11,658 matches
-
cu Ganymede. Această rezonanță ajută la păstrarea excentricității (0,0041), care este de altfel și motivul activității geologice a satelitului (a se vedea „Încălzirea mareică” pentru o explicație mai detaliată a procesului). Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
reprezintă 20% din masa lui Io. Depinzând de cantitatea de sulf, centrul are o rază de 350-650 km dacă este compus în principal din fier, sau 550-900 km dacă conține și sulf. Magnetometrul lui "Galileo" nu a depistat nici un câmp magnetic, ce indică faptul că miezul satelitului nu se rotește. Mantaua este alcătuită 75% din mineralul bogat în magneziu fosterit. Pentru a suporta fluxul de căldură observat pe Io, 10-20% din mantaua lui Io poate fi topită, deși regiunile în care
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
mai activă vulcanic. În timp ce Io trecea printr-un fenomen de eclipsă, imaginile de înaltă rezoluție dezvăluie o luminescență asemănătoare aurorei. Ca și pe Pământ, acest fenomen se întâmplă datorită radiațiilor ce lovesc atmosfera. Aurorele de obicei au loc la polii magnetici ai planetelor, dar pe Io acestea au loc la ecuator. Io nu are un câmp magnetic, drept urmare, electronii săi călătoresc de-a lungul câmpului magnetic al lui Jupiter, lovind direct atmosfera lui Io.
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
o luminescență asemănătoare aurorei. Ca și pe Pământ, acest fenomen se întâmplă datorită radiațiilor ce lovesc atmosfera. Aurorele de obicei au loc la polii magnetici ai planetelor, dar pe Io acestea au loc la ecuator. Io nu are un câmp magnetic, drept urmare, electronii săi călătoresc de-a lungul câmpului magnetic al lui Jupiter, lovind direct atmosfera lui Io.
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
fenomen se întâmplă datorită radiațiilor ce lovesc atmosfera. Aurorele de obicei au loc la polii magnetici ai planetelor, dar pe Io acestea au loc la ecuator. Io nu are un câmp magnetic, drept urmare, electronii săi călătoresc de-a lungul câmpului magnetic al lui Jupiter, lovind direct atmosfera lui Io.
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. Matematicienii Simeon Denis Poisson și Carl
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
constante a conductorului, ca proporție între intensitatea și rezistența acestuia. Legea lui Ohm nu este universal valabilă în fizică, ci mai degrabă descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide. Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existența a doi poli magnetici au apărut în secolul XVII și în mare parte datorită experimentelor lui Coulomb. Prima legătură între magnetism și electricitate a fost făcuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
doi poli magnetici au apărut în secolul XVII și în mare parte datorită experimentelor lui Coulomb. Prima legătură între magnetism și electricitate a fost făcuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electrică. La o săptâmană de la aflarea acestei descoperiri, cercetătorul francez Andre Marie Ampere va demonstra că doi conductori purtători de curent electric se vor comporta ca și cei doi poli ai unui
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
o baterie, fie prin mișcarea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care se dorește generat curentul. Legătura dintre electricitate și magnetism poate fi cel mai bine redată în termeni asociați câmpului magnetic sau forței ce va acționa într-un anume punct asupra unei sarcini electrice. Sarcinile electrice staționare produc câmpuri electrice; curenții - sarcini electrice mobile - produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate într-o formă precisă de către fizicianul englez James Clerk
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
dintre electricitate și magnetism poate fi cel mai bine redată în termeni asociați câmpului magnetic sau forței ce va acționa într-un anume punct asupra unei sarcini electrice. Sarcinile electrice staționare produc câmpuri electrice; curenții - sarcini electrice mobile - produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate într-o formă precisă de către fizicianul englez James Clerk Maxwell care în descompunerea ecuațiilor diferențiale care îi poartă numele a găsit relația dintre locul și perioada schimbării câmpurilor electrice și magnetice într-un anumit punct
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
electrice mobile - produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate într-o formă precisă de către fizicianul englez James Clerk Maxwell care în descompunerea ecuațiilor diferențiale care îi poartă numele a găsit relația dintre locul și perioada schimbării câmpurilor electrice și magnetice într-un anumit punct și respectiv sarcina și densitatea curentului în acel punct. În principiu, aceste ecuații permit determinarea intensității câmpului oriunde și în orice moment printr-o cunoaștere a sarcinilor electrice și a curenților. Un rezultat neașteptat obținut prin
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
acel punct. În principiu, aceste ecuații permit determinarea intensității câmpului oriunde și în orice moment printr-o cunoaștere a sarcinilor electrice și a curenților. Un rezultat neașteptat obținut prin descoperirea acestor ecuații a fost intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887 fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reușit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune și altor forme de telecomunicații. Proprietățile câmpurilor magnetice și
