11,078 matches
-
a organiza din prizonieri etnici români aflați în zona frontului, unități combatante. La începutul lunii iulie 1918 primul ministru italian a aprobat constituirea unei legiuni române, iar în aceeași lună ministrul de război Leonida Bisolatti a dat dispoziție ca ofițerii prizonieri români din Cittaducale, care făcuseră cereri de înrolare, să fie eliberați, echipați cu uniformă italiană cu insignele Legiunii Române - tricolorul român orizontal - și încorporați în Armata Italiană, pentru a fi utilizați în subordinea serviciilor de informații. Eficacitatea pe front din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5 au fost maiori, 32 căpitani, 97 locotenenți, 294 sublocotenenți și 96 aspiranți. Educația făcută voluntarilor încadrați în noile unități, a pus accent pe dezvoltarea conștiinței naționale românești și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
încă în componența Ungariei, eventual spre a fi subordonată structurilor românești locale de guvernământ. Motivând că trebui să facă față evenimentelor din Rusia bolșevică precum și atitudinii ostile a Ungariei lui Béla Kun, România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, etnici români. În noiembrie 1918 Profesorul Mândrescu a cerut italienilor ca Legiunea Română să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
tratament care să-i restaureze memoria originală, dar reușește să-și păstreze și noua identitate - ascunzând-o de shingi. El le dă acestora impresia că va coopera, dar preia controlul asupra navei și pornește spre Werel având la bord un prizonier shing. El își dorește ca poporul său să aibă ocazia să asculte toate trei versiunile asupra adevărului - a sa, a lui Orry și a shingului capturat - și să aleagă singur pe care dorește să-l creadă. "" a fost primul roman
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
la Camenița. În timpul luptelor de dinaintea detronării din 1653, ea a fost evacuată în orașul Suceava. După ce, la 16 iulie 1653, Gheorghe Ștefan a cucerit Cetatea de Scaun a Sucevei și a devenit domn pentru a doua oară, i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana și pe fiul ei, Ștefăniță Lupu, pe care l-a însemnat la nas. Istoricul Georg Krauss afirmă că, deși a refuzat inițial să se predea, în timpul asediului otoman al cetății, Doamna Ecaterina a fost nevoită să
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
a refuzat inițial să se predea, în timpul asediului otoman al cetății, Doamna Ecaterina a fost nevoită să se predea și să-și cedeze bijuteriile ei, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai. La rugămințile lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la Buciulești (în Neamț, pe Bistrița), unde domnul Gheorghe Ștefan avea o curte ca o veritabilă fortăreață cu ziduri și turnuri puternice, înconjurate de un șanț cu apă. La Buciulești, ea și fiul ei
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
În timpul absențelor sale, ea a acționat în calitate de regent în numele lui. Louise a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de prietenie cu Imperiul Otoman prin trimiterea unei misiuni la Suleiman Magnificul solicitând asistență, dar misiunea s-a pierdut pe drum în Bosnia. În decembrie 1525, a fost trimisă a doua misiune, condusă de
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei, cât și datorită neînțelegerilor dintre reprezentanții emigrației române. În Franța se aflau pe lângă prizonierii etnici români din Transilvania și Bucovina - soldați ai Austro-Ungariei luați prizonieri în cursul luptelor din Serbia (unii încă din 1914) și Macedonia, militari ai Armatei Române cu diferite misiuni, sau plecați în același timp cu generalul Dumitru Iliescu după încheierea
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei, cât și datorită neînțelegerilor dintre reprezentanții emigrației române. În Franța se aflau pe lângă prizonierii etnici români din Transilvania și Bucovina - soldați ai Austro-Ungariei luați prizonieri în cursul luptelor din Serbia (unii încă din 1914) și Macedonia, militari ai Armatei Române cu diferite misiuni, sau plecați în același timp cu generalul Dumitru Iliescu după încheierea preliminariilor de la Buftea. Alți militari au plecat din România odată cu Misiunea
