14,040 matches
-
octombrie 1497. Ca represalii, în anul următor Ștefan și-a trimis oștile pentru pradă în Polonia. După repetate schimburi de solii și cu medierea Ungariei, între Moldova și Polonia s-a încheiat o pace în 1499. Victoriile militare și lunga domnie, care a asigurat stabilitate și dezvoltare țării, l-au consacrat pe Ștefan cel Mare ca cel mai mare domnitor al Moldovei. El a știut adesea să profite de conjunctura internațională pentru a oferi țării și domniei o poziție favorabilă în
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Victoriile militare și lunga domnie, care a asigurat stabilitate și dezvoltare țării, l-au consacrat pe Ștefan cel Mare ca cel mai mare domnitor al Moldovei. El a știut adesea să profite de conjunctura internațională pentru a oferi țării și domniei o poziție favorabilă în contextul transformărilor politice și militare care s-au succedat în această parte a Europei în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Sfântul Epimachus, sau Epimah, (d. 251, Alexandria) a fost un martir creștin, ucis în timpul domniei împăratului Decius. Conform legendei, Sfântul Epimachus era originar din Roma. Fiindcă a mărturisit că este creștin, a fost prins și silit de către autoritățile cetății Alexandria să se lepede de Cristos și să jertfească idolilor, dar el nu s-a lăsat
EEditura Pimachus () [Corola-website/Science/302621_a_303950]
-
Deci primele contacte româno-turce au fost în principal de ordin militar, de intensitate redusă, în condițiile în care între Țara Românească și Poartă erau statele bulgărești, cu rol de state-tampon. Intensitatea raporturilor dintre turci și români a crescut sensibil în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în condițiile în care domnul român s-a confruntat încă de la începutul domniei cu presiunea politică a regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Pentru a contracara pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar, moștenite de la predecesorii săi, Mircea
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
care între Țara Românească și Poartă erau statele bulgărești, cu rol de state-tampon. Intensitatea raporturilor dintre turci și români a crescut sensibil în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în condițiile în care domnul român s-a confruntat încă de la începutul domniei cu presiunea politică a regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Pentru a contracara pretențiile de suzeranitate ale regelui maghiar, moștenite de la predecesorii săi, Mircea a continuat politica de independență promovată de înaintașii săi și a încheiat un tratat de alianță defensivă
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
de Confederația Germană de Nord și statele sud-germane Baden, Württemberg și Bavaria. Impunătoarea victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat de asemenea sfârșitul domniei lui Napoleon al III-lea și a celui de Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză. În cadrul reparațiilor de război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deține
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
François (Ferentz) Ernaut. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, pe acel loc a existat o mănăstire numită „de la greci” sau „mănăstirea grecească din țarina Iașilor”, cu hramul "Sf. Nicolae", care data din timpul celei de-a doua domnii (1564-1568) a lui Alexandru Lăpușneanu (al cărui fiu natural era Aron Vodă), când acesta și-a stabilit scaunul domnesc la Iași. Acest lucru a fost constatat de cercetători din analizarea unor documente din 20 februarie 1581, 5 aprilie 1584, 25
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
cercetători din analizarea unor documente din 20 februarie 1581, 5 aprilie 1584, 25 mai 1606, 28 ianuarie 1608 și 6 aprilie 1618. Cercetătorii corelează ctitorirea mănăstirilor Aroneanu și Socola de mutarea capitalei Moldovei la Iași în cea de-a doua domnie a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
risipit și a căzut cu totul"". Radu Mihnea a întărit călugărilor români moșiile și satele donate de ctitorii anteriori, chiar și cele date de predecesorii lui Aron Vodă. Cu toate acestea, la 24 octombrie 1624, în cea de-a doua domnie a sa, el a închinat Mănăstirea Aroneanu la Mănăstirea Prodrom ("Sf. Ioan") din Sozopol. Mănăstirea și-a schimbat din nou statutul cinci ani mai tâziu, când domnitorul Alexandru Coconul (1629-1630), fiul lui Radu Mihnea, a transformat mănăstirea în metoh al
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
lui. Acest nume însă era deseori folosit printre sclavi, și aceasta poate oferi un indiciu asupra originii sale sociale. Cronologia pontificatului său este incertă. Eusebiu din Cezareea ("Historia ecclesiastica", III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domițian și fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă: «"e patre Antiocho"», născut însă la Atena și mai adaugă faptul că din
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
sfânt mucenic a fost din Țara Românească, născut din părinți de bun neam și binecredincioși, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii lui Matei Basarab. La câțiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (1654), a venit la domnie în această țară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne maiputând prididi cu plata haraciului și a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii țărilor creștine din jur
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
de timp a fost numit din această cauză „bastionul de pământ". În forma actuală a fost ridicat după planurile arhitectului Giacomo Resti din Verona, primind numele principelui omonim (Gabriel Bethlen).. Bastionul Ciunt a fost construit, sau cel puțin început în timpul domniei principelui Ioan Sigismund, însă nu sînt dovezi concludente în această privință. În timpul asediului turcesc din 1598, comandantul de artilerie italian, în raportul inaintat superiorilor săi, notează că bastionul a fost construit în timpul lui Ștefan Báthory (1571-1575). Comandantul italian mai menționează
