14,797 matches
-
CE SUNT", "EHYEH ASHER EHYEH" în originalul ebraic. Acesta din urmă însă, susține Frank Tipler, în Fizica nemuririi, se traduce corect la viitor, adică "EU VOI FI CEL CE VOI FI". Deci Dumnezeul lui Moise ar trebui înțeles ca un Dumnezeu final, un Dumnezeu al sfîrșitului timpului, o Realitate Personală Ultimă. Multă vreme, știința s-a considerat separată de religie. Spre exemplu, Martin Luther îl numea pe Copernic drept "un nebun care doreș-te să răstoarne întreaga știință a astronomiei", iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ASHER EHYEH" în originalul ebraic. Acesta din urmă însă, susține Frank Tipler, în Fizica nemuririi, se traduce corect la viitor, adică "EU VOI FI CEL CE VOI FI". Deci Dumnezeul lui Moise ar trebui înțeles ca un Dumnezeu final, un Dumnezeu al sfîrșitului timpului, o Realitate Personală Ultimă. Multă vreme, știința s-a considerat separată de religie. Spre exemplu, Martin Luther îl numea pe Copernic drept "un nebun care doreș-te să răstoarne întreaga știință a astronomiei", iar în 1981 Consiliul Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
începînd din secolul al XVII-lea, cînd majoritatea fondatorilor revoluției științifice, în calitate de buni creștini, erau convinși că nu studiază altceva decît opera Creatorului. Un secol mai tîrziu, cea mai mare parte a oamenilor de știință continuau să creadă într-un Dumnezeu creator, dar nu mai considerau că intervenția sa continuă în lume și în viața omului. Ei bine, în secolul al XIX-lea, deja putem vorbi despre o ruptură, mulți oameni de știință manifestîndu-se cu ostilitate față de religie, cu toate că însuși Darwin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
62. 69. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poate uita acest lucru nici 99,99 la sută. Câte a îndurat el în închisoare fără să fie vinovat. Despre suferințele lui în închisoare a vorbit despre un locotenent-major de securitate, care-l bătea la tălpi și-l înjura de dumnezei și de «laptele ce l-ai supt de la mă-ta!» și numai să declare ce vrea acesta. S.T.. a spus că i-a răspuns să nu vină vremea să-l ancheteze el pe acesta și atunci se va răzbuna și-
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
a generat teama de ridicol, de oprobiu într-o comunitate cu spirit critic acut (Kuhn, 1982). Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe omul de știință să-și facă lumea proprie. Este același mecanism implacabil care ne spune cum să înțelegem și să acționăm. De aceea Platon este inspiratorul lui Kuhn. Dreptul omului de știință la diferență demiurgică este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumii lor prospere: după Pitagora, Phaidon al lui Platon îi învață nemurirea sufletului, ura față de trup, grandoarea morții, disprețul față de dorințe, plăceri, pasiuni, libido, viață; Cetatea lui Dumnezeu propovăduiește ad nauseam o aversiune similară față de lumea reală, bineînțeles, în numele unui Dumnezeu al iubirii și al mizericordiei; să nu ne așteptăm ca Summa Theologiae a (sfântului) Toma d’Aquino să ne învețe altceva; Cugetările lui Pascal se scaldă în ape la fel de vâscoase; același lucru este valabil și pentru Descartes sau Malebranche; Critica
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I la Psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
căzut Vukovarul și au fost exterminați toți cei care Îl apăraseră, iar ea a devenit simbolul războiului. Ori, așa cum a conchis juriul profesionist care a premiat-o cu prestigiosul Europa Focus din acel an, simbolul tuturor soldaților din toate războaiele. - Dumnezeule! Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a murmurat Faulques În cele din urmă, admit că-ți sunt dator cu o dușcă. - O
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gândul la peisajele geometrizante de la sfârșitul secolului XIX, la Friedrich, la Schiele, la Klee. Mă Întreb ce nume i-am putea da acestui tablou azi. Poate Malul ambiguu. Sau mai bine Teologie picturală pe o topografie geologică riguroasă. Cam așa ceva. Dumnezeule, Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când adevărul social coincidea cu cel al artistului, nu exista
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În depărtare. Faulques ridicase aparatul În fața ochilor, ca să prindă totul Într-o fotografie, iar Olvido renunțase să-și mai frece mâinile ca să Îmblânzească frigul, deschisese larg ochii pe sub căciula de lână, Își dăduse o palmă peste frunte și zisese: firește, Dumnezeule, tocmai asta se Întâmplă. Nu-i piramida de la Gizeh ori Sfinxul, ci ce-a mai rămas din ele după ce timpul, vântul, ploaia, furtunile de nisip și-au făcut datoria. Turnul Eiffel nu va fi niciodată adevărat până când structura lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pipăi, deconcertată, buzunarele, să vadă dacă are mărunțiș pentru barcagiu. Trebuie să fotografieze nu omul, ci urma lui. Omul nud care coboară pe o scară. Dar Înainte eu nu-l văzusem nicicând așa. Era doar un tablou Într-un muzeu. Dumnezeule, Faulques! Dumnezeule - lumina roșiatică Îi lumina chipul precum vâlvătăile unui vulcan atârnat pe perete. Un muzeu e doar o chestie de perspectivă. Îți mulțumesc că m-ai adus aici. Din ziua aceea, ea Îl Însoțise mereu. Vâna În felul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
