11,188 matches
-
doar momente tensionate, așa cum ne lasă să înțelegem întreaga bibliografie de dinainte de 1989. Dimpotrivă. Documentele studiate ne relevă faptul că acțiunile revendicative au constituit excepția și nu regula acestor raporturi. În realitate, în spatele imaginii de „castă a exploatatorilor” - generată de propaganda formațiunilor politice de extrema stângă -, conducerea fabricii s-a aflat pe mâinile unor ingineri deosebit de competenți, care au stimulat - inclusiv financiar - atât sacrificiul și capacitatea de muncă, cât și calitățile morale ale muncitorilor - de pildă, situațiile în care paznicii au
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
44 î.I.C. Opera sa esențială este relatarea care a făcut-o despre cucerirea Galiei între anii 58-52 î.I.C.; scopul autorului era mai ales acela de a-și consolida poziția politică în opinia publică romană. În ciuda acestui aspect de propagandă personală, De Bello Gallico rămîne un document fundamental pentru istoria țării noastre: este prima mărturie istorică importantă pe care o avem despre Galia. În acest extras care corespunde primelor paragrafe ale lucrării, Cezar prezintă marile sectoare ale Galiei independente, sudul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apăsării impozitelor indirecte, "drepturile reunite": au loc răzmerițe la Caen în 1812, trebuie împușcați oameni pentru a da exemple și burghezia începe să se teamă pentru interesele sale. În sfîrșit, recrutarea devine o apăsare intolerabilă, dezertările se înmulțesc deci, iar propagandei engleze îi dă mîna să difuzeze legenda căpcăunului devorator de carne tînără. Astfel apare o fragilitate care se ilustrează în octombrie 1812, cînd ciudatul general Malet lasă să se creadă că Împăratul murise și cînd nimeni nu se gîndește să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
suporte datorită întreruperilor în funcționare; * dezvoltarea unei reputații pozitive privind calitatea, prin livrarea constantă de produse conforme; * garantarea calității produsului în sensul reducerii la minimum a pierderilor pe care trebuie să le suporte clientul din cauza defectelor; * publicitatea performanțelor prezentate prin propagandă, informații etc.; * evitarea oricăror eșecuri care ar putea da o lovitură serioasă sau chiar fatală reputației calității. Calitatea trebuie promovată. Prin conceptul de promovare a calității se înțelege ansamblul activităților vizând dezvoltarea capabilității unei organizații de a produce bunuri sau
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
învinuire pe care i-o face și un cititor (din Roman) al ziarului său, care găsește că Albina n-are foiletoane originale...1 Și mai e de observat că, în "cronicile teatrale" ale Albinei, după învinuirile lui Kogălniceanu, în vremea propagandei școlii critice în favoarea naționalizării literaturii - în acele cronici, zicem, nu se atacă deloc multele piese inferioare străine care se jucau în Iași și nu se arată dorința unei literaturi dramatice originale 2. Iar din alt punct de vedere, al simțului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sunt condiționate de acel ideal. În prima jumătate a veacului al XIX-lea, românii sunt luptători: în fața lor se pun probleme mari și grave și toate chestiile se pun în legătură cu nevoile sociale (arta, de pildă, e curat tezistă, armă de propagandă; o recunosc toți, Kogălniceanu, în Dacia literară, Alecsandri, în prefața Teatrului său etc.), așa încît teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naționale și sociale. 1 Scrieri, I, p. 267. 2 "Romînia literară", p. 226. 3 Eliade în "Curier de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
singur (prefața Teatrului său), a căutat să biciuiască apucăturile rele, adică să critice manifestările vieții sociale, morale și intelectuale ale vremii, căci literatura română de la începutul veacului al XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine au făcut scriitorii, deși, din punctul de vedere al artei, aceasta a fost un rău. Dar inter arma muzele ori tac, ori iau parte la luptă. Critica lui Alecsandri este mai mult practică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
introduse în Moldova după Convenția de la Paris. Oricât ar zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci ridiculul", e clar că un democrat, care ar fi luptat în 1860 pentru apropiata împroprietărire, n-ar fi pus în gura unui tip ridicol propaganda pentru împroprietărirea țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o pornire chiar împotriva atitudinii, a 1 E semnificativ că Alecsandri, care a cântat toate evenimentele mari, n-a cântat desființarea iobăgiei. Dl Iacob Negruzzi (Amintiri din "Junimea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
