10,678 matches
-
cu scurte pauze, fiind predominant nocturn. Înregistrează o activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana sau evită obstacolele. Iese târziu din peșteră și zboară toată noaptea vânând insecte cu care se hrănește. Se reproduce toamna, iarna sau primăvara. După o gestație de circa 75 zile, femela naște un singur pui în luna iulie, care este lipsit de vedere și fără păr. Într-o lună de zile puii cresc trecând la o viață
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
și trăiește în grupuri separate pe sexe, în afara perioadei de împerechere. Într-o galerie trăiesc 6-8 indivizi, de obicei membrii aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
mai mult de 2-3 generații de pui pe an. Puii sunt golași și au ochii acoperiți de pleoapele lipite în primele 10-15 zile de viață. Ei sunt alăptați 3 săptămâni, iar după înțărcare pot părăsi imediat culcușul, pentru a se hrăni singuri. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 7-8 săptămâni (două luni) Principalii dușmanii naturali ai șoarecelui subpământean sunt mamiferele carnivore (vulpi, nevăstuici, hermine, dihori și bursuci) și păsările răpitoare de noapte, mai rar șerpii. Fiind preponderent nocturn este rar atacat
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
diametru de ½ m, dar uneori și de 2 m. Denumirea de "orbeți" provine de la faptul că pleoapele lor sunt lipite, și din cauza aceasta pot simți cel mult deosebirea dintre întuneric și lumină, și numai în măsura în care lumina trece prin pleoape. Se hrănesc cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
foarte mare (de până la 3 m lungime totală) și are numeroși dinți mari ascuțiți și un cap care seamănă superficial cu cel a unui crocodil, nu există înregistrări autentice a unor atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în apropiere, cu o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
aligator au fost raportate din afara Americii de Nord. În noiembrie 2008, un pește aligator ce măsură de la 1,6 până la 2,0 m a fost prins mai la nord de Esenguli, Turkmenistan de doi oficiali ai Protecției pentru pescuit din Turkmenistan. Se hrănește în special cu pești și când are ocazia cu crustacee. Dacă este provocat poate să rănească chiar și omul, să muște cu fălcile sale puternice cu dinți ascuțiți. Este atras de mirosul de sânge și de produse alimentare, mănâncă și
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori a condus la eforturi internaționale de monitorizare a populației și de regularizare a pescuitului comercial.
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
dinozaurii. Acel gât era format din 19 vertebre și are aprox. 14 metri lungime. Datorită craniului mic și mai adâncit, aparținea unui grup de euhelopide mai primitive. Lungimea mare a gâtului său îl făcea capabil pe acest dinozaur să se hrănească cu frunzele arborilor din pădurile dese. Alte variante despre hrana acestuia ar fi că se hrănea în principal cu plante ce creșteau până la înălțimi mici. Mamenchisaurus a trăit acum aproximativ 160 sau 155 de milioane de ani în urmă.
Mamenchisaurus () [Corola-website/Science/333850_a_335179]
-
mic și mai adâncit, aparținea unui grup de euhelopide mai primitive. Lungimea mare a gâtului său îl făcea capabil pe acest dinozaur să se hrănească cu frunzele arborilor din pădurile dese. Alte variante despre hrana acestuia ar fi că se hrănea în principal cu plante ce creșteau până la înălțimi mici. Mamenchisaurus a trăit acum aproximativ 160 sau 155 de milioane de ani în urmă.
