11,537 matches
-
ei parte dăm de câteva versuri aparținând filonului plutonic al extincției universale, temă fundamentală a comentariului lui I. Negoițescu : „O moarte ! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară,/ Ce umbră este vieții, o umbră de ocară -/ Ci moartea cea eternă în care toate-s una,/ În care tot s afundă, și soarele și luna,/ Tu, care ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rezultă din fenomenul explicat de Bergson : du mécanique plaqué sur du vivant. Adică o cădere în automatism. Comicul de limbaj e tot unul de situație. Geniul nu disprețuiește nimic, nici facilitatea, nici ieftinitatea, nici scabrosul. Din orice face creație monumentală. Eternă. Abisalul Caragiale Întâi, nu știu cum să-ncep, pentru că prezentarea pe care mi-a făcut-o colegul Radu-Nandra este atât de dificil de susținut și poate o consider o circumstanță agravantă, dacă, să zicem, această alocuțiune nu va ieși așa cum aș dori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
proza lui) în forme pure, aproape experimentale, in vitro am putea spune ; am putea spune și că apar în forme naive (în sens strict etimologic, adică native). Toate aceste înfățișări ale răului (Mazilu declară expres într-un eseu : „Problema moralei - eterna ̀ ntrebare : ce este bine și ce este rău - m-a preocupat cu înverșunare și durere din primii ani ai tinereții” - cf. Ipocrizia disperării, p. 86), toate aceste înfățișări ale răului sunt, în viziunea lui, reductibile la stupiditate, la prostie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
escamotat, uitat : „stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrimile ei, să i le șteargă cu părul capului ei ; le săruta mult și le ungea cu mir” - de momentul acesta declarat etern de însuși Mântuitorul, Maria-Magdalena din piesa lui Mazilu nu pomenește decât în treacăt : l-a pierdut. Maria-Magdalena din Evanghelie săvârșise în aparență un gest de un erotism exacerbat, dar în fapt, ca și acel Jongleur de Notre-Dame al lui Anatole
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a te înveseli puțin. Am citit-o azi-noapte, căci nu puteam să dorm. Iat-o, marele șef apaș, Geronimo, mi-a povestit-o: „La început, lumea era scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceste mici victime ale unui flagel devenit universal a creat un fel de prejudecăți în legătură cu oamenii de acolo. A fi român acum înseamnă pentru ei, imediat, a avea în față numai mizerie, nonșalanță, ignoranță și o sărăcie ca o boală eternă. 20 februarie În tot ce fac și gândesc compar ceea ce este cu ceea ce a fost. Mă gândesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de „tinctura” celor care îmi aduseseră multă suferință. (Tinctura - casa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
René, scriind aceste rânduri: „Mă plimb prin Viena, orașul melomanilor în care Mozart îi întreba pe trecători: «Cât de mult mă iubiți?»”. De la Viena la Roma, în alt tren, în altă atmosferă. Oare există oraș mai impresionant decât Roma cea eternă? Ierusalim, Atena și alte orașe despre care am visat, cu degetul pe hărțile viu colorate, în timpul școlii primare și, mai târziu, la liceu? Roma a existat de mult în plasa fină a nervilor mei. Când am coborât la Roma, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
doriseră atât de mult să vadă ruine - nimic mai covârșitor de frumos decât prezența ruinelor în mijlocul de jar al vieții. Bucăți de viață desăvârșită, vestigii de triumf din trecut, mister al resturilor de umanitate, structuri fotonice ale unui timp creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apoi povestește că și-a cumpărat un vapor. Toate astea mă bucură, dar inima mea e pe cealaltă parte a vieții, într-o intensă postviață cu dragul meu René. Iunie Recit despre sufism cu încântare, după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
René. Iunie Recit despre sufism cu încântare, după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-ți spun și îmi rezerv dreptul de a le spune la viitoarea noastră întâlnire. Ca să vorbesc ca Snoopy când scria „scrisori-roman”: mă întreb unde mă vor duce toate astea... Te îmbrățișez cu tandrețe și constanță. În mod umil și etern, René. P.S. Vei găsi aici alăturată o nouă pagină dintr-un nou album Snoopy, pe care ți-l voi trimite în curând. Gavréa, mon petit chou. Azi e sâmbătă, 31 august 1974. Dacă totul e bine, adică dacă reușesc să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dincolo de ele. Aflu că podul din Lucerna, din Evul Mediu, cu motivele morții, pod pe care m-am plimbat de atâtea ori singură și cu René, a ars. Se spune că se va reconstrui totul după gravurile vechi, minuțioase și eterne, făcute pe pielea roșcată a aramei. Cu Ana Maria (Narti), care a venit la mine cu trei trandafiri: doi albi și unul galben. Îmi povestește despre fratele ei, Virgil, despre schizofrenia lui. Asta pentru că eu obișnuiesc să spun despre mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la ei. Oamenii trebuie să-și schimbe mentalitatea acumulată de-a lungul anilor, să capete încredere într-o moralitate asasinată continuu în istorie, moralitate care supraviețuiește în fiecare om, în diferite măsuri, dar (îmi place să cred) într-un fel etern, fără de care orice schimbare e imposibilă. În starea de haos de după „revoluție” e greu să se audă vocile celor care într-adevăr au competența etică de a dirija conștiințele paralizate ale bieților oameni. Cu Boni (Herlin), care are câteva degete
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama de mult timp