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887 fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reușit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune și altor forme de telecomunicații. Proprietățile câmpurilor magnetice și electrice ale acestor unde sunt similare cu cele ale unei sfori lungi, întinse, al carei capăt este mișcat foarte repede în sus și în jos. În orice punct ales, sfoara va fi observată ca oscilând cu aceeași frecvență și
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
diferite de cele ale atomului de heliu. În plasma, electronii de heliu nu sunt strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate sunt extrem de influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vântul solar, împreună cu hidrogenul ionizat, particulele interacționează cu magnetosfera Pământului, care au dat naștere „curenților Birkeland” și fenomenului de aurora. Spre deosebire de orice alt element, heliul lichid va rămâne până la zero absolut la presiuni normale. Acesta
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de fulerenă endohedrală ce se formează este stabilă la temperaturi înalte. La formarea compușilor chimici ai fulerenei endohedrale, heliul rămâne înglobat în structura compusului. În cazul folosirii izotopului He, procesul de captare, se poate observa imediat prin spectroscopia de rezonanță magnetică nucleară a heliului. Multe fulerene conținând heliu-3 au fost descoperite. Chiar dacă atomii de heliu nu sunt uniți prin legături ionice sau covalente, aceste substanțe au proprietăți și compoziție bine definite, fiind compuși chimici stoichiometrici. Heliul este, după hidrogen, cel mai
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
poate fi estimată prin măsurarea nivelului de heliu printr-un proces numit datarea heliului. Heliul lichid este folosit pentru a răci anumite metale la temperaturi extrem de scăzute necesare pentru superconductivitatea acestora, cum ar fi magneți supraconductori, pentru imagistică de rezonanță magnetică. Large Hadron Collider de la CERN folosește 96 de tone de heliu lichid pentru a menține o temperatură la 1,9 grade Kelvin Heliul la temperaturi joase este, de asemenea, utilizat în criogenie. Sub formă de gaz, este frecvent utilizat pentru
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de est și sud-est, cuprinzând nord-estul, centrul și sud-estul Queenslandului, estul New South Wales, Victoria și sud-estul Australiei de Sud. Koala a fost introdusă aproape de Adelaide și în mai multe insule, incluzând Insula Cangurilor și Insula Franceză. Populația din Insula Magnetică reprezintă limita nordică a răspândirii sale. Fosilele arată că răspândirea koalei s-a întins până în sud-vestul Australiei de Vest în timpul Pleistocenului târziu. Cel mai probabil au devenit extincți în aceste regiuni din cauza schimbărilor de mediu și a vânătorii de către aborigenii
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Este format din 4 perechi de fire, izolate între ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limiteaza degradarea semnalului util din cauza interferențelor magnetice. Cablul torsadat neecranat este cea mai des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea "cabluri Ethernet", după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai fiabil) ce folosește cabluri UTP. Acesta
Cablu torsadat () [Corola-website/Science/302203_a_303532]
-
de urmat. Bineînțeles, în acest sistem de orientare trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui. Păsările care zboară noaptea folosesc în același fel stelele, drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. În afară de aceasta, păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției. Dacă o pasăre își folosește în timpul zborului busola internă, mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și este capabilă să se întoarcă exact în același loc. Probabil recunoaște și anumite puncte
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
a obținut docența (1918) la Facultatea de Științe din Petrograd și a funcționat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior (1918-1921). Cercetările sale în timpul șederii în Rusia s-au concentrat asupra problemelor de optică: a studiat birefringența corpurilor izotrope în câmp magnetic și a pus la punct un nou tip de interferometru. În 1921 a revenit în România în calitate de profesor agregat, apoi profesor și șef al "laboratorului de fizică experimentală", la Universitatea din Cernăuți, unde a fost și decan al Facultății de
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
care a dus piatră la Te Pito Kura că trofeu de război. Faptul ca piatra este șlefuita natural arată că este încărcată cu „mâna” și poate fi asimilată unui talisman uriaș. Asemeni multor pietre descoperite pe coasta de la Vinapu, polaritatea magnetică a pietrei este neregulata. Un exemplu potrivit de construcție din piatră îl reprezintă zidul din spatele platformei Ahu Vinapu. Realizat fără mortar, din îmbinarea precisă a unor pietre din bazalt, unele de sapte tone. Construcția zidului are unele asemănări cu zidurile
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
inimă și în soluțiile folosite în executarea prin injecția letală. Vaporii de potasiu sunt utilizați în unele tipuri de magnetometre. Magnetometrul de rezonanță optică se bazează pe efectul Zeeman de despicare a nivelelor energetice ale electronului, proporțional cu intensitatea câmpului magnetic exterior. Vaporii metalelor alcaline din celulele rezonatoare sunt excitate de lumina monocromatică ce provine de la o lampă încărcată cu același tip de vapori. Acest procedeu face posibilă absorbția de energie de către fotoni și trecerea lor într-o stare energetică superioară
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]