esenței sale și la fel de demnă de a fi reprodusă ca și caracterele sale vizuale.― (Luquet 1922: 207) Modul În care un copil percepe realitatea și o reprezintă În desen, poate fi Împărțit pe stadii: grigonajul și mâzgăleala, preschematismul (4-6 ani); schematismul (7-9 ani); pseudorealismul (11-13
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
unor opțiuni care delimitează și precizează procesele studiate. Înainte de toate, referitor la mediul spațial de referință, propun tratarea privilegiată a trei zone (Europa Meridională, Europa Orientală și America Latină) care grupează cel mai mare număr de democratizări, prezentând fără îndoială particularități demne de o atenție specială. Mai mult, arcul temporal care poate fi luat în considerare poate fi doar cel de după al Doilea Război Mondial, pentru că fenomenul democratizării a fost prezent mai cu seamă în această perioadă. În ultimul rând, dimensiunile care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
JUNIMEA IAȘI 2009 În amintirea tatălui meu PREFAȚĂ Istoria relațiilor dintre știință și politică a fost, în ultimul secol, tumultuoasă, complexă, ambiguă. Ridicarea limbajului științific la rangul de limbaj ce impune normele de adevăr ori de validitate a oricărei cunoașteri demne de acest nume na putut să-i lase indiferenți pe cei care sînt responsabili de viața cetății. Puterea de distrugere fără precedent a armelor nucleare și intruziunea biologiei moleculare în ceea ce avem noi mai intim patrimoniul genetic fascinează, derutează, îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în care luase o doză un pic mai generoasă am avut parte de un episod deosebit de însuflețit în Grupul celor Zece. Complet dezlănțuit, Laborit se luă mai ales de Jack Baillet cu o violență pe care cel din urmă foarte demn în această încercare nu o înțelegea prea bine. Nici noi, de altfel. Am rîs mult "victima" în aceeași măsură ca ceilalți cînd am aflat cheia misterului. Dar să închidem paranteza. Am crezut întotdeauna că acest sistem inhi-bator al acțiunii constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și pretenții de universalitate, cu atât mai dramatic marcată de schimbările de po pularitate aduse de hegemonismul nord-american și, în plan ling vistic, anglo-saxon. În fața caracterului invaziv al unor culturi, reac ția francofonă, cu regrupările și redefinirile ei beletristice, este demnă de studiat, chiar dacă ravagiile adevărate par produse mai ales în planul micilor limbi fără trecut dominator, precum a noastră. În cazul Simonei Modreanu însă, deși mereu bine documen tate și la zi, luările de poziții sunt cele ale unei cetățene
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez de ieri și de azi, pe care nici pragmatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură, la acea alchimie impalpabilă între un om, un text, un moment. Dincolo de bloguri și strategii demne de un Sun-Tzu al literelor, dincolo de justificări și inutile întrebări retorice, totul se închide în relația intimă, individuală, exclusivă, dintre un cititor și o carte. Care e întotdeauna unică. Pentru că a ales-o el. La ce bun romanul? Romanul se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
actrița ieșise deja din luminile rampei și, pentru a continua totuși să rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dramatică aparte, lipsită însă de patos și de obcenitatea metaforelor războinice. Irlanda însăși, cea văzută de Chalandon, e departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai bune, păstrîndu-se pe linia autobiografică binecunoscută și reînnodînd firul experienței japoneze ce a marcat viața autoarei. Un alt ocnaș al literelor, coleg de editură și de țară adoptivă cu cea de mai sus, Eric-Emmanuel Schmitt, propune o ficțiune impozantă, demnă de o antologie a prozei erotice, Les Perroquets de la place d'Arezzo (Papagalii din piața d'Arezzo). Cu mare emoție și plăcere a fost așteptat ultimul (sperăm că nu și cel din urmă) roman al academicianului Jean d'Ormesson, scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altele, în corespondența lui Mauriac este evidența geniului acestui strălucit tehnician al literelor franceze, care pare să nu fi avut niciodată nevoie de ciorne sau de ani de ucenicie. Încă de la primele scrisori, talentul și siguranța tonului, mîndru și neliniștit, demn și dureros, se manifestă fără efort, într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Oscar Wilde, pe care îl citează cu un frumos aforism: "Toți suntem în șanț, dar unii dintre noi privesc stelele", Jean d'Ormesson contemplă, la propriu, galaxii și vîrtejuri cosmice, urcînd pînă la Big-Bang și coborînd înapoi cu smerenia demnă a celui care își înțelege locul în univers. Și o face cu mare finețe și acuratețe, după cum mărturisește un eminent savant, astrofizicianul american Trinh Xuan Thuan (care îi consacră o cronică în "Le Figaro litteraire" din 2 septembrie 2010). Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Bastiat evidențiază și care sunt consecințele morale probabile: dacă o fraudă la asociația muncitorească era asimilată de ceilalți membri (și, poate, chiar de autorul ei) unui furt, o fraudă la Sécurité Sociale urma să fie considerată doar o simplă șmecherie, demnă de a fi copiată. Astfel, după comunizarea resurselor, furtul nu mai este perceput de societate ca o faptă condamnabilă ci ca o acțiune inovativă lăudabilă, firească. Conform analizei lui Bastiat, efectul pe termen lung nu putea fi decât o creștere
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
le va mai da decât zece franci fiecăruia, căci își vor face concurență între ei și se vor oferi la rabat. În felul acesta bogații devin tot mai bogați și săracii tot mai săraci. Trebuie refăcută societatea. Frumoasă concluzie și demnă de introducere! Din fericire, introducere și concluzie, totul este fals, deoarece în spatele fenomenului care se vede, există cealaltă jumătate care nu se vede. Nu se vede francul economisit de Jacques Bonhomme și efectele necesare ale acestei economisiri. Căci, ca urmare
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau aiurea, obstacole în calea răspândirii și aplicării creditului, să le facem să dispară; nimic nu poate fi mai bun, nimic nu poate fi mai just. Dar în aceasta constă, în libertate, tot ceea ce trebuie să ceară Legii un Reformator demn de acest nume. Algeria Iată patru oratori în dispută la tribună. Vorbesc mai întâi toți deodată, apoi unul după altul. Ce au zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
au fost atât de admirabil aranjate de către divinul inventator al ordinii sociale, că în această privință, ca în toate celelalte, Economia politică și Morala, departe de a-și cauza prejudicii reciproce, concordă, și înțelepciunea lui Ariste nu este doar mai demnă, ci și mai profitabilă decât decât nebunia lui Mondor. Și când spun mai profitabilă, nu înțeleg prin aceasta doar profitabilă pentru Ariste sau chiar pentru societate în general, ci mai profitabilă pentru lucrătorii actuali, pentru industria zilei. Pentru a dovedi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]