11,584 matches
-
simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu era exclusă, dar era puțin probabilă. Dacă Însă nefericiții ăia n-aveau habar În slujba cui se află și la ce servește truda lor zilnică, lucrurile stăteau pentru ei infinit mai prost - dramatic, pur și simplu. Însemna că erau prizonieri pe viață, că se Îngropaseră În subterană pentru totdeauna, fiindcă nu-i vedeam deloc pe secretoșii șefi ai Centrului strângându-le afectuos mâna În ziua pensionării, mulțumindu-le pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ajungând la Lisabona, Joîo VI e nevoit să primească ordinele Juntei, care fixează în amănunt cum va decurge debarcarea; fără solemnitate, fără manifestații, cu un anumit număr de urale pentru Congres, Constituție, Regele constituțional și familia regală. Joîo VI era prizonierul Congresului provizoriu, alcătuit dintr-o seamă de ambițioși și de iluminați ai masoneriei, care vorbeau în plină Adunare de "Supremul arhitect". Câteva luni în urmă, la l octombrie 1822, Regele e silit din nou să jure pe Constituție... Și, cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
calea lui. Ministru al Republicii, Antonio José de Almeida ceartă studenții pentru lipsa lor de disciplină. Începe să fie urât. Și ura crește mai ales când se află că tribunul exercită o acțiune moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști și amnistierea prizonierilor din rândurile milițiilor lui Paiva Couceiro. Almeida își dă seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timpul în linia întîia, dar dirijează el însuși tirul artileriei de la castelul San Jorge, iar de la prima salvă, care lovește în plin, Vasco de Gama se predă. Curajul său, iubirea de dreptate, generozitatea sa, care-l face, văzând rănile unui prizonier politic, să ordone eliberarea tuturor deținuților din acea închisoare, spiritul său de inițiativă (cînd aude că orașul e lipsit de zahăr pentru că sacii din vamă nu pot încă ieși, deoarece nu s-au împlinit unele formalități, se duce singur la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de pildă, sau niște prizonieri de război zdrențăroși Însoțiți de dichisiții Învingători. De cele mai multe ori, titlul filmului principal era un citat dintr-un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același vapor cu Harrison, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd se afla În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine chibzuite planuri. Cel de-al treilea prizonier, Dominique Lassa, dădea semne că și-ar fi pierdut controlul după execuția lui Georges și era de presupus că se simțea vinovat de moartea prietenului său, ca și cum simplul fapt de a fi fost pus În dilema de a ucide sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă și ceva mîncare, dar va trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape că se bucura de faptul că În sfîrșit se hotărîse să facă acel pas, pentru că l-ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare altceva de făcut decît să-l caute oriunde s-ar fi ascuns și să termine cu el. Primul pas a fost acela de a-i ascunde unde-i venea mai bine pe restul prizonierilor și, cu toate că În acea Împrejurare nu le puse căluș, avertismentul dat fu suficient de explicit: - Nu voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
egoist și un pedant, mîndru de defectele tale, chiar dacă aceste defecte ți-au adus nefericirea. Se sprjinea acum de peretele de stîncă, ostenită, și trăgea aer În piept cu nesaț, ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi cunoșteau acum ascunzătoarea, știau cum să intre sau să iasă din ea, și le-ar fi fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]