KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...420 421 422 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

suferă de istericale, dar nici acum nu există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să ne zici - e ceva ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
care-mi cumpără lucrurile... Dar vine cu vârsta, știi? Te trezești cum cumperi haine clasice și începi să ții la ele în locul fustelor din PVC pe care le purtai cu dresuri plasă... Cu părul decolorat, am spus, și cu ruj negru. Toate în același timp, dacă tot vorbim de exagerări. Râdeam amândouă acum. Lee știa mereu cum să procedeze când situația era la limită. —Te prindea totuși. Arătai ca un monstru frumos. Și acum, arăți mult mai... dezbrăcată. Nu exagerat, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
situația era la limită. —Te prindea totuși. Arătai ca un monstru frumos. Și acum, arăți mult mai... dezbrăcată. Nu exagerat, cu siguranță. Deși fustele sunt la fel de scurte. — Nu e o decizie conștientă, am recunoscut aruncând o privire peste rochița mea neagră din lycra. Eram într-o stare mizerabilă când m-am îmbrăcat și nu aveam chef să mă gândesc la ce o să port. —Ghinion în dragoste? a întrebat Lee. Am dat din umeri. Nu mai mult ca de obicei. Lee a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
jucăriile de plastic cu care se joacă copiii în cadă, erau ancorate pe ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și șters, o prelungire cochetă, protuberantă a drumului și, în spatele lui, ca o umbră neagră uriașă ce bloca cerul, atârna rețeaua de șosele Paddington, la fel de murdare și posomorâte ca întotdeauna. Parcând undeva pe stradă, am verificat numărul apartamentului din agendă și am început să aștept. Era o casă mare cu apartamente, cu mulți chiriași; partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
atunci când am ajuns lângă birou. Plină de un calm superior. îmi plăcea. — Aș dori să vorbesc cu Shelley Frank, dacă e disponibilă, am spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-a dat jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri peste umeri. Părea că ezită. Stătea cu mâinile băgate adânc în buzunarele blugilor. —Locul ăsta e ocupat? — Da. Aștept pe cineva. —Ah... A făcut o pauză. M-am uitat în jur. Doar jumătate din mese erau ocupate; nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ou din porțelan, iar trăsăturile erau mici și ordonate, ca și cum ar fi fost pictate cu stilou și cerneală. Părul lui, în orice caz, era slinos, măcar dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu nori groși și grei de apă. Speram să fiu înapoi acasă înainte să înceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
că eu am fost cea care a parcat-o acolo ceva mai devreme și m-am simțit liniștită și fericită, ca și cum mă aștepta un bun prieten. Probabil îmi petreceam prea mult timp cu mașina mea. Am schimbat tenișii pe cizmele negre elegante pe care le pusesem acolo cu grijă, pentru nevoi de genul ăsta, mi-am scos cagula și am demarat. Clădirea McCott Shaw, situată chiar lângă Great Portland Street, era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz. Nici un mâner, nici o sonerie. Per ansamblu efectul era cel al unui palat de zahăr creat de Charles Addams într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
doamna Archer că ești aici, a spus. A lăsat să-i scape un zâmbet profesionist afișându-și dantura albă ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am vrut să le frunzăresc, dar toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât de nou de parcă l-ar fi ținut de bun și ea de fapt lucra altundeva. Nici urmă de marmură roz la etajul trei. Aici pereții erau gri deschis și mobila neagră din module. Foarte liniștitor. Pe pereți atârnau tablouri înrămate ale lui Monet, fără îndoială aduse la grămadă de către decorator, în timp ce pe birou se afla numai o presă pentru hârtii, o scrumieră de sticlă și câteva suporturi goale. Scrumiera părea singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
cu fereastră și cu o anexă pentru secretară. Am cochetat cu ideea de a fi impresionată. Până la urmă am renunțat la ea. Nu vrei să iei loc? a spus ea, arătând spre fereastră unde erau două fotolii și o masă neagră de cafea, o versiune în miniatură a celei din lobby. Secretara mea lucrează vizavi, a adăugat ea, dar și-a încheiat programul pe ziua de azi. Așa că nu vom fi auzite. A închis intenționat cu zgomot ușa de legătură dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
nou: Mă mai gândesc. —Așa să faci, te rog, a spus. Ținem legătura. Mi-a întins mâna când și-a luat la revedere. Era cea fără verighetă. Nu i-am luat în considerare gestul. 9tc "9" Apa strălucea pe străzile negre. Turnurile ascuțite ale clădirii McCott Shaw dădeau impresia unui castel de vrăjitoare, pe ale cărui ferestre întunecate cădea ploaia, alunecând în jos pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
am îndepărtat-o. El nu părea împiedicat de lipsa mea de răspuns. —Ești nouă aici? a întrebat. Părea în jur de treizeci de ani, înalt și mai degrabă slab. Hainele îi picau pe statura osoasă ca pe un umeraș; jeanși negri decolorați, o cămașă roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
le-ai făcut tu pentru amândoi, a spus în timp ce se uita la mine de sus până jos, admirativ. Purtam o rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
în timp ce se uita la mine de sus până jos, admirativ. Purtam o rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Și haina, am spus. Pare murdară. —Prea bine. Și-a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de albe ca și gâtul și neașteptat de musculoase având în vedere că era slab. Ochii îi străluceau în continuare. Cred că ar trebui să îți scoți și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
extrem de ordonată și curată. Biroul și patul făceau parte din același set, genul pe care îl cumperi în pachete de plastic și îl asamblezi singur. Canapeaua și fețele de pernă erau și ele asortate, un model de linii diagonale grena, negre și gri. Foarte masculin. Chiar și teancurile de hârtii de pe birou erau aliniate ordonat și ținute sub cărți groase, care, am presupus eu, erau cărți de drept. Sau cazuri studiate. Sau ceva. Pe noptieră stăteau și mai multe cărți, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
casă. Era îmbrăcată în haina ei bleumarin cu guler de blană, trasă astfel încât să-i acopere partea de jos a feței. I-am dat cinci minute după care am sunat la ușă. A răspuns o menajeră filipineză într-o rochie neagră cu un șorț alb imaculat. A ținut ușa pe jumătate deschisă și a întrebat: Da, cine este, vă rog? — Aș vrea să vorbesc cu doamna Hammond, am spus trecând de ea ca să nu-mi poată trânti ușa în nas. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
că e înăuntru. Spune-i că o caută Sam Jones și că ar fi bine să mă primească imediat. Menajera mi-a aruncat o privire și s-a dus sus. Am așteptat. Holul era larg și avea gresie albă și neagră dispusă într-un model diagonal. Lângă mine se afla o masă lustruită; pe ea se vedea un aranjament floral elaborat, într-o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care erau două lumânări perfect albe, neîncepute. Probabil erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă vază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe frunte și de-o parte și de alta a gurii. Sprâncenele i s-au împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]