15,723 matches
-
G. Ibrăileanu privind componenta inalienabilă a specificului național. El împărtășește ideea că ceea ce este valabil pentru începuturile literaturii noastre trebuie acceptat și pentru vârsta ei de azi. Dacă se admite că există o literatură română în limba slavonă, greacă ori latină, ar trebui admisă existența unei literaturi române în franceză, engleză, spaniolă etc. F. a tradus în franceză din numeroși scriitori români, de la clasici la contemporani. În reviste precum „L’Encrier”, „Florilège”, „Visage du XX-ième siècle”, „Rimbaud Revue”, „Inédit” ș.a., au
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
1906), Seminarul Pedagogic (1907), liceele „Matei Basarab” (1908) și „Gh. Lazăr” (1912) din București, precum și la câteva institute particulare, unde și-a împărtășit cunoștințele de latină și italiană. Pentru elevi, a întocmit împreună cu Anghel Marinescu și I.S. Petrescu o Antologie latină și, în același an (1916), împreună cu I. Grama și Cezar Papacostea, un manual de limba latină. Cu o sănătate șubredă, s-a frânt în amiaza vieții, din pricina unei boli care nu i-a dat nici o șansă. Punând mult suflet în
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
câteva institute particulare, unde și-a împărtășit cunoștințele de latină și italiană. Pentru elevi, a întocmit împreună cu Anghel Marinescu și I.S. Petrescu o Antologie latină și, în același an (1916), împreună cu I. Grama și Cezar Papacostea, un manual de limba latină. Cu o sănătate șubredă, s-a frânt în amiaza vieții, din pricina unei boli care nu i-a dat nici o șansă. Punând mult suflet în tot ce întreprinde, F., pe care cei din jur îl știu ca pe un om blând
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
inițiativa lui Vintilă Horia, Aureliu Răuță, Alexandru Gregorian, Alexandru Mircea și Radu Enescu. Din 1987, după moartea lui Alexandru Gregorian, în conducerea Fundației a intrat Alexandru Ciorănescu. După cum reiese din actul semnat la constituire de fondatori, document redactat în limba latină, evenimentul a avut loc într-un loc simbolic: „Cui autem documento subscribendo locum delegimus Italicam, Caesaris Traiani, nostrae conditoris Patriae, natale solum... Hac die ex nostră voluntate orta instituțio fiat perpetuus et illuminans dux, ut nos omnes longe a Patria
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat în atenția scriitorului. F. a pornit și aici de la lectura directă a manuscrisului, ceea ce nu se mai făcuse cu rigoare de la ediția lui Gh. Cardaș (1925
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
îi poartă numele, pentru ajutorarea, susținerea și stimularea faptelor de cultură. Înființând fundația, principele Carol a fost condus de „considerațiuni multiple, de ordin sentimental și de ordin rațional - politic și social”. Tipografia Fundației „Principele Carol” a avut sediul în strada Latină, librăria în strada Paris, director general al Fundației fiind Dimitrie Gusti, iar director al Direcției căminelor culturale, Apostol D. Culea. Fundația tipărește cărți din diverse domenii (literatură, artă, știință, educație și cultură), publicații periodice ca „Lamura” (revistă de cultură generală
FUNDAŢIILE REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
s-a convertit la catolicism, schimbându-și numele - David Taglia - si adoptându-l pe al nasului sau, nobilul florentin Leon Battista Del Chiaro. Și-a făcut studiile la colegiul toscan „Sân Salvatore” și la Universitatea din Padova. Poliglot (vorbea și latină, greacă, franceza, iar cât a trăit la București a invatat limba română), D. C., secretar pentru limbile italiană și latină al lui Constantin Brâncoveanu și al succesorilor acestuia, Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat, a stat în Țară Românească șapte ani
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
Battista Del Chiaro. Și-a făcut studiile la colegiul toscan „Sân Salvatore” și la Universitatea din Padova. Poliglot (vorbea și latină, greacă, franceza, iar cât a trăit la București a invatat limba română), D. C., secretar pentru limbile italiană și latină al lui Constantin Brâncoveanu și al succesorilor acestuia, Ștefan Cantacuzino și Nicolae Mavrocordat, a stat în Țară Românească șapte ani, începând din decembrie 1710, si a scris, după ce s-a reîntors în Italia, Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia, con
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu, Craiova, 1997; Rana întunericului, Craiova, 1998; Cioran sau Mântuirea prin negare, Craiova, 1998; Sărbătoarea pierderii, postfață George Astaloș, București, 2001; Poeme, Drobeta-Turnu Severin, 2001; Antologia lecturii, Craiova, 2001; Mărturisiri recuperate, Craiova, 2001. Ediții: Poeți olteni
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
târziu, director al internatului acestei școli. Prieten cu D. Aug. Laurian și cu Șt. C. Michăilescu, a colaborat la „Tranzacțiuni literare și științifice” și a fost în comitetul de redacție al „Revistei contimporane”. După ce face studii de limbă și literatură latină (1877-1881) la Berlin predă la cursul superior al Liceului „Gh. Lazăr”, la Seminarul „Nifon”, conduce Liceul particular „Sf. Gheorghe”. A fost membru și conferențiar al Ateneului Român, vicepreședinte al Ligii Culturale, fiind ales, în 1902, membru corespondent al Academiei Române. Scrisul
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
de la Iași (1698). La mijlocul secolului al XVI-lea, un călugăr iezuit a scris în Spania Espejo del religioso, scriere alegorică despre drumul perfecționării spirituale. Frumos și bine alcătuită, cartea a fost curând tradusă în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba polonă, al cărei titlu se reflectă, prin intermediar, și în limba română: Desiderosus sau Drumul către dragostea lui Dumnezeu. Din polonă, romanul alegoric a fost tradus în slavona de redacție
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