alipească la marele curent critic moldovenesc. Dar un Alexandrescu, un Bălcescu și chiar un I. Ghica la început de fapt n-au fost critici. Ei n-au luptat împotriva novatorilor nici în teorie, ca Russo, nici prin opere artistice de propagandă, ca Alecsandri în comediile sale. Cel mult dacă au influențat pe contemporanii lor prin exemplu, deci indirect - așa, de pildă, cum i-a influențat Alecsandri prin poeziile sale. Și, după cum influența exercitată prin exemplu de către Alecsandri prin poezii nu se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clar, dacă observăm cum se contagiază diferitele personaje de limbajul cel nou, simbolul formelor noi, neasimilate cu adevărat. Această infuzie, de care vorbim, și care vine de sus, de la conducători, se face pe lângă altele, mai cu seamă prin politică, prin propaganda principiilor patruzecioptiste în presă mai ales - și prin literatura cea proastă. O noapte furtunoasă e caracteristică din acest punct de vedere. Iată, de pildă, Chiriac. În convorbirea lui cu Nae Ipingescu și cu Jupân Dumitrache, unde e vorba de afaceri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Constantin Noica din Jurnalul de la Păltiniș e considerat un fals, nu sunt agreați Marin Preda, Geo Bogza, Ov. S. Crohmalniceanu, Daniel Turcea, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Valeriu Cristea ș.a. După 1980, când gazeta devine aproape un organ de propagandă, campaniile ei denigratoare, cu efecte deseori nimicitoare pentru cei vizați, se desfășoară pe un spațiu tipografic mai extins. Rubricile sunt aproximativ constante. După un nelipsit editorial consacrat evenimentului politic, în „Săptămâna pe scurt” sunt prezentate instantanee din realitate, surprinse într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
problemele politice ale societăților pe care le guvernează, partidele totalitare obstrucționează categoric posibilitatea soluționării lor: [...] în țările unde există partid unic și totalitar de guvernământ [...] un asemenea partid nu mai are o funcție într-adevăr politică, ci doar tehnică, de propagandă, de poliție, de influențare morală și culturală. Funcția politică e indirectă, căci, dacă nu există alte partide legale, există totdeauna alte partide în fapt și există tendințe ce nu cedează constrângerilor legii și împotriva cărora se duc polemici și lupte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Grachev, fost consilier de politică externă a lui Gorbaciov, drept "ultimul credincios sincer în posibila victorie a cauzei comuniste globale"; după debarcarea sa în toamna anului 1964, "dimensiunea ideologică a politicii esterne sovietice a fost gradual redusă la retorică și propagandă", factorii politici monopolizând de acum înainte scena. Desigur, retorica devotată avansului continuu al "procesului revoluționar mondial" a putut fi auzită în continuare în declarațiile publice ale liderilor sovietici și a continuat să ocupe un loc onorabil în rapoartele politice ale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sporite și șantaje din partea lui Gheorghiu-Dej și a lui Petru Groza, aflați sub îndrumarea directă a lui Vîșinski (Scurtu: 1991, 170-177; Scurtu: 1994b, 288-289), regele Mihai este constrâns să abdice și să părăsească țara, gest exploatat masiv mai apoi de către propaganda comunistă. Îndepărtarea regelui apărea ca și consecință a unui proces firesc. Pentru militantul comunist Gheorghe Vasilichi, " Era deci normal ca acum, când clasa moșierească și capitalistă ca și bancherii nu mai au nici o (sic!) putere, monarhia, care rămăsese ca o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ci împărțea dreptatea acelora care o aveau, indiferent din ce categorie socială făceau parte" (Moraru C. et. al.: 2002, 7). Independent de faptul că, deși stipulată la nivel constituțional, neutralitatea monarhului în general era de cele mai multe ori absentă, deceniile de propagandă comunistă nu au elucidat adevărul istoric referitor la afinitățile politice ale regilor români, ci au căutat, fără a și reuși, să creeze o simplă contra-legendă prin care rolul atât al instituției, cât și al indivizilor care au personificat-o cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
loc în "toate orașele". Spontaneitatea era total absentă din cadrul unor astfel de manifestări: "alegerea vorbitorilor, textul conferințelor și programele artistice" erau riguros controlate de către autoritățile locale, nefiind admisă "nicio manifestare în afara celor stabilite în planul comisiei de partid". De asemenea, "propaganda vizuală" se baza exclusiv pe "materialul trimis de către Comisia de Partid". Nu se primea aprobare nici măcar pentru "folosirea diferitelor materiale locale ca: tablouri, sculpturi, portrete, (sic!) etc" (DJTAN, fond Comitetul Județean al PMR Timiș Torontal, dosar 59/1949, f. 42-48
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ascendent, fezabilitatea unei Germanii postbelice unite se diminua corelativ. Însă, așa cum scrie Peter Alter, "Germania divizată a fost mai degrabă o consecință a Războiului Rece" decât a unor planuri prestabilite (Alter: 2004, 184). Planul Marshall, pe de o parte, și propaganda împreună cu acțiunile de subminare economică și de amplificare a tensiunilor sociale exercitate de Moscova ca premise ale unei potențiale transformări a Germaniei în "democrație populară, pe de altă parte au contribuit din plin la acest deznodământ. Pe măsură ce dezacordurile dintre occidentali
