12,502 matches
-
în cafea”, “Bătaia”), romancier de talent (Velerin și Veler Doamne, Sfîrlează cu fofează), dramaturg cu o marcă originală (Ciuta, Mușcata din fereastră, Tache, Ianche și Cadîr, la care se adaugă lucrări inedite ca “Dudul lui Traian”, “Cătușa”, “Veverița” și interesanta dramă modernă, “Moartea prietena mea”), director de teatru și regizor prestigios, competent, Victor Ion Popa a abordat - cu aceeași pasiune și pricepere - și domenii aparent fără tangență cu fenomenul literar artistic. De pildă, autorul “Ciutei” și-a cheltuit o bună parte
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
a fi aplicată într-un alt context (domeniu). Creatori de geniu, prin folosirea de analogii, au revoluționat un întreg domeniu de creație. Exemple: N. Bohr a descris structura atomului prin analogie cu cea a sistemului solar. W. Shakespeare a scris drama „Hamlet” folosind o ternă legendă daneză. Ch. Darwin a creat Teoria selecției naturale prin observarea selecției vitelor de rasă de către oameni. James Watt a inventat motorul cu aburi observând capacul de pe ibricul cu ceai. Gutenberg construiește o tiparniță prin analogie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o adaptezi la problema pe care vrei să o rezolvi.” Deci adaptare nu înseamnă plagiat sau contrafacere. Să te inspiri din ce a imaginat altcineva este perfect legitim, atât moral cât și legal. Oare Shakespeare nu ne-a dăruit strălucitoarea dramă „Hamlet” preluând o ștearsă și mohorâtă legendă daneză? Diesel nu a aflat calea spre invenția primului motor cu aprindere prin compresie, cercetând funcționarea unei brichete? [37] * A treia categorie: Modificare Puneți-vă următoarele întrebări: 9. Altă destinație? 10. O nouă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
literaturizări doar pe alocuri interesante. Grija (arheologică) pentru descrierea locurilor, costumelor, comportamentelor este mai mare decât cea pentru echilibrul narațiunii, unde abundă inserții de texte din autori antici puse în gura personajelor sau alocuțiuni în același stil. Imaginate a trăi drame cu înalte înțelesuri etice, patriotice, mai apoi creștine, sau ca personaje în scenarizarea unor evenimente istorice, protagoniștii vorbesc livresc, sunt modele de onoare, patriotism, spirit de jertfă etc. G. Călinescu remarca la T. „darul povestirii”, care i-a permis să
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
icoana vieții basarabene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, e până la un punct de sine stătător (lucru sugerat și de titlu: Prolog: Smaragda Theodorovna), apropiindu-se cel mai mult de canonul tradițional. Canavaua e dată de o dramă, inventată în parte de autor, inspirat și de romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
stătător (lucru sugerat și de titlu: Prolog: Smaragda Theodorovna), apropiindu-se cel mai mult de canonul tradițional. Canavaua e dată de o dramă, inventată în parte de autor, inspirat și de romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
intens ori, dimpotrivă, somnolent, al confesiunii, prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași dramă a pierderii fiului: „Acești bulbi sângerii/ trandafirii/ nu mai știu să înflorească/ pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
compune din documente personale, dar și din tăieturi de ziare (mai ales după 1991, când atenția se îndreaptă și spre zona politică și socială), fragmente de jurnal, cronici și schițe de portret, amintiri și fotografii, circumscriind, într-un jurnal-fluviu, teritoriul dramei unei artiste și mame. Încă două volume, cel de teatru poetic, Elegie pentru Hesperara, și jurnalul Clipe și nopți, conceput ca o scrisoare către fiu, vorbesc, în maniere diferite, despre aceeași tragedie, aici revelându-se poate cel mai bine traseul