SLAST, 1986, 31; Ovidiu Ghidirmic, „Cadran solar”, „Înainte”, 1986, 21 iunie; Nicolae Diaconu, Școala craioveană, R, 1987, 4; Florea Miu, „Confesiuni”, „Cuvântul libertății”, 1993, 247; Marian Barbu, „Himera de hârtie”, „Cuvântul libertății”, 1996, 268; Nicolae Coande, „Himera de hârtie”, „Orient latin”, 1997, 12; Nicolae Prelipceanu, Poeții orașului Craiova, RMB, 1998, 31 ianuarie; Gabriel Coșoveanu, Ode închinate crepuscularului, R, 1998, 3; Gabriel Chifu, Un portret al imploziei, R, 2000, 9; Nicolae Coande, Palma cu degete egale, R, 2000, 9; Ioan Lascu, Suferințele
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
îndreptarea tinerilor (1822), una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o pledoarie pentru limba națională. Autorul ei încearcă să propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi din rădăcini latine. Chemare la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor (1821) conține un adevărat program de luminare a neamului prin cultură. Se cer școli, cărți, bărbați luminați. O înștiințare, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” din 1842, îl
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
cu articole politice, poezii, traduceri și articole de critică literară, este continuată și la almanahul „Muza românească”, la „Concordia”, „Albina”, „Familia”, „Federațiunea”, „Columna lui Traian”, „Transilvania”, „Revista literară și științifică”. Din cauza persecuțiilor politice, trece la Brașov, unde scoate revista „Orientul latin” (1874-1875) împreună cu Teofil Frâncu și I.Al. Lapedatu, în 1881 mutându-se definitiv la Iași. Ocupă aici Catedra de limba latină la Universitate și, din 1883, și pe cea de limba română. Întemeiază în 1893 „Revista critică literară”, sprijinit de
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Federațiunea”, „Columna lui Traian”, „Transilvania”, „Revista literară și științifică”. Din cauza persecuțiilor politice, trece la Brașov, unde scoate revista „Orientul latin” (1874-1875) împreună cu Teofil Frâncu și I.Al. Lapedatu, în 1881 mutându-se definitiv la Iași. Ocupă aici Catedra de limba latină la Universitate și, din 1883, și pe cea de limba română. Întemeiază în 1893 „Revista critică literară”, sprijinit de fratele său, Nicolae Densușianu, și de fiul său, Ovid Densusianu. În publicistică, a mai semnat cu pseudonimele Radu Năsturel, Radu Calonfirescu
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Eneida lui Vergiliu și poemele lui Tasso și Dante, el a încercat să reconstituie, fără a izbuti, o mitologie națională, în care eroi și divinități din folclorul românesc (Negru Vodă, Dochia, Sf. Vineri ș.a.) se întâlnesc cu personaje din mitologia latină sau cu altele, inventate de autor. Lipsită de unitate, epopeea este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
să colaboreze cu versuri la „Familia”, tot acolo publicând o nuvelă istorică, cu subiect exotic și senzațional (Simonida). Renunță însă repede la beletristică în favoarea cercetărilor etnografice, istorice și filologice, valorificate în articole apărute în „Familia”, „Telegraful român”, „Federațiunea” și „Orientul latin”. Din 1877 se stabilește la București și se dedică aproape exclusiv studiilor de istorie și adunării de documente din țară și din străinătate (Ungaria, Italia, Serbia), privitoare la istoria Transilvaniei și a celorlalte provincii românești (documente tipărite parțial în Monumente
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de V. Alecsandri, și Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiții ale studiilor clasice (Aram Frenkian, N. I. Barbu, D. M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Th. Simenschi, Petru
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
poeții greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de V. Alecsandri, și Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiții ale studiilor clasice (Aram Frenkian, N. I. Barbu, D. M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Th. Simenschi, Petru Caraman), la școala cărora s-
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
1984), pentru traducerea Tragediilor lui Seneca. Pe linia bunelor tradiții ale studiilor clasice (Aram Frenkian, N. I. Barbu, D. M. Pippidi, Cicerone Poghirc, Th. Simenschi, Petru Caraman), la școala cărora s-a format, D. prezintă, în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică și comparativă. Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică și comparativă. Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes Sommer și Christianus Schesaeus, Scrieri alese (1988), Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
de nerv și de culoare sunt traducerile Fabulelor lui Esop (1972, 2000) și tălmăcirile în versuri ale Tragediilor lui Seneca (I-II, 1979-1984). Dar cele mai frumoase, denotând o vie participare sufletească, rămân transpunerile în vers alb din volumul Poeți latini postclasici (2000), unde sunt restituite versuri din Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius, Fortunatus. Singulară se dovedește strădania lui D. de a îmbrăca în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
participare sufletească, rămân transpunerile în vers alb din volumul Poeți latini postclasici (2000), unde sunt restituite versuri din Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius, Fortunatus. Singulară se dovedește strădania lui D. de a îmbrăca în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi. SCRIERI: Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, București, 1974; Eminescu și clasicismul greco-latin (în colaborare), Iași, 1982; Istoria literaturii latine (în colaborare
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi. SCRIERI: Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, București, 1974; Eminescu și clasicismul greco-latin (în colaborare), Iași, 1982; Istoria literaturii latine (în colaborare), București, 1984; Antichitatea și moștenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iași, 1993; Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, Iași, 2001. Traduceri: Esop, Fabule, introd. trad., București, 1972, Sabia înțelepciunii, București, 2000; Seneca
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]