10,956 matches
-
inițial războiului elen de independență declanșat de Alexandru Ipsilanti pe teritoriul Țărilor Române. Revendicările autonomiei naționale atât față de Poartă, cât și față de greci a aruncat în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor două țări române sub protectorat rus. Influența rusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iar la o zi mai târziu, la 10 mai, Carol declară "Independența absolută a României". Refuzată inițial, participarea armatei române la ostilitățile purtate la sud de Dunăre este solicitată de marele duce Nicolae, comandantul forțelor imperiale. Făcând joncțiunea cu trupele rusești, dar păstrându-și individualitatea, armata română contribuie la obținerea capitulării forțelor otomane. Armistițiul de la San Stefano din 19 februarie 1878 recunoștea independența României. Tratatul a condiționat recunoașterea independenței României de acordarea cetățeniei române și cetățenilor non-creștini (în speță evreilor). Privită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
descreșterii puterii turcești (1711-1856 [Pacea de la Paris]); • epoca unirii, independenței și întregirii (1856-1930). Din nou, momentul 1600 este absent din schema istoriei poporului român. Nu mai puțin curioasă este selectarea anului 1856, anul Păcii de la Paris care "înseamnă sfârșitul influenței rusești" (David, 1937, p. 143), și nu a anului 1859, anul Unirii Moldovei și Țării Românești, ca debut al perioadei contemporane. În termeni împumutați din psihologia personalității, marcarea momentului 1856 ca jalon crucial în devenirea statului-națiune român reflectă un locus al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
totdeauna simpatie față de poporul rus și ucrainean" (Roller, 1952, p. 258). Filonul slav al duhului românesc a exprimat dintotdeauna propensiunea afectivă primordială a poporului român față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni ca eliberatoare" (Roller, 1952, p. 261). A doua intervenție decisivă a rușilor în beneficiul românilor a fost ocazionată de chestiunea unirii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eroică a Partidului Comunist Român, înființat în 1921, eroarea istorică și catastrofică de a lupta împotriva rușilor a fost reparată, fapt ce a ocazionat "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în procesul de construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator al noii rânduieli politice comuniste și piatra unghiulară a ordinii mnemonice construită în perioada comunistă. Centralitatea decisivă a datei de 23 august 1944 în memoria națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obsedat conștiința istorică românească pe durata întregului secol scurs de la evenimentele pașoptiste, este substituită cu tema "independenței economice" față de imperialismul occidental. În al doilea rând, când se discută totuși despre independența politică națională a românilor, aceasta este total corelată "ajutorului rusesc" căruia românii îi datorează ființarea lor politică autonomă. Unitatea. Cadrul naționalist în interiorul căruia s-a articulat memoria românească s-a răsfrânt cel mai pregnant asupra ideii de unitate spirituală și politică a neamului românesc. Reorientarea antinaționalistă antrenată de comunismul incipient
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asigurându-i propulsia pe toată durata secolelor XIX și XX. Fără a atinge cote universale precum cele la care ajunge mesianismul polonez în versiunea lui Adam Mickiewicz (pentru care Polonia suferindă era portretizată metaforic ca fiind "Christosul națiunilor") sau mesianismul rusesc în versiunea lui Feodor Dostoievski (cu a sa credință nestrămutată în rolul mesianic al poporului rus de a mântui omenirea), mesianismul național românesc este unul particular, putând fi caracterizat mai adecvat prin noțiunea mai slabă de misionism istoric. Misionismul național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al nașterii lui Eminescu unde se vor stabili reguli pentru receptarea vieții și operei poetului.! Nici G.Călinescu, nici I.E.Torouțiu - nici Perpessicius însuși n-au fost cultivați la acest centenar când s-a lansat sintagma „naș Eminescu” (traducere din rusește, „Emineescu al nostru”) E trist de câte ori trebuie să apelăm la arhive pentru a spune adevărul. Va fi nevoie, probabil, să căutăm și conferința în discuție a lui Victor Eftimiu, și cartea pe care o citează el hors concurs, și ședința
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
supraviețui, ai mei îți vor trimite toate manuscrisele, printre care se găsește și ultimul rezumat, scris cu creionul pe foi separate.“38 În martie 1916, Wittgenstein a fost trimis într-o unitate combatantă de artilerie a armatei austro-ungare de pe frontul rusesc. Pasajele finale ale lucrării sale de tinerețe, cele despre valori și sensul vieții, au fost extrase din însemnări scrise în lunile următoare, sub impresia confruntării celei mai directe cu primejdia morții. Le cerea comandanților săi să-l trimită în posturile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
oameni! Întotdeauna când vrei să-i urăști încearcă, în loc de asta, să-i înțelegi.“39 Este împăcat cu sine ori de câte ori se află în această dispoziție și profund deprimat când reacțiile sale sunt cele comune. Este distins pentru bravura sa în timpul ofensivei rusești din vara anului 1916. Își face totuși uneori cele mai aspre reproșuri: „Am fost ieri sub foc. Mi-am pierdut curajul. Mi-a fost frică de moarte. Așa o dorință de a trăi am acum!Ă Tocmai ăsta este «păcatul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se asculta muzica lui Mozart, Schubert, Schumann și Brahms și se discuta cu înțelegere despre literatură și artă, la fel ca și în casa părintească din Viena. Devenit ofițer de artilerie, s-a întors la începutul anului 1917 pe frontul rusesc. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de mai multe ori și avansat locotenent. În martie 1918, a fost strămutat pe frontul italian. Versiunea finală a Tractatus-ului a produs-o în timpul unei permisii din vara acelui an. Este interesant că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al V-lea, și Frederick Barbarossa. Era strănepotul lui Filip al II-lea al Spaniei și prin urmare descendent direct al Isabelei de Castilia și al lui Ferdinand de Aragon. Ludovic al XIV-lea mai era descendentul fondatorului primei dinastii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri, precum și al lui Carol cel Viteaz, ducele