12,814 matches
-
Cetate, la capătul unui drum asfaltat care duce către malul Dunării se găsește casa de creație literară amenajată în una dintre clădirile administrative ale fostului port (în prezent numit "Port Cultural Cetate") din inițiativa și prin grija cunoscutului poet și revoluționar Mircea Dinescu. 2. Plaja Dunării, întinsă pe aproximativ 3 km, șerpuită după cursul Dunării, oferind turiștilor atât nisipul curat și fierbinte scăldat de valurile bătrânului fluviu, cât și umbra plăcută, răcoroasă, a pădurii de plopi situată în imediata vecinătate a
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul satului a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de panduri. Clădirea care l-a adăpostit pe vajnicul erou revoluționar și ceata sa de oșteni, se păstrează și astăzi, iar din zidul gros de cărămidă (de circa 0, 60 m) care străjuia construcția, se păstrează latura nordică, pe o lungime de circa 200 m. Tot bătrânii povestesc că în graba
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
(în limba rusă: Николай Иванович Бухарин, n. 27 septembrie 1888 () - d. 13 martie 1938) a fost un intelectual rus, revoluționar bolșevic și important om politic sovietic. Buharin s-a născut la Moscova într-o familie de învățători. Viața politică și-a început-o la șaisprezece ani, când, împreună cu prietenul său Ilia Ehrenburg, a participat la acțiuni studențești în Universitatea din
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
rus, ministru de interne și apoi președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru) al guvernului țarului Nicolae al II-lea din 1906 până în 1911. El a devenit cunoscut pentru măsurile de mână forte prin care a încercat să reprime grupurile revoluționare, dar și pentru reforma lui agrară. Stolîpin era membru al marii aristocrații ruse,înrudit pe linei paternă cu poetul Mihail Lermontov, iar pe cea maternă având rădăcini germane și fiind înrudit cu renumitul diplomat și ministru de externe al Rusiei
Piotr Arkadievici Stolîpin () [Corola-website/Science/298574_a_299903]
-
de ministru de interne în guvernul lui Ivan Goremîkin. Doar câteva luni mai târziu, țarul Nicolae al II-lea l-a numit pe Stolîpin în funcția de Prim-ministru, înlocuindu-l pe Goremîkin. Rusia anului 1906 era zguduită de mișcările revoluționare și de nemulțumirile populare. Organizațiile de stânga concepeau campanii împotriva autocrației având suport popular. În toată Rusia, oficiali ai poliției și membri ai birocrației guvernamentale erau asasinați. Pentru a răspunde acestor atacuri, Stolîpin a introdus un sistem de tribunale militare
Piotr Arkadievici Stolîpin () [Corola-website/Science/298574_a_299903]
-
treia Dumă cu mai mulți membri conservatori, mai dornici de cooperare cu guvernul. Pe 14 septembrie (1 septembrie stil vechi) 1911, Stolîpin, în timp ce urmărea o reprezentație la Opera din Kiev, a fost victima unei tentative de asasinat a unui socialist - revoluționar Dmitri Bogrov,despre care există suspiciuni și că avea în acelaș timp legături cu poliția secretă,Ohrana. A murit patru zile mai târziu.
Piotr Arkadievici Stolîpin () [Corola-website/Science/298574_a_299903]
-
o mătușă pe perioada anului 1847, în 1848 este ajutat de tatăl său să-și închirieze un apartament mobilat pe care îl împarte cu un alt student originar din Nantes, Édouard Bonamy. Jules Verne ajunge la Paris într-o perioadă revoluționară. În februarie, regele Lodovic-Filip fusese edetronat și fugise, iar pe data de 24 se stabilise guvernul provizoriu al celei de-A Doua Republici. Dar manifestațiile se țineau lanț, iar climat social era tensionat. În iunie încep noi revolte, iar guvernul
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese. Originile Cominternului pot fi găsite în sciziunile din mișcarea muncitorească, care au devenit evidente în 1914, la începutul Primului Război Mondial, deși prăpastia între aripile "revoluționară" și "reformistă" exista și se dezvolta de mai multă vreme. Încă din 1899, reformiștii, sau așa numitele elemente de dreapta, au sprijinit intrarea socialistului Millerand în guvernul francez al acelor timpuri. Pe de altă parte, revoluționarii, sau elementele de stânga
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
gânditori de stânga, precum Rosa Luxemburg și olandezul Anton Pannekoek, au devenit chiar mai critici decât Kautsky. Începând din acest moment, se poate vorbi în "Internaționala Socialistă" despre o aripă de dreapta (reformistă), un centru și o aripă de stânga (revoluționară). Este interesant de observat că atât bolșevicii, cât și menșevicii, (facțiuni ale Partidului Social Democratic din Rusia), erau considerați ca fiind în tabăra revoluționarilor (aripa de stânga). Certurile dintre diferitele grupuri nu au ajuns însă niciodată la urechile marelui public
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