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
în lucru, descărcarea de sarcină arheologică fiind pe terminate, iar planurile viitorului teatru în aer liber au fost făcute de arhitectul orădean Ernest Pafka. Bastion Crăișorul a fost proiectat de arhitectul italian Giulio Cesare Baldigara și construit între 1569-1570 în timpul domniei principelui Ioan Sigismund. Bastionul este acoperit cu un parament de piatră fasonată, blocuri de dimensiuni apreciabile și dispuse în 15 asize. Pe latura estică lipsesc multe astfel de elemente constructive, lăsându-se să se vadă „umplutura” din spatele său, ea fiind
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
metri, fiind aruncată în aer de turci. Această bucată va fi refăcută și întărită cu aproape un metru un plus la grosimea zidului, fapt vizibil și astăzi. Curtina spre bastionul Aurit a fost realizată în 1580-1581, în ultimii ani ai domniei lui Cristofor Báthory. Este un zid masiv, flancat în interior de cazemate. Baza sa este din blocuri masive de piatră, la fel ca și brâul, iar cărămida este cea care dă nota dominantă a construcției. La rândul său a fost
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
turcii au făcut o mare breșă. O reparație de mare amploare a avut loc și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Curtina dintre bastionul Aurit și Ciunt a fost construită în timpul primei domnii a lui Sigismund Báthory, în anii premergători anului 1584, an când ea era cu siguranță terminată, deși există păreri că latura sa estică, spre Bastionul Ciunt ar fi fost terminată în 1581. De asemenea sunt semne în zid care argumentează
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Corpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai multe etape constructive. Prima este demarată în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen. Între anii 1620-1629 se continua construcția sa după planurile arhitectului Giacomo Resti. A treia etapă constructivă (1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákoczi I și constă în extinderea construcției. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
din secolului al XVIII-lea fac ca peste aceasta, posibil afectată de numeroasele asedii, să se ridice o clădire de grajduri. Adăpătorile și fântâna din apropiere relevă rolul ei. Poarta de vest (1573) a fost proiectată și construită in timpul domniei principelui Ștefan Báthory. Ea era la un moment dat singurul acces în incinta fortăreței. În stampa lui Hoefnagel poartă purta deasupra sa un turn cu mai multe nivele. Pe tunelul de acces era situată camera de strajă și mecanismul de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului. Franz Joseph s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena, fiind primul născut al arhiducelui Francisc Carol Joseph (1802
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
Kamehameha a unit toate insulele hawaiiene într-un singur regat. Kamehameha a fost succedat de fiul său Liholiho (Kamehameha II). Sub conducerea lui Liholiho, la insistența Reginei Kaahumanu, soția favorită a regelui Kamehameha, vechiul sistem kapu a fost abolit. În timpul domniei lui Liholiho, misionarii din grupul congrenaționalist New England au ajuns în Hawaii în 1809. A fost o perioadă în care hawaiieni au scăpat de sistemul kapu și au respins cele mai multe dintre convingerile lor religioase. Noile religii create au fost determinate
Hawaii () [Corola-website/Science/302662_a_303991]
-
Scythia minor de unde s-a difuzat în Dacia, posibil cu trupele imperiale până în anul 271, iar ulterior, creștinii din interiorul regiunilor estice ale Imperiului roman au putut căuta refugiu la nord de Dunăre, pentru a evita persecuțiile autorităților imperiale anterioare domniei împăratului Constantin cel Mare. Ioan Cassian (360-435), Dionisie Exiguus (470-574) și Ioan Maxentius (liderul călugarilor Sciți) au trăit o mare parte din viata lor în Dobrogea si au promovat creștinismul printre localnici Dar perioada creștinării timpurie a populațiilor nord-dunărene, oricare
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX (Slavii le cunoșteau sub denumirea de "Morlaci" sau "Morlahi", iar Grecii de "Mavro-Vlahi
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia valahilor" avea reședința la Vreanoti
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
mânăstirilor din Athos ridicate pe cheltuiala românilor. Deasemenea, au fost realizate și în țară nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime de traduceri parțiale, și probabil de cele mai multe ori necunoscute sau anonime. Printre structurile eccleziale ala bisericii
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Pavel Tordași, episcopul bisericilor reformate române din Transilvania), ""Palia de la Orăștie"" din 1581-1582 (prima traducere a Vechiului Testament în limba română, realizată de către diaconul Coresi), ""Noul Testament"" în limba română din 1648 publicat la Alba Iulia, precum și ""Catehismul calvinesc"", apărut în timpul domniei voievodului transilvan Gheorghe Rákoczi I și din cheltuiala lui Acațiu Barcsai, mare ban al Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această carte, tradusă din ungurește în românește de Ștefan din Făgăraș, a fost scrisă anume pentru convertirea la
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și în alte teritorii românești ocupate, fără nici un temei juridic, în baza "dreptului forței". Pentru alte prigoane în Transilvania secolului XVIII se pot vedea capitolele anterioare. Nici Biserica Ortodoxă Română din Muntenia nu avusese o soartă mai bună. Odată cu instalarea domniilor fanariote la București, la 25 dec. 1715, începe o perioadă extrem de neagră. Domnitorii fanarioți impuneau în funcții importante - mai ales de factură economică - preferații lor, de obicei rude din Fanar, fără minime cunoștințe de limbă și cultură română, fără un
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]