11,679 matches
-
ei a fost măcelărită, iar ea a scăpat cu viață fugind peste Nistru. Aceasta era pe scurt povestea vieții ei, și mai mult n-a aflat nimeni niciodată. „E prea dureros, măi, să-i mai răsucim și noi cuiul în rană!“, zicea bătrânul Toma oftând. Important era că, simpla ei prezența, le-a schimbat complet viața și traiul. Bătrânul Toma nu mai știa cum să-i aducă mulțămită lui Dumnezeu, pentru norocul care a dat peste casa lor. Și, doar în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al lui, ori, de-al tatălui său, pentru că în viața lor de pădurari, prinseseră din pădure și crescuseră multe jivine; căpriori, vulpi, bursuci, pui de mistreți, pui de lupi și chiar o bufniță... și, pe care după ce-i vindeca de răni, și după ce îi învăța gustul domestic, le dădea drumul în pădure... îi lăsa liberi. Îl mai vizitau, când și când; vietățile se mai întorceau și dădeau ocol casei în care crescuseră... Alteori le mai întâlnea și prin pădure... Se uitau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am răbdare. Odată cu fiecare secundă, emoțiile puneau tot mai mult stăpânire pe mine. Emoțiile, valuri înspumate, din care se năștea pas cu pas, Venus, Venera, Afrodita, Astarte, Atargatis, Alilat sau Ishtar! Zeița născută din contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană greu de vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
greu s-a așezat pacea în principat dar adevăratul semn al păcii e atunci când foștii rivali există și pot fi mulțumiți, așa cum e dorința Principelui. > În loc de răspuns, Iozefina, roșie la față, mă întreabă ceo să spună ea acasă deseară în legătură cu rana de la picior. Așa e la vânătoare, doamnă Sima - o consolez eu cu voce tare, în glumă, făcând aluzie la text. Iozefina - zâmbește ea, deși fusese de acord cu convenția noastră ca să ne adresăm unul altuia cu pronumele de politețe, ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de a-mi obloji rănile: să se tacă suficient în preajma mea, iar numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să-l găsim niciodată... Sergentul major Malik-el-Haideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne vie. Uită-te! — E mai bine decât să fii mort... Din vina ta paisprezece oameni au fost uciși și țara e în pericol. Nici o clipă nu mi-am închipuit că o să reușească... Eram sigur că îi întind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
insistat pentru tine... — Regret. — Regreți? dădu drumul unui scurt hohot de râs amar și disprețuitor. Dacă măcar ai fi murit, aș fi putut spune că ai fost torturat până la limite inumane... Dar ești aici, viu și făcând caz de niște răni care se vor cicatriza în cincisprezece zile. Orice student răzvrătit rezistă mai mult în fața oamenilor mei decât i-ai rezistat tu acestui targuí. înainte erai mai dur. — Când eram tânăr și torționarii erau parașutiști francezi... Atunci credeam în ceva. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceva mai mult decât slujba de guvernator. — Vrei să spui că m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că dacă nu-l găsesc pe Abdul, voi cere să fii judecat pentru trădare. Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la umbră, și-i dădu bidonul, ajutându-l să bea. Văzu rana din piept, prin care sângele ieșea bolborosind, și clătină din cap. Cred că ai să mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap afirmativ și, cu greu, întrebă: — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe polițist care căzu pe spate. încărcându-și arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă, respirând cu greutate, deși nu simțea nici o durere, cu toate că glonțul îi trecuse dintr-o parte în alta a pieptului, făcându-i o rană curată, iar piepții cămășii începeau să se înroșească de sânge. Un cap se ivi de după colțul străzii, traseră fără să ochească, și gloanțele se pierdură în noapte sau ricoșară în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni, iar el nici atât, n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți zece avangardiști așa ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 18. El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mîna Lui tămăduiește. 19. De șase ori te va izbăvi din necaz și de șapte ori nu te va atinge răul. 20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Nu pot decît să mă rog judecătorului. 16. Și chiar dacă m-ar asculta, cînd Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul. 17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile, 18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune; 19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele." 4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun. 5. Iov a zis: "Sunt nevinovat și Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; 6. am dreptate și trec drept mincinos; rana mea este jalnică, și sunt fără păcat." 7. Este vreun om ca Iov care să bea batjocura ca apa, 8. care să umble în tovărășia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiți? 9. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]