buzunarele, să vadă dacă are mărunțiș pentru barcagiu. Trebuie să fotografieze nu omul, ci urma lui. Omul nud care coboară pe o scară. Dar Înainte eu nu-l văzusem nicicând așa. Era doar un tablou Într-un muzeu. Dumnezeule, Faulques! Dumnezeule - lumina roșiatică Îi lumina chipul precum vâlvătăile unui vulcan atârnat pe perete. Un muzeu e doar o chestie de perspectivă. Îți mulțumesc că m-ai adus aici. Din ziua aceea, ea Îl Însoțise mereu. Vâna În felul ei, concentrată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a obține informațiile indispensabile, stăpânul recurge la o deghizare: nu va fi vorba de vreo „modificare” a sexului, ci doar de o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
din Samosata, condamnat În anul 268 de Conciliul din Antiohia. Doctrina lui ne este prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau „Al doilea Dumnezeu” pentru Cristos-Logosul, cum se Întîlnește la Origen. Cel dintîi modalist a fost un anume Noetus din Smirna 41. Discipolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau „Al doilea Dumnezeu” pentru Cristos-Logosul, cum se Întîlnește la Origen. Cel dintîi modalist a fost un anume Noetus din Smirna 41. Discipolul acestuia, Epigonus, s-a dus la Roma și l-a descoperit pe un anume Cleomenes, care i-a Îmbrățișat ideile. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ammonios Saccas că Logosul este generat veșnic. Alți teologi creștini au Împrumutat acest principiu mai degrabă de la Plotin decît din scrierile lui Origen 61. Modalistul Noetus din Smyrna era, potrivit lui Tertulian, monarhian, atîta timp cît nu recunoștea decît un singur Dumnezeu. Consecința era că Dumnezeu a murit pe cruce - ceea ce Tertulian numea „patripassianism” (Dumnezeu-Tatăl a suferit)62. Acest modalism destul de naiv a fost transformat Într-un sistem de Sabellius 63, care a mers la Roma În jurul anului 215 și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă și maeștrii acestui stil au refuzat să tragă din caracterul imprevizibil al hotărîrilor lui Dumnezeu concluzia ce pare, totuși, confirmată de mai multe pasaje din Tanakh (1 Sam.2 etc.): că Dumnezeu este autorul răului, afirmație reluată și În legătură cu Dumnezeul atotputernic din Coran (de ex. VI. 17, 39, 65 etc.) Prin urmare, dată fiind situația acestei lumi, n-ar trebui să ne surprindă faptul că niște ași ai teologiei apofatice cum sînt gnosticii vor Încerca să-l dezvinovățească pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imaginea ei este sinistră: este imaginea Diavolului. Numai Întru Cristos Întunericul originar devine Dumnezeu 87. Trupul este „dorință Încremenită”88. Dumnezeu are două manifestări: una Înfricoșătoare, divinitatea din Vechiul Testament, care nu este decît justițiară; și adevăratul Dumnezeu, care este un Dumnezeu al iubirii și nu al justiției 89. Dumnezeul Vechiului Testament este, de fapt, Diavolul 90. Cosmologia lui Böhme are trei principii: Întunericul, Lumina și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două etape, prin doi demiurgi: primul, numit de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întru Cristos Întunericul originar devine Dumnezeu 87. Trupul este „dorință Încremenită”88. Dumnezeu are două manifestări: una Înfricoșătoare, divinitatea din Vechiul Testament, care nu este decît justițiară; și adevăratul Dumnezeu, care este un Dumnezeu al iubirii și nu al justiției 89. Dumnezeul Vechiului Testament este, de fapt, Diavolul 90. Cosmologia lui Böhme are trei principii: Întunericul, Lumina și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două etape, prin doi demiurgi: primul, numit de Böhme Verbum fiat, este o entitate saturniană, celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt nici originea ei și nici clasificările. În anii 1924-1925, H.H. Schaeder
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
validitatea acestei opinii, contestată adesea, este imperativ să examinăm aici, pe scurt, dosarul integral cu privire la Simon și la succesorii acestuia. Să Începem cu scrierea originală, atribuită lui Ipolit 34, Marea Revelație (Apophasis Megale). Aceasta conține o doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În același timp, demiurgul cel bun al universului 35. Adițional, mai cuprinde o interpretare alegorică a Pentateucului, fără nici o urmă de antiiudaism. Și totuși ereziologii țin să sublinieze că Simon pune Legea pe seama despotismului Îngerilor cerești care guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precizat ce anume i se datorează lui Menandru. Ceva mai mult se cunoaște despre Saturninus sau Satornilus, pe care Irineu Îl consideră urmașul lui Menandru 53. În versiunea sa lumea a fost creată de către șapte Îngeri, dintre care unul era Dumnezeul evreilor 54. Omul a fost făurit de Îngeri, iar ei au imitat o imagine luminoasă a Tatălui. La Început omul se tîra asemenea viermilor, fără a izbuti să se ridice În picioare. Tatăl i-a trimis o scînteie de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
55. Aceasta este, in nuce, antropologia gnostică. Irineu lasă impresia că doctrina gnostică ar fi rezultatul unei evoluții de la simplitatea primitivă a scenariului lui Simon, cu lipsa lui de precizie În privința identității Îngerilor cerești, spre un sistem embrionic În care Dumnezeul Vechiului Testament este una din cele șapte planete care guvernează lumea și determină trupul și sufletul inferior al oamenilor. Asta are de spus, În linii mari, gnosticismul. Este limpede că o asemenea ipoteză „evoluționistă”, avansată de ereziologi, nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]