erau considerați ca fiind în tabăra revoluționarilor (aripa de stânga). Certurile dintre diferitele grupuri nu au ajuns însă niciodată la urechile marelui public. Primul Război Mondial avea să se dovedească a fi evenimentul care a separat definitiv și irevocabil aripile "revoluționară" și "reformistă" ale mișcării muncitorești. În ciuda hotărârilor marii majorități a rezoluțiilor prin care "Internaționala Socialistă" chema proletariatul internațional la rezistență împotriva războiului, cele mai multe partide socialiste ale statelor implicate în conflict și-au manifestat sprijinul pentru politica propriilor țări, excepțiile fiind
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
din Balcani, din Rusia și câteva grupuri minoritare din celelalte țări. Partidele socialiste din țările neutre au militat continuu pentru neutralitate și împotriva opoziției totale la război. Ca și înainte de război, în timpul conflagrației, facțiunile mișcării socialiste erau dreapta reformistă, stânga revoluționară și centrul, care oscila între cei doi poli. Printre cei mai zgomotoși oponenți ai războiului a fost Lenin, liderul facțiunii bolșevice al socialiștilor ruși care, văzând colapsul Internaționalei Socialiste, a declarat că o nouă Internațională - a treia - trebuia inițiată și
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
s-a luat o hotărâre. Următoarele partide și mișcări au fost invitate la primul congres al Internaționalei Comuniste: Pentru ca un partid să poată intra în Comintern, trebuia să accepte cele Douăzecișiuna de Condiții, care erau concepute pentru a delimita comuniștii revoluționari de forțele reformiste și centriste care urmăreau să acceadă în Comintern după succesul revoluției bolșevice. Primul președinte al Comitetului Executiv al Cominternului a fost Grigori Evseievici Zinoviev, din 1919 până în 1926, (când a fost destituit după ce a ieșit din cercul
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
muncitorești. Nu a existat vreo opoziție semnificativă la această nouă orientare politică în vreuna dintre secțiunile naționale ale Cominternului. În Franța și Spania în mod special, consecințele au fost spectaculoase. Cum congresul al șaptelea al Cominternului a renunțat la țelul revoluționar al răsturnării capitalismului, Troțki a ajuns la concluzia că este necesară apariția unei noi Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut, de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
mod special, consecințele au fost spectaculoase. Cum congresul al șaptelea al Cominternului a renunțat la țelul revoluționar al răsturnării capitalismului, Troțki a ajuns la concluzia că este necesară apariția unei noi Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut, de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau totuși un rol de apărători ai statului Rus), la fel neputând fi considerate partide revoluționare nici partidele social-democrate. Ca urmare, în 1938 s-a
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
la țelul revoluționar al răsturnării capitalismului, Troțki a ajuns la concluzia că este necesară apariția unei noi Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut, de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau totuși un rol de apărători ai statului Rus), la fel neputând fi considerate partide revoluționare nici partidele social-democrate. Ca urmare, în 1938 s-a format Internaționala a IV-a în opoziție cu Internaționala Comunistă. Comuniștii celei de-a
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut, de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau totuși un rol de apărători ai statului Rus), la fel neputând fi considerate partide revoluționare nici partidele social-democrate. Ca urmare, în 1938 s-a format Internaționala a IV-a în opoziție cu Internaționala Comunistă. Comuniștii celei de-a patra Internaționale considerau că cea de-a treia Internațională devenise profund birocratizată și stalinizată și nu mai
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
format Internaționala a IV-a în opoziție cu Internaționala Comunistă. Comuniștii celei de-a patra Internaționale considerau că cea de-a treia Internațională devenise profund birocratizată și stalinizată și nu mai era capabilă să renască pentru a deveni o organizație revoluționară propriu-zisă. În mod particular, ei considerau prăbușirea catastrofală a mișcării comuniste și ascensiunea nazismului în Germania ca pe o dovadă că Internaționala Comunistă era sub controlul total și nefast al lui Stalin. La începutul celui de-al doilea război mondial
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
