KorAP: Find »[drukola/base=magic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...420 421 422 ...428 >

10,680 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Texten”, În RIA, nr. 3, pp. 547-575. Taracha, P. (1987), „Göttertiere und Kultfassaden. Ein Beitrag zur Interpretation hethitischer Kultdarstellungen”, În AoF, nr. 14, pp. 263-273. Tischler, J. (1981), Das hethitische Gebet der Gassulijawija, Innsbruck. Unal, A. (1988), „The Role of Magic in the Ancient Anatolian Religions according to the Cuneiform Texts from BogazkoyHattusa”, În H.I.H. Prince Takahito Mikasa (coord.), Essays on Anatolian Studies in the Second Millennium B.C, Wiesbaden, pp. 52-85. Wegner, I. și Salvini, M. (1991), „Die hethitisch-hurritischen Ritualtafeln

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încearcă În zadar să-i ia locul lui Baalxe "Baal", dovedindu-se prea mic pentru tronul uriaș potrivit doar zeului dispărut. Urmează apoi zeul-artizan Kotharxe "Kothar"-wa-Khasisxe "Kothar-wa-Khasis" (lit.: „Abil și Ingenios”), care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va provoca indirect sfârșitul tragic al tânărului Aqhatxe "Aqhat" În mitul omonim. Zeițe minore sunt și pețitoarele Katharatxe "Katharat", un grup

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
afirma În contexte simple, În mici sanctuare rurale sau În capele domestice modeste. Religia feniciano-punică a fost deschisă și cultelor străine, care s-au integrat fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baal", Astartexe "Astarte" și Asheraxe "Ashera" (vechea zeiță mamă Athiratxe "Athirat" atestată Încă de la Ugarit) În cadrul religiozității domestice, În timp ce le respinge la nivel oficial concomitent cu afirmarea cultului unicului YHWHxe "YHWH". Cultul feniciano-punic cuprindea acte precum rugăciunea, divinația și practicile magice, ofertele sacrificiale nesângeroase (alimente, obiecte, băuturi etc.) și sacrificii de animale (cel mai adesea ovine, animale mici și păsări). Ne este cunoscută o terminologie sacrificială specifică, precum și existența unor asociații cu scop cultual și religios. Un aspect caracteristic al religiei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perioada de adolescență. Diferită este, În schimb, poziția lui Hefaistos, rod partenogenetic al Herei, după Hesiod (Teogonia, 927-929), care, din cauza diformității sale și a autorității pe care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus" și Heraxe "Hera", acesta din urmă nu este atât zeul războiului și al bătăliei, cât expresia furiei și a violenței oarbe. În orice caz

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bronz reprezentând un ficat de oaie ce era folosit pentru haruspicii, datat și el În secolul al II-lea Î.Hr., ce poartă indicații epigrafice referitoare la legătura dintre diferitele zeități și diferitele zone de pe suprafața organului, pe baza corespondenței magice Între Împărțirea spațiilor cerești (și infernale) și organul animalului. Aceste două documente sunt susținute și de alte texte etrusce, dificil de interpretat, dar care au o semnificație religioasă certă, ca „țigla din Capua”, un ritual privitor la sfera infernală pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În sfera cerească, pe fața pământului și În infernuri, și trecută

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Apologeticum, 12; Minucius Felix, 24, 6 sqq.). Mai târziu, creștinii Își așează icoanele ca „pavăză” pe zidurile orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc demonii. Multe legende despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul unei legi fizice de raporturi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul unei legi fizice de raporturi cosmice. Ele pot acționa numai asupra părții iraționale a omului și, prin urmare, la nivel corporal, dar nu ating cu nimic libertatea spirituală a Înțeleptului. Și practicile divinatorii, și profețiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Une nouvelle arétalogie d’Isis à Maronée, Leiden. Guidorizzi, G. (coord.) (1988), Il sogno in Grecia, Roma, Bari. Kornemann, E. (1901), „Zur Geschichte der antiken Herrscherkulte”, În Klio, nr. 1, pp. 51-146. Lewy, H. (1978), Chaldean Oracles and Theurgy. Mysticism Magic and Platonism in the Later Roman Empire, Cairo, 1956 (nouă ediție Îngrijită de M. Tardieu, Paris, 1978). Longo, V. (1969), Arétalogie nel mondo greco, vol. I, Epigrafi e Papiri, Genova. Mahé, J.-P. (1978-1982), Hermès en Haute-Egypte, vol. I-II

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai multor preoți executarea ritului. Preotul, expert și tehnician al sacrului, Într-un sens larg care includea, desigur, credințe și practici magice, exorciste și apotropaice, Își primea recompensa de la cel care Îi ceruse serviciile. Aceasta este, În mare, imaginea pe care o avem despre clerul magilor mezi, activ și În Persia. Această imagine i se datorează mai ales lui Herodot (I, 132