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o surmonteze prin metodele proprii. Rezultatul acestei insecurități reciproce a fost incert în primii ani postbelici, conturându-se cu claritate de abia în 1948, după consumarea blocadei Berlinului; deși aceasta a fost, așa cum am observat, pusă în practică de către Stalin, propaganda sovietică o atribuia exclusiv reformei monetare operată de cele trei puteri vestice în propriile zone de ocupație. Reforma afecta și chiar ar fi putut pune sub semnul întrebării influența sovietică în viitoarea Germanie de Est, dar nu trebuie uitat faptul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
potențialului de război al Germaniei, desvoltarea ei pe cale democratică și îndeplinirea tuturor obligațiilor ei față de puterile aliate (Fedotov: 1949, 29-30). Bineînțeles, eșecul lui Stalin de a extinde influența sovietică asupra întregii Germanii nu putea fi decât un mare succes pentru propaganda "democrațiilor populare". O dovedește Gheorghiu-Dej care, la aniversarea a "32 de ani de la evenimentul care a schimbat tot mersul istoriei omenirii, care a deschis lumii întregi drumul spre desființarea oricărei forme de exploatare a omului de către om", și care nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
devotate pentru aceste acțiuni. Pentru a putea și mai crunt stoarce proletariatul a mai împiedecat rezistența comuniștilor devotați, astfel ei au văzut necesitate alungării din organele puterii de stat pe reprezentanții clasei muncitoare, cari reprezentau o piedică în acțiunile lor. [...] Propaganda calomnioasă a clicii lui Tito, îndreptată împotriva Uniunii Sovietice și a lagărului socialist, în Jugo-Slavia nu a putut să ascundă masselor muncitoare largi nici caracterul reacționar și fascist al regimului Titoist, nici esența politicii și acțiunilor bandei lui Tito. Deaceea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sârbi în Bărăgan (Constantiniu, Pop: 2007, 52). O dovedește un articol publicat de Gheorghiu-Dej în Scânteia la finalul anului 1949 în care atrăgea atenția asupra acțiunilor subversive ale "spionilor titoiști" localizați pe teritoriile "republicilor populare" și solicita intensificarea acțiunilor de propagandă în rândurile minorității sârbe din interiorul RPR. Au fost luate în acest sens măsuri ferme, atât "pe linie de partid", cât și "pe linie de stat" (Duică: 2004, 455-461). Trădătorii iugoslavi, din ordinul imperialiștilor, încearcă să creeze în țările de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Noi trebue să obținem ca poporul muncitor român și naționalitățile conlocuitoare, inclusiv populația muncitoare sârbă din R.P.R., să formeze un zid de nepătruns pentru agenții criminalei clici de spioni și asasini a lui Tito (Dej: 1952, 429-430). Pe cale de consecință, propaganda anti-titoistă a fost intensificată la maximum în vestul și sud-vestul țării, în special în localitățile de frontieră. De exemplu, în raionul Oravița fuseseră "confecționate" în 1952 33 de panouri "pictate cu caricaturi titoiste și antiimperialiste" mai mult decât sugestive, având
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Truman", "Libertate femeilor din Jugoslavia Titoistă", "Bugetul înarmărilor din Jugoslavia" etc (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, Dosar 48, 1952, f. 38). Aveau loc de asemenea numeroase conferințe pe teme de politică externă organizate de către secțiile de agitație și propagandă, precum și sancționări și excluderi din partid pentru cei ce, exasperați în principal de ritmul galopant al colectivizărilor, încercau să se sustragă utilizând o gamă foarte variată de mijloace (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, Dosar 48, 1952, f. 39). Alte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care ministerul de interne și cel de externe erau invitate să colaboreze pentru a îi controla și chiar expulza (Moraru C. et. al.: 2002, 176). Cu toate acestea, Comitetul Regional Timișoara al PMR recunoaște existența unor neajunsuri "în ceeace privește propaganda antititoistă". În primul rând, "operativitatea", respectiv "combativitatea" sa lasă de dorit, fapt care afectează "calitatea programelor artistice-culturale". Nici în privința "agitației vizuale" lucrurile nu stau mai bine în satele și comunele din această regiune, iar "ajutorul centrului este slab". Apoi, presa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
țara voastră, vom face noi ordine. Și nu vom avea condițiuni de pace ca ale armistițiului, ci astfel de condițiuni, că nu ne vom ridica ani de zile" (Ciuceanu, Lungu: 2003, 118). O altă prioritate a Anei Pauker a fost propaganda pro-sovietică și în special cea în favoarea Armatei Roșii, menită să camufleze "fiecare nedibăcie sau greșeală a ostașilor roșii" și să canalizeze atenția populației înspre abuzurile comise de armata română pe teritoriul sovietic, față de care comportamentul soldaților sovietici să pară exemplar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]