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
nici un prilej de a șarja violent aspecte negative ale prezentului. Cam în aceleași limite se încadrează și celelalte scrieri, în care autorul abordează specii poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu la timp (1863), Berchea, rămasă într-un periodic din 1865, Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț (1869), dar mai ales comedii - Secretu pentru sexu frumos (1869), Muza și casieria (1870), Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi (1875
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
include, pe lângă autori, indiferent de meridianul unde s-au manifestat, publicații, curente literare și instituții. Romanul Misiunea de investigare (1987) aduce în prim-plan problematica formării personalității și a limitelor impuse existenței spirituale resimțite de trei generații în intervalul 1936-1976, drama marii falii culturale din veacul al XX-lea, mai ales pentru Europa de Est. Versurile din placheta Limite (2003) vădesc un ochi lucid, introspectiv, și o gestică sobră, dar cu deschideri pentru surprinderea bucuriilor ingenue. SCRIERI: Secvențe critice, București, 1979; Tudor Vianu
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
de avangardă a secolului al XX-lea, productivă la început în literatură, curând și în pictură, care a pătruns, cu timpul, în toate sferele artei și s-a implicat și în viața politico-socială. Termenul a apărut prima dată în subtitlul „dramei suprarealiste” Les Mamelles de Tirésias (1917) a lui Guillaume Apollinaire, dacă nu va fi fost - cum susțin unii - lansat anterior (1916) de Pierre-Albert Birot, redactorul efemerei reviste „Sic”. Declanșatorul curentului este, în orice caz, André Breton, medic psihiatru, format sub
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
xerox secret. Viața lor se depopulează, natura iubirii lor își schimbă semnul plus în minus. Romancierul observă sistemul dinăuntru, din capcana cotidianului, îi inventariază ticurile, anomaliile, atmosfera, periferiile, malformațiile, rebuturile. În sistemul de referință unde își plasează naratorul personajele, marea dramă nu există nici ca proiecție imaginativă. Sinuciderea protagonistei are iz de imitație ieftină, după un film comercial. Într-un pasaj naratorul explică: iubirea se banalizează, capturată de goana contra cronometru prin întâmplările cotidiene. Aflat în prim-plan, cuplul Sandu-Pia se
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
graniței dintre ficțiune și realitate - e compromisă de tehnica deficitară (idila erotică „reală” e introdusă într-o manieră abruptă și abia spre final). Formula favorită a lui T. este însă teatrul istoric, plasat în descendența modelului Barbu Delavrancea. De altfel, dramele sale istorice colectează - nu fără un anume succes - toate ingredientele rețetei: figura exponențială a domnitorului, adjuvanții bine intenționați, dar lipsiți de viziune politică, omnipotentul adversar extern, ținut însă cu tenacitate la distanță, inamicul intra muros, trădătorul viclean, dar cu capacități
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
calitățile artistice ale trupei, lipsa de mijloace materiale. El cere, așa cum făcuseră și C. A. Rosetti în „Românul” din 1857-1858 sau N. Filimon, să se reprezinte piese legate de realitățile sociale și naționale, să se renunțe la farsele superficiale, la dramele cu foc bengal. Partea literară conține poezii de Fundescu și V. Gheorghian și o traducere a celui dintâi din Alfred de Musset. R. Z.
TEATRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290117_a_291446]
-
teatrul românesc, la început tributar străinătății, „a luat un avânt remarcabil”, poeții și prozatorii noștri fiind atrași „unul câte unul de lumina rampei”, „într-o epocă de vădită scădere a literaturii dramatice străine”. Tot Alexandru Hodoș e autorul însemnărilor intitulate Drama romantică, al notelor istorice Din trecutul teatrului nostru și O petiție a lui Caragiale, iar în O idee fericită e de părere că „teatrul constituie unul din cele mai sigure mijloace de propagandă sufletească”. La rubrica „Ecouri” sunt reproduse amintiri
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
Amintiri de la «Luceafărul»”, DEP, 1936, 2 722; Teodor Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939, 6; Chinezu, Pagini, 261-267; Emil Socor, Spovedaniile d-lui O. C. Tăslăuanu, „Azi”, 1939, 19 noiembrie; Victor Papilian, Octavian Tăslăuanu și drama tăcerii, LU, 1942, 12; Grigore Popa, Drumul „Luceafărului” - drumul biruinței, LU, 1942, 2; Gabriel Țepelea, Un animator: Octavian C. Tăslăuanu, „Basarabia literară”, 1942, 3; Nichifor Crainic, Octavian C. Tăslăuanu, G, 1942, 9; Ion Agârbiceanu, Octavian C. Tăslăuanu, T, 1942, 11
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
anume: bolnavul, doctorul, asistenta medicală, nebunul, omul alienat, care nu își mai pot reveni după contactul cu lumea, cu „realul” (bunăoară, momentul naționalizării duce la prăbușirea totală a tatălui din povestirea Iluziile din cais). Nu se petrece de fapt nici o dramă palpabilă, iar limitele dintre bine și rău, iubire și ură, vis și realitate sunt anulate. Toate aceste teme, motive, sugestii, ipostaze vor fi dezvoltate pe larg de T. în romanele și povestirile ulterioare. În primul său roman, Nu-mi pasă
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
neliniștii, „Basarabia”, 1993, 6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 202; Popa, Ist. lit., II, 1190; In memoriam. Victor Teleucă, „Limba română” (Chișinău), 2002, 7-9 (semnează Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu, Mihail Dolgan, Victor Prohin, Spiridon Vangheli, Victor Dumbrăveanu); Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, ed. 2, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 290-302. M. Dg.
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
felinar (1974) cuprinde piesele Evadarea, Dialog nocturn, Alex, Podul fără felinar, altă culegere, masivă, Excelsior (1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980 i se acordă Premiul Academiei pentru piesa Ploaia și anchetatorul. În drame precum Flacăra de seară, T. se arată „nu amator de «istorioare», ci de climate stranii, de pustiuri artificiale, de margini de lume în care personajele sale par a fi singurii oameni din Univers” (Mircea Ghițulescu). Unii protagoniști par evadați din
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
boem ieșean al anului 1918, evocă nostalgic o lume apusa, căreia i se surprinde culoarea inalienabila, oferindu-se totodată și un document cu privire la imaginea orașului distrus de război. Prin intermediul protagonistului, Gabriel Donici, tânăr pictor de talent, Ț. se apropie de dramă creatorului conștient de harul sau, dar constrâns de lipsuri materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La Picior de Paris», «La Iancușor», «La Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute, altele în ființă”. Aici se încheagă și se destramă prietenii, se consumă drame și se pun la cale fapte ce schimba viața unor oameni. E o viață înșelătoare, comparabilă cu starea călătorilor aflați pe un vapor ce stă să se scufunde și pentru că, sub ploile nesfârșite, orașul pare o insulă. Lupta dintre nou
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
a fost considerat, ziaristul a militat pentru propășirea provinciei sale, marginalizată în contextul României Mari. După cedarea teritoriului de dincolo de Prut, va scrie pagini mișcătoare, îndeosebi în gazetele „Raza” și „Basarabia” - adunate în parte în volumul Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
conducere la „Săptămâna”. Debutează în 1945, la „Facla” din Brăila, unde e prezent cu proză și cronici literare, iar prima carte, Croitor pentru săraci , îi apare în 1962. Volumul de debut și Microbuzul de seară (1964) adună proze scurte despre drame provinciale și întâmplări din al doilea război mondial, analizînd traumele celor care i-au supraviețuit. Sub aparența unui pașnic croitor al periferiei, Bălan acționează ca agitator comunist, până la urmă arestat. Și schița Microbuzul de seară prezintă idila dintre șoferul Rică
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Funcționar la o agenție de publicitate (1937-1940), rămâne la Chișinău după ocuparea Basarabiei și, salarizat de Asociația Scriitorilor din teritoriul de peste Prut, își continuă activitatea literară: redactor la revista „Octombrie”, scrie povestiri pentru copii, traduce din Pușkin și Lermontov, compune drama Căpșuna roșie. Va fi arestat în iunie 1941, sub acuzația de propagandă antisovietică (se opusese rusificării „limbii moldovenești” și comentase negativ politica sovieticilor), judecat și condamnat la zece ani de detenție. S-a stins, în urma unei duble pneumonii, în lagăr
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
mai înainte („măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist”) până la cel mai tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând concentrat spectaculoasa oscilație între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]