Mamenchisaurus () [Corola-website/Science/333850_a_335179]
-
ramuri, nuiele, mușchi și alte elemente vegetale, ridicând astfel nivelul apei și favorizând creșterea plantelor hidrofile pe care le apreciază ; din aceleași materiale construiește cuiburi cu accese submerse în care se adăpostește și în care își crește descendentă. Vară se hrănește cu plante acvatice și erbacee ; iarnă, cu vlăstare, semințe și coji. Cuvântul "bhebhrus" provenind din rădăcina "bher" (castaniu, lucios) este de origine indo-europeană și se regăsește în proto-germanica "bebr", în germană veche "bibar", în limbile proto-slave "bobr". Ultimul breb din
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
joacă un rol mare în orientare; vederea este slabă, ziua părând că sunt orbi, nedistingând cu ușurință obiectele înconjurătoare. le au uter dublu, placentă zonală, două mamele abdominale și două inguinale. Femelele nasc nasc 1, rareori 2 pui golași. Se hrănesc cu furnici și termite, la care se mai adaugă lăcuste, apoi fructe suculente, pepeni verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
prin piele și branhii, ceea ce ar putea fi o adaptare la stilul necrofag de hrănire, pentru a-i ajuta să maximizeze cantitatea de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe, stele de mare, pești osoși și cartilaginoși, păsări și balene. Mixinele sunt dăunătoare pescarilor, pentru că, dacă se prind în năvoadele de adâncime
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
feministe radicale preferă să păstreze o strânsă legătură între sexul biologic și rolurile sociale ale femeilor. În concepția lor, femeile sunt speciale, și chiar superioare bărbaților datorită structurii lor biologice specifice și a capacității lor unice de a naște și hrăni copii. În opinia lui Iris Marion Young (1990), teoretizarea pe care o face Beauvoir genului este discutabilă, tocmai fiindcă are ca efect ștergerea diferențelor de gen și devalorizarea feminității. Feministele postmoderne aduc în discuție ideea care, de fapt, stă la
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
său; acesta nu este părăsit decât de pui după ce cresc și se despart de mamă. Genetele au glande anale cu secreții urât mirositoare (deschiderea glandelor este în afara deschiderii anale), care le servesc la îndepărtarea dușmanilor (vulturii, leoparzii, pisicile-tigri, râșii-africani). Se hrănesc cu toate animalele pe care le pot prinde pe sol: mamifere mici (șoareci etc.), păsări, reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
Hunt. Comitatele Travis, Hays și Guadelupe sunt în centrul Texasului, iar restul sunt în nord-est. Deși specia este considerată rară din cauza răspândirii limitate, poate fi abundentă la nivel local. Deși rămâne loc de dubii, se crede că "Chorioactis geaster" se hrănește cu materie organică în descompunere. În Texas, ciupercile se găsesc crescând singure sau în grupuri din rădăcini, crengi și buturugi putrede de "Ulmus crassifolia" sau de "Symplocos myrtacea". În Japonia, ciuperca crește pe stejarii morți. Pot fi adunate dens la
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
fără încetare și poate alerga cu o viteză de 57 km/oră. Ei sunt atât de puternici și de buni luptători, încât nu se tem de nimic; chiar și leul care îi atacă nu are întotdeauna succes. Bivolii africani se hrănesc în prima parte a nopții, iar apă beau seara și dimineața; în a doua parte a nopții rumegă și se odihnesc. Ziua stau retrași la umbra pădurii. Hrana constă din iarbă, frunze și lăstari și pasc mai ales în savane
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
oamenilor de știință. Sunt animale nocturne și solitare. Sunt buni alergători; unii duc o viață semiacvatică și înoată foarte bine, iar cei africani se pot cățăra în arbori, pentru a sta la soare sau pentru a scăpa de dușmani. Se hrănesc cu diferite plante (plante acvatice și fructe căzute pe sol), dar mănâncă și insecte. Reproducerea în Asia are loc în iunie-iulie sau în tot timpul anului, în Africa. Gestația durează 120-172 de zile (6-9 luni). Nasc 1-2 pui, cel mai
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
luni). Nasc 1-2 pui, cel mai frecvent la sfârșitul sezonului ploios, când vegetația este crudă și abundentă. La o jumătate de oră după naștere puii pot să se ridice în picioare. La vârsta de 2 săptămâni ei încep să se hrănească cu plante. Ating dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
de joase altitudine. Fiind reptile, sunt ectoterme, deci își reglează temperatura corporală cu ajutorul mediului exterior, fapt ce îi face să fie animale diurne deși au și activități nocturne. Sunt animale solitare, organizându-se în grupuri doar când vânează și se hrănesc. Sunt capabili să alerge în sprinturi cu 20 km/h, iar în prima perioadă a vieții se pot urca eficient în copaci datorită ghearelor. Ulterior, mărindu-se în dimensiuni nu mai pot urca în copaci, ghearele rămânand la rolul de
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]