11,805 matches
-
puțini oameni sunt pe placul meu și n-am găsit pe nimeni cu o judecată mai bună ca a voastră. "Dar suntem mânați de soarta"147. Astfel că, atunci când vorbesc pe larg despre anumite persoane, atunci când le citesc scrisorile, mă mir singur că au dobândit vreun rang, fiindcă vorbele și scrisorile lor nu sunt decât fațadă ceremonioasa, minciuni și închipuiri, căci există puțini oameni care s-au ridicat deasupra mediocrității. Bernardo da Bibbiena, care e acum cardinal, este cu adevărat un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1478, imediat după moartea în exil a lui Lucca di Gualtieri Panciatichi, Lorenzo de' Medici și familia sa au acceptat ospitalitatea oferită de fiii lui Gualtieri în palatul Panciatichi din Pistoia 58. După ascensiunea familiei Medici, nu trebuie să fim mirați dacă patriciatul pistoiez a perceput pentru o oarecare perioadă ostilitatea sau chiar disprețul acestora față de cele două facțiuni și, într-adevăr, în deceniile de la jumatatea secolului au apărut în Pistoia încercări de instituire sau de găsire a unui alt patronaj
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fac capul călindar; Eu însă n-aud nimica din furtuna de afară. Din furtuna dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă?... O, amice,-o să te miri!... E un cântec nebunatic, îngânare de amor, Un vers rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu kilogramul. Și atunci un fel îndoială, de neîncredere în mine mă cuprindea, îmi cădeau brațele de-a lungul trupului și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază de soare strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cine ar putea să spuie nemărginita bucurie ce am simțit cu toții când l-am văzut bun teafăr viind cu surâsul pe buze înspre noi și dându-ne mâna cu un aer care parcă ne zicea: da, bine, domnilor, de ce vă mirați? Apoi, înconjurat de noi, el se îndreptă spre cabina pe roți unde își lăsase hainele de dimineață și unde noi, prin o fericită zăpăceală, le-am uitat în momentul când îl crezusem mort. Pe când se îmbrăca el în perfectă liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mari servicii posterităței notând tot ce au făcut sau n-au făcut în cursul existenței lor. Eu, ceea ce am scris a fost așa pe apucate, pe negândite, după impresiunile momentului, printre nenumăratele strădanii ale vieței și, drept să spun, mă mir eu însumi cum am avut răgaz să înnegresc atâta hârtie, când știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de care rareori m-am bucurat. Însă, de bine, de rău, munca e acum făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la sine că nu o cunoșteam personal, nu schimbasem nici o vorbă cu ea, nu-i știam nici măcar numele: abia mai târziu am aflat că o chema Maria; prin urmare, cu atât mai mult o iubeam. Aceasta nu trebuie să te mire, iubite cetitor. Asemine complicațiuni psihologice s-au văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Revăzând notițele pentru intervenția de astazi, am constatat că ea abundă În parafrazări, ca de exemplu: acum 100 și mai bine de ani, Hașdeu consacra un studiu expresiei “frunză verde” la români (de altfel singurii care o folosesc). Pentru cei mirați de citarea sau asocierea abia amintită, specific că Între el și mine e o singură legătură: originea basarabeană și spun asta știind că ai mei ascultă ca de obicei, de pe malul basarabean al Prutului, emisiunile de la Iași. Dar să revenim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de a-și elimina adversarii este foarte veche: algele o cunosc deja. Urmare a avantajelor oferite de asociere, lichenii au o extraordinară stabilitate, iar relația internă Între autotrofie și heterotrofie va fi moștenită evolutiv de plantele superioare. Să nu ne mire faptul că rădăcina, care are În 48 mare același rol ca și ciuperca din licheni, e heterotrofă, iar partea aeriană, mai precis frunza, ca și alga lichenilor, e autotrofă. Caracterul de prototip În evoluție face Însă ca lichenii să fie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