Germania (PSDIG). Alianța celor două partide s-a dezintegrat până la sfârșitul lunii decembrie 1918, când PSDIG a părăsit guvernul în semn de protest față de ceea ce ei considerau a fi compromisurile cu status quoul capitalist. Mai mult, o a doua mișcare revoluționară condusă de comuniștii din Liga Spartachistă a izbucnit în ianuarie 1919. Pentru a îi contracara pe comuniști, liderul social-democrat Friedrich Ebert a însărcinat milițiile naționaliste Freikorps să înăbușe revoluția. Cele mai faimoase victime ale operațiunilor contrarevoluționare au fost liderii spartachiști
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
liderul social-democrat Friedrich Ebert a însărcinat milițiile naționaliste Freikorps să înăbușe revoluția. Cele mai faimoase victime ale operațiunilor contrarevoluționare au fost liderii spartachiști Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg, care au fost asasinați pe 15 ianuarie 1919. Până în mai 1919, stânga revoluționară fusese înfrântă. Revoluția Germană a dus la instaurarea Republicii de la Weimar, o democrație parlamentară care a fost zguduită de instabilitate și polarizare, și care a fost lovită de o serie de crize sociale, care au dus la dispariția ei în
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
întărea drepturile acestei minorități, astfel că tensiunea a dispărut. Anii 1860-1870 ani ai secolului al XIX-lea au fost caracterizați printr-un nou avînt al mișcării de eliberare națională din Bulgaria de sub autoritățile turcești. În 1871, a trecut prin Bolgrad revoluționarul bulgar Hristo Botev. În 1876 a început publicarea ziarului de orientare liberală "Vocea bulgarilor" (în ). Mulți locuitori din Bolgrad și din satele din împrejurimi s-au alăturat în mod voluntar trupelor ruse și române care luptau pentru eliberarea Bulgariei. Peste
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
1848, membru în Dieta de la Cluj. Pietrele funerare ale lui Karacsay Sandor (bătrânul), a soției acestuia Rozalia Kornis se află în cimitirul Dealul Criptei din Aruncuta. Despre Karacsay Sandor - fiul ,născut în Ardusat știm că în anul 1848 ,anul mișcărilor revoluționare și a războiului civil în Transilvania , avea importantă funcție de comandant al Gărzilor Naționale ale comitatului Cluj . În data de 28 octombrie 1848 Karacsay Sandor - fiul a primit dispoziție de la comisarul regal Vay Miklos să-l aresteze pe Vasile Turc ,preot
Ardusat, Maramureș () [Corola-website/Science/298636_a_299965]
-
o aversiune nu numai față de țarul rus și Imperiul său, dar și pentru cultura acestuia, pe care o cunoștea acum bine. În 1885, Piłsudski a început să la (astăzi, Harkiv, Ucraina), unde s-a implicat în ', o parte a mișcării revoluționare rusești '. În 1886, a fost suspendat pentru participarea la demonstrații studențești. A fost apoi respins de Universitatea din Dorpat (astăzi, Tartu, Estonia), ale cărei autorități fuseseră informate de afilierea sa politică. La 22 martie 1887, a fost arestat de către autoritățile
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
împreună cu hotărârea lui de a încerca să câștige independența Poloniei prin revolte, a provocat tensiuni în cadrul PPS, iar în noiembrie 1906, partidul s-a divizat din cauza hotărârilor lui Piłsudski. Facțiunea sa a ajuns să fie numită „Facțiunea Bătrână” sau „Gruparea Revoluționară” („"Starzy"” sau „"”"), în timp ce adversarii lor au fost cunoscut sub numele de „Facțiunea Tânără”, „Facțiunea Moderată” sau „de Stânga” („"Młodzi"”, „"Frakcja Umiarkowana"”, „Lewica”). „Tinerii” simpatizau cu și credeau că trebuie să se acorde prioritate cooperării cu revoluționarii ruși pentru răsturnarea regimului
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Facțiunea Bătrână” sau „Gruparea Revoluționară” („"Starzy"” sau „"”"), în timp ce adversarii lor au fost cunoscut sub numele de „Facțiunea Tânără”, „Facțiunea Moderată” sau „de Stânga” („"Młodzi"”, „"Frakcja Umiarkowana"”, „Lewica”). „Tinerii” simpatizau cu și credeau că trebuie să se acorde prioritate cooperării cu revoluționarii ruși pentru răsturnarea regimului țarist și crearea unei utopii socialiste care ar facilita negocierile pentru independență. Piłsudski și susținătorii săi din Gruparea Revoluționară au continuat să pună la cale o revoluție împotriva Rusiei Țariste, care ar asigura independența Poloniei. La
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Młodzi"”, „"Frakcja Umiarkowana"”, „Lewica”). „Tinerii” simpatizau cu și credeau că trebuie să se acorde prioritate cooperării cu revoluționarii ruși pentru răsturnarea regimului țarist și crearea unei utopii socialiste care ar facilita negocierile pentru independență. Piłsudski și susținătorii săi din Gruparea Revoluționară au continuat să pună la cale o revoluție împotriva Rusiei Țariste, care ar asigura independența Poloniei. La 1909 facțiunea avea să fie din nou majoritară în PPS, și Piłsudski avea să rămână unul dintre cei mai importanți lideri ai PPS
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]