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
al președintelui Republicii Franceze, Raymond Poincaré, pe 22 octombrie 1918 Legiunea a căptat statut oficial. În componența unității au intrat fie români care nu au fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care au părăsit țara clandestin), fie prizonieri români din trupele austro-ungare (din rândul ultimilor formându-se un prim grup de voluntari, recrutați prin eforturile senatorului "Dumitru Drăghicescu" și ale unor fruntași transilvăneni stabiliți la Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
țării (civili, sau soldați care au părăsit țara clandestin), fie prizonieri români din trupele austro-ungare (din rândul ultimilor formându-se un prim grup de voluntari, recrutați prin eforturile senatorului "Dumitru Drăghicescu" și ale unor fruntași transilvăneni stabiliți la Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor în spirit patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea" și "S. Turtureanu". "Consiliul Național al Unității Române" a încercat să înroleze voluntari transilvăneni și din Statele Unite sau dintre foștii prizonieri de război aflați în Siberia. Datorită însă refuzului oficialilor francezi de a recunoaște gradele căpătate în Armata Austro-Ungară, în luna octombrie 1918 o parte dintre cei care semnaseră pentru înrolare s-au retras. Unitatea a fost atașată Legiunii străine franceze
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
între 5.000 și 15.000 din totalul celor condamnați au fost închiși în lagăre de concentrare. Sentința includea de asemenea sterilizarea, cel mai adesea sub forma castrării. Hitler și-a schimbat politica privind homosexualii instaurând pedeapsa capitală în 1942. Prizonierii din lagărele de concentrare naziste erau etichetați în concordanță cu crimele lor, prin intermediul unor triunghiuri orientate cu vârful în jos. Infractorii „obișnuiți” purtau triunghi verde, deținuții politici - triunghi roșu, iar evreii două triunghiuri galbene suprapuse astfel încât să formeze Steaua lui
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
în jos. Infractorii „obișnuiți” purtau triunghi verde, deținuții politici - triunghi roșu, iar evreii două triunghiuri galbene suprapuse astfel încât să formeze Steaua lui David. Deținuții homosexuali erau marcați cu câte un triunghi roz, iar evreii homosexuali - cea mai joasă categorie de prizonieri - purtau două triunghiuri suprapuse, unul roz și unul galben. Acest sistem de identificare a creat o ierarhie socială între prizonieri, raportându-se deseori că persoanele cu triunghi roz primeau cele mai grele munci și erau în continuu hărțuite și bătute
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Steaua lui David. Deținuții homosexuali erau marcați cu câte un triunghi roz, iar evreii homosexuali - cea mai joasă categorie de prizonieri - purtau două triunghiuri suprapuse, unul roz și unul galben. Acest sistem de identificare a creat o ierarhie socială între prizonieri, raportându-se deseori că persoanele cu triunghi roz primeau cele mai grele munci și erau în continuu hărțuite și bătute atât de către gărzi, cât și de către ceilalți deținuți. Deși prizonierii LGBT nu erau transportați în masă în lagărele morții de la
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Acest sistem de identificare a creat o ierarhie socială între prizonieri, raportându-se deseori că persoanele cu triunghi roz primeau cele mai grele munci și erau în continuu hărțuite și bătute atât de către gărzi, cât și de către ceilalți deținuți. Deși prizonierii LGBT nu erau transportați în masă în lagărele morții de la Auschwitz, precum mulți dintre deținuții evrei, a existat totuși un număr mare de persoane LGBT executate alături de aceștia. După ce s-a sfârșit războiul mulți homosexuali au rămas în lagăre până în
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
aprilie 2004 la Nottingham) a fost un ofițer polonez de cavalerie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscut în special ca fiind autorul cărții "The Long Walk", apărută în 1955 și în care descrie viața sa de prizonier de război în Gulagul sovietic și evadarea sa. Conform romanului, drumul eliberării a fost foarte lung și a parcurs Tibetul, ajungând până în India (aflată pe atunci sub stăpânire britanică).