redox va crește, inhibând ulterioara și inutila proliferare celulară. Noi mai cunoaștem o rană care ne doare mai tare: rana ce despică Moldova. Vă rog să-mi permiteți să caut asocieri ale durerii noastre În biologie; asta nu trebuie să mire: așa cum biologicul precede/condiționează socialul, ecologicul, de care ne ocupăm de obicei, mai Înseamnă ceva: o ecologie de ordin ideatic. Nu doar un mediu curat, dar și relații Între oameni și țări, la fel, adică o ecologie a Întregului, o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bună seamă, această soartă a cadavrului este naturală, ecologică, nepoluantă, evident cu condiția de a nu fi tulburată. Incinerarea cadavrului nu se deosebește prin nimic, decât prin viteză, conducând la același rezultat: mineralizarea Însoțită de eliberarea de energie. Nu vă mirați: combustibilul este necesar nu atât arderii cât obținerii temperaturii ridicate și deci asigurării vitezei procesului. Nu este vorba nici de poluare: bioxidul de carbon și apa se eliberează În egală măsură și prin oxidarea rapidă, chimică, din timpul incinerării și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
E sortit omul să fie dușmanul Vieții? “Radiosfera”, 2 octombrie 1995, ora 9,47 50. Viața e rotundă; moartea nu Vă rog a-mi Îngădui ca, Înainte de a redeveni pragmatic, să adaug un post scriptum la capitolul precedent; nu vă mirați: cusute Împreună, aceste emisiuni dar, dacă nu o carte, măcar o profesiune de credință. Între timp, am ajuns prin București, inevitabil În metrou, asaltat de milogii de toate metehnele dar mai ales “culorile” care colcăie acolo, În spatele cărora se ascunde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
părerea mea; În fond, Înainte de a fi un moment crucial pentru Întreaga creștinătate, a fost ziua altei nașteri, a lui Mithra, iar mai Înainte Anul Nou, adică momentul În care, Începând creșterea zilei, un nou ciclu se deschide. Să ne mirăm de mulțimea datinilor legate de acest moment, aiurea, dar mai ales la noi? Și, Între acestea, și domniile voastre și eu, Închinăm o ulcică de vin. Închinăm, nu bem, că la băut se folosește apa ori, dacă vreți, Coca Cola. De ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pentru că șirul de sărbători sunt tot atâtea tabú-uri sau interdicții de a munci. Iar sărbătorile abia amintite se adaugă la cele vreo două sute câte ar fi Într’un an, adică aproape 60% din zilele lui. Aceasta nu trebuie să ne mire: În general, societățile tradiționale alocă mai bine de jumătate din timp practicilor religioase. Exemple? Egiptenii mai mult de jumătate din zi, iar mayașii și aztecii vreo trei sferturi. Abia Reforma, care acum vreo cinci secole a devenit exponentul religios al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele industriale. Nu trebuie să ne mire: Așa cum apare În mitologia sa, românul tradițional nu agresează natura, pe care o consideră cosubstanțială cu el Însuși. Și, dacă discutăm problema ca aspect ecologic, e clar că e mai bine ca un străin de ecosistemul nostru să nu se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vechi și caracteristic tuturor indoeuropenilor și nu numai, doar preluat de creștinism, desigur cu o conotație spirituală integratoare. Dar nici de o sărbătoare legată de cultul strămoșilor nu e vorba, chiar dacă așa pare, ci chiar dimpotrivă, iar ecologia - nu vă mirați - asta demonstrează. Să vedem cum și, mai ales, ce. Dar făcând adesea apel la mitologia română care a reușit să intuiască atât evoluția cât și entropizarea consecutivă avant la lettre. După ea, mitologia adică, omenirea a trecut și mai ales
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
planta, animalul transpiră, adică oferă apei, pentru a deveni vapori, ceva energie. O protecție pasivă deci, și nu prea eficientă. Mai departe, apelează la transmutarea elementelor. Adică ceea ce face un reactor nuclear sau ce credeau alchimiștii că fac. Nu vă mirați: organismele sunt capabile de așa ceva și transformă sarea, de fapt sodiul, În potasiu; potasiul fiind mai reductiv decât sodiul, Înseamnă că producerea lui absoarbe, fixând-o, energie. Deci răcirea corpului. Și, după acest mecanism chimic, urmează altul, biochimic. La om