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general, Khorda Avesta este foarte semnificativă sub acest aspect, deoarece conține tocmai rugăciunile zilnice ale oricărui zoroastrian credincios, Înțelegându-se aici, pe lângă cele cele cinci timpuri sau g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
urmă, trupul este transportat de doi gropari Într-un loc special, unde este Înconjurat cu trei cercuri trasate sub privirea unui câine „cu patru ochi” (cu două pete deasupra ochilor pentru ca, dublată, puterea sa vizuală magnetică să fie, În mod magic mai mare). Această acțiune rituală specială, care se repetă de cinci ori pe zi, se numește sagdșd (În persană, „privirea câinelui”) și se pare că era folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de cult și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau chiar pahlavi), dar căreia Îi era atribuită o eficacitate magică de către conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților la practica oferirii alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dușmanul •ta-, o păzitor al oamenilor. Forța lui Varuna stă deci În posibilitatea lui de „a lega” sau de a-l robi cu lanțurile magiei pe păcătos, aducându-l Într-o stare de slăbiciune și nefericire. Concepția conform căreia actul magic constă tocmai În acțiunea de a lega (și deci de a reduce la neputință), iar eliberarea este o dezlegare, aparține cu siguranță epocii indo-europene și beneficiază de numeroase atestări În mai multe culturi (pentru amănunte, vezi Orlandi, 1976). Celălalt exponent

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rezervă, cadrul indo-european este suficient de clarificat de datele concordante indiene, iraniene, germanice, chiar latine: prima funcție este prezidată de două divinități majore, de naturăxe "Indra" complementară, ambii fiind protectori ai aspectelor sacre ale realității, Însă unul Într-o formă magică, Întunecată, Înfricoșătoare, iar celălalt Într-o formă binevoitoare, senină. 3. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "3. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Cea de-a doua funcție - cea militară - este guvernată de o singură divinitate care, În India, poartă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oamenilor, celălalt ca stăpân al animalelor. Mai mult, faptul În fruntea primei funcții se află două divinități conjugate este specific tripartitismului indo-european, fiecare Împlinind un aspect diferit al acestei funcții: de exemplu, În India Varuña exprimă sacrul În varianta sa magică și Înfricoșătoare, În timp ce Mitraxe "Mitra" are un aspect senin și solar. Totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că ipoteza structurii tripartite are o bază documentară destul de limitată, ca, de altfel, tot ceea ce ține de religia slavă: este deci necesar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici magice care fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas are un singur ochi, iar credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că, astfel, multe activități de competență sacerdotală capii familiilor sau de către căpeteniile politice. Avem totuși informații despre jertfe fie publice, fie private, În care erau oferite atât din animale cât și roade ale pământului, despre libații sacre, sărbători rituale, formule magice. Exista Însă și obiceiul jertfelor umane: „captivos immolant diis suis”, acuza o bulă a lui Onorius al III-lea, iar această practică este atestată În mai multe rânduri de istorici care povestesc despre aventurile și cruciadele declanșate pentru convertirea balticilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme Într-o cultură conservatoare cum este cultura celtică: acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Gwydion", fratele lui Gilwaethwy, prin viclenie și magie reușește să stârnească un război: Math pleacă, iar Gilwaethwy profită pentru a o viola pe Goewin. La Întoarcere, Math, indignat, Îi transformă pe cei doi nepoți În animale, folosindu-se de bagheta magică; aceștia rămân astfel timp de trei ani. Este necesar să se găsească o altă fecioară pentru rege, iar aceasta pare să fie Arianrhodxe "Arianrhod", sora celor doi frați ticăloși. Dar la proba cu bagheta magică, se dovedește că nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
animale, folosindu-se de bagheta magică; aceștia rămân astfel timp de trei ani. Este necesar să se găsească o altă fecioară pentru rege, iar aceasta pare să fie Arianrhodxe "Arianrhod", sora celor doi frați ticăloși. Dar la proba cu bagheta magică, se dovedește că nu este fecioară și naște doi fii, Dylan Eil Donxe "Dylan Eil Don" („Dylan, fiul valului”) și Lleu Llaw Gyffesxe "Lleu Llaw Gyffes" („Celxe "Cel" strălucitor cu mâna pricepută”). Urmează alte aventuri, magie și transformări pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de Nuaduxe "Nuadu", vechiul lor suveran, devenit acum Nuadu airgetlám („Nuadu cel cu mâna de argint”) pentru că medicul magician Dian Cécht Îi făcuse o proteză de argint. Pentru a obține victoria, fiecare membru al Tuatha Își pune În funcțiune capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]