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aruncă peste mine excesiva lui energie onirică. Vapoare vin și pleacă în portul din Stockholm. Aș vrea să plec și eu undeva, fără întoarcere. Unde? Oriunde, numai să fie în afara vieții. Am pierdut bucuria obișnuită a întoarcerii acasă, acel drum etern spre casă al lui Novalis. Acolo unde așteaptă o iubire, căldura căminului, cât de imperfectă ar fi ea, dar căldură, cuvinte obișnuite pe care eu cu darul meu să le transform în cuvinte misterioase, pline de iubire. 28 septembrie. Zi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
filozofia, dar și științele exacte, pentru că în ele există și iubirea, acel element caloric descins direct din soare, ochiul curat al universului nostru, acel Apollo bine reprezentat de vechile culturi, care atrage și creează, și din același impuls distruge refăcând etern creația. În filozofia lui Stravinski, ca și în marile lui creații: Pasărea de foc, Sacrificiu de primăvară, Petrușka, Arborele, Nunta și altele, se simte și se transmite puterea calorică a cunoașterii care este iubirea după care tânjim cu toții, iubirea ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nichita Stănescu și propria noastră imigrantă Melinescu” - pe aceștia toți îi descrie Kellgren în mod atrăgător și serios, și nu mai puțin pe însuși Sorescu: „El observă puterea iubirii, descoperă umorul cotidian... Dar cel mai fervent îl preocupă pe poet eterna întrebare: Cine sunt eu?”. Întâlnire cu Birgitta (Trotzig) la restaurantul chinezesc Muren (Zidul), în apropierea casei ei, foarte aproape de statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care ne trimite de departe irizări de verde de jad chiar în orezul pe care-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost de tot ce tu ai realizat în viață, pe scenă sau la catedră. Pleacă senină, draga mea, în lumina cea veșnică a Domnului Dumnezeului nostru. Semnează fiica profesoarei Mansi Barberis, marea regizoare de Teatru Sorana Coroamă-Stanca. Să-i fie eternă memoria! (Flacăra Iașului, 27 septemmbrie 2003) STAGIUNI ÎN FOYERUL OPEREI De mai mult timp, mai precis de când sala “Studio” din anexa Teatrului Național a fost renovată, consemnăm susținerea cu regularitate, în foyer-ul Operei, în zilele cu activitate intensă, a unor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din afara granițelor României. Prof. Ion Iovcev Tiraspol Mă simt onorat de Înalta distincție acordată de Societatea Ginta Latină și mulțumesc pentru aprecieri În activitatea de director al Școlii românești Nr. 20 din orașul Tiraspol. 23.06.1999 Toma Istrati Destinul eternei uniri DESTINUL nădejdilor sfinte, Ajută-l române pe drum, Nălțându-l aevea, fierbinte, Și-n vremile grele de-acum ; Doar astfel vei fi o verigă Din lanțul puternicei firi, Ce luptă, și cântă, și strigă Dreptatea ETERNEI UNIRI. Andrei Ciurunga Vecinul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
1999 Toma Istrati Destinul eternei uniri DESTINUL nădejdilor sfinte, Ajută-l române pe drum, Nălțându-l aevea, fierbinte, Și-n vremile grele de-acum ; Doar astfel vei fi o verigă Din lanțul puternicei firi, Ce luptă, și cântă, și strigă Dreptatea ETERNEI UNIRI. Andrei Ciurunga Vecinul Ți-am dat mulțimea fagilor, umbroasă, și n-am scrâșnit când ai băgat securea. Aveam destule fluiere acasă s-ajungă pân-o crește iar pădurea. Mi-ai vrut apoi și fluierele - bunul atâtor veacuri. Ți le-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Angajamentul redacțiilor, jurnalelor și posturilor T.V. de a nu difuza programe defăimătoare și să acorde spațiu pentru emisiuni consacrate românilor din afara granițelor țării; Agenda activităților 1.I - 30.VII 2002 15.I. - Evocare - Eminescu pe pământul românesc și În durată eternă (Prof. D. Scărlătescu). Veronica Micle omagiu la Tg. Neamț. 24.I. - La dezvelirea statuii ecvestre a domnitorului Mihai Viteazu În dealul Copoului 15.II. - Fundația „Ginta Latină” și Liga pentru Cultura Românilor de Pretutindeni(Prof. C. Ghe. Marinescu) protestează Împotriva
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în cea mai bună dintre lumi". Așa stând lucrurile, m-am trezit pe la sfârșitul lui 1970 propus să plec atașat cultural la Berlin! Ce căutam eu în Germania, fie ea chiar și democrată? Îmi aduc aminte de un personaj al etern fascinantului nostru Caragiale, cu care aveam să mă întâlnesc adesea la Berlin, orașul exilului său voluntar: Ce caută, domnule, neamțul în Bulgaria?" Principalul argument ar fi că la cursul Postuniversitar de Relații Internaționale studiasem timp de doi ani, câte 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un anumit sens, acești oameni creatori se aseamănă. Ei se și diferențiază, bineînțeles; diferențele constau în nuanțe, să zicem în capacitatea de a reveni spontan la realitate, capacitate de care nu dispune bolnavul mintal. Dar ajungem aici la o dilemă eternă, aceea a disputei dintre normal și morbid, îndepărtându-ne de temă. Oricum, diferența este tulburător de ambiguă. "Diferența dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi destinat umbrei și ignorării. M-am trezit uimit, mai întâi de un fapt. O mică poveste, cu tâlcul ei mic: Împlinind vârsta, s-a pus problema buletinului de identitate al lui Vasile. Ar fi rămas, poate pentru totdeauna, un etern anonim, din seria persoanelor trecute în evidența spitalelor cu eterna denumire: "Necunoscut". Meritul descoperirii datelor primare: locul de proveniență, circuitul spitalicesc prin care a trecut Vasile (care habar nu avea de nimic), corespondențele, au fost meritul exclusiv al unei colege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]