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
blana lor, ascund și ele un suflețel. Nu ca al nostru, dar din momentul În care evoluția a creat un creier propriu-zis, adică odată cu apariția vertebratelor, au apărut și trăirile psihice. Ele ne privesc precum noi pe zei... Nu vă mirați de cele auzite. Sunt tot eu, același pragmatic. Și recomand și acum tot pragmatismul, atitudinea cea mai compatibilă cu esența noastră rațională. Dar pragmatismul Înseamnă și control, Înseamnă deci o investiție de energie, de negentropie prin urmare, de care nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o putere de Înmulțire, ca viteză și volum, de-a dreptul prodigioasă. Și așa, a invadat toate spațiile libere: parcele defrișate ori poieni, mai ales că nu este nici pretențios, iar uscăciunea și solul greu Îi sunt chiar favorabile. Ne miră că poate exista așa ceva? Nicidecum. Spuneam de altfel deunăzi că diversitatea entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin excrementele lor. În rest, ca mecanism, nici o deosebire de efectul arțarului. Stejari bătrâni au plătit această schimbare cu viața. Este cazul să ne mirăm? În fond, și În alt plan, unul negentropic, citadin dus la desăvârșire, pe numele său Veneția, alte păsări, tot exponente ale aceluiași stadiu al evoluției istorice a mediului, anume acela entropic, degradat, alte păsări deci, porumbeii, culmea, simbol al păcii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
caracterul corupției politice. Acolo unde există un executiv dominant, un sistem judiciar slab, o presă controlată de stat, un sistem bancar supus, forțe armate bine aranjate și așteptarea ca politicienii să aibă un comportament infracțional, nu ar trebui să ne mirăm când îl au. Așadar a susține că infractorii individuali sunt cauza problemei înseamnă a uita faptul că ei sunt de fapt produsele acesteia. Ar fi la fel de greșit totuși a-i considera pe politicienii corupți de peste tot ca fiind doar produse
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
individ. Pentru țăranul care își cîștiga traiul muncind pămîntul, situația putea fi extrem de diferită. După cum am explicat deja, pămîntul arabil era considerat în general ca aparținînd sultanului, care îl primise de la Dumnezeu. Toate proprietățile funciare erau împărțite în trei categorii: miri, sau posesiunile statului, mülk, sau proprietatea privată, și vakif, care aparțineau fundațiilor religioase. Desigur, sistemul timarelor se bizuia pe pămînturile miri. Imediat după cucerirea otomană, cel puțin teoretic, situația țăranului nu era rea. Deși era obligat să plătească anumite sume
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
orice risc. Prost de sincer. Și atunci se întâmplă ceva absolut magic, cuvintele îți vin unul după altul, idei noi pe care nici nu credeai că le ai în tine, imagini, asociații demențiale, inedite - și tu ești primul care te miri de ce produci. Nu te simți responsabil pentru ce îți iese din mâini. Să simți o frază bună e aproape o senzație fizică. Trebuie să vezi cuvintele cum se zvârcolesc în chingile frazei. Să le pipăi. Cam așa ceva. Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simplu, trebuia să apeși pe niște butoane atunci când auzi sunete. Dacă auzi. Dacă nu, la revedere. Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu poate să repete experimentul cu tine. Mai ales că, venind aici așa des, se mira și ea că nu înțeleg care e procedura. Scriam într-o agendă. Tot timpul. Notam. Mâzgăleam. Din șase în șase ore, intra doamna Aduța să ne facă injecțiile. Era bună rău doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi la țăroaia, în comuna Puțu, cu iepuri! Tirajul la o sobă, n-ai auzit? Când deschizi ușa, nu duduie mai tare! Aha, vezi că știi? Nu ești prost degeaba. Stăteau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]