Sławomir Rawicz () [Corola-website/Science/331957_a_333286]
-
în această perioadă, pe care le va include mai apoi într-o carte, intitulată "Limni ve Malta Mektupları" („Scrisorile din Lemnos și Malta‟). Aceasta va rămâne singura operă care prezintă condițiile de viață ale celor surghiuniți în Malta. Odată cu eliberarea prizonierilor turci din Malta, în schimbul englezilor luați prizonieri în lupta de la [[Kars]], Ziya Gökalp se întoarce în țară după doi ani de surghiun și se stabilește la Diyarbakır, după ce petrecuse o lună în [[Ankara]], alături de familie. În anul [[1922]], reîncepe, pe
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
include mai apoi într-o carte, intitulată "Limni ve Malta Mektupları" („Scrisorile din Lemnos și Malta‟). Aceasta va rămâne singura operă care prezintă condițiile de viață ale celor surghiuniți în Malta. Odată cu eliberarea prizonierilor turci din Malta, în schimbul englezilor luați prizonieri în lupta de la [[Kars]], Ziya Gökalp se întoarce în țară după doi ani de surghiun și se stabilește la Diyarbakır, după ce petrecuse o lună în [[Ankara]], alături de familie. În anul [[1922]], reîncepe, pe de o parte, să dea cursuri de
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
suflete din trupurile posedate. Folosindu-și puterile energetice, restul posedaților teleportează un teritoriu întreg într-un tărâm cenușiu. Posedații și soldații Confederației sunt nevoiți să încheie un armistițiu care să le permită supraviețuirea în acel loc straniu. Habitatul Valisk este prizonier în alt tărâm, care diminuează puterile energetice și amplifică entropia. În afara faptului că își pierde energia, Valisk devine ținta unor prădători monstruoși, nemuritori și schimbători de formă numiți Orgathé. În plus, atracția gravitațională împinge habitatul către terifiantul loc numit Mélange
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
alt posedat, al cărui suflet vrea să se răzbune pe Dexter pentru cele pătimite în timpul vieții. Dexter scapă tuturor tentativelor de asasinat și-și duce mai departe planurile. Incapabili să-l oprească, Louise și prietenul ei, Fletcher Christian îi devin prizonieri. Zeul lui Dexter se dovedește a fi Mélange, entitate a cărei invocare aduce înapoi în univers habitatul Valisk. "Lady Macbeth" și "Oenone" ajung în sistemul de origine al rasei Tyrathca, acum înghițit de o gigantă roșie. Ei descoperă câteva habitate
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
origine umană, afirmând că dintr-o cantitate de 70 - 80 kg de grăsime obținută din 40 de cadavre s-au obținut 25 kg de săpun și că săpunul a fost reținut de către profesorul Rudolf Spanner. Printre martori se numărau niște prizonieri de război britanici care lucraseră la construcția lagărului și Dr. Stanisław Byczkowski, șeful Departamentului de Toxicologie de la Școala de Medicină din Gdańsk. Unul din supraviețuitori, Thomas Blatt, care a investigat subiectul, a găsit extrem de puține dovezi concrete și nici o dovadă
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
produs doar în mod experimental. Mărturii privind dezvoltarea unui proces industrial de producție de săpun din cadavre umane, ca și asupra producției la scară redusă a unui astfel de săpun, au fost depuse atât de către foști naziști cât și de către prizonieri de război britanici, care au afirmat că săpunul a fost distribuit pentru folosință personalului nazist al instituției. În cartea sa, “Rusia în război între 1941 - 1945”, Alexander Werth afirmă că în timp ce vizita orașul Gdansk/Danzig în 1945, la puțin timp
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
rusești”, scrisă în colaborare de scriitorii sovietici Ilya Ehrenburg și Vasily Grossman, informația apare într-un raport intitulat „Exterminarea evreilor din Lvov”, atribuit lui I. Herts și Naftali Nakht: Naphtali Karchmer, în cartea sa „Solitar în copleșitorul vârtej - 5 ani prizonier în Prusia de Est”, descrie anii de captivitate ca prizonier de război polonez. Autorul povestește despre mici calupuri de săpun, de formă rectangulară și culoare cenușie, cu inscripția RJF în centrul cavității de pe una din fețe. Atunci cînd unul din
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
Vasily Grossman, informația apare într-un raport intitulat „Exterminarea evreilor din Lvov”, atribuit lui I. Herts și Naftali Nakht: Naphtali Karchmer, în cartea sa „Solitar în copleșitorul vârtej - 5 ani prizonier în Prusia de Est”, descrie anii de captivitate ca prizonier de război polonez. Autorul povestește despre mici calupuri de săpun, de formă rectangulară și culoare cenușie, cu inscripția RJF în centrul cavității de pe una din fețe. Atunci cînd unul din prizonieri s-a plâns magazionerei de calitatea proastă a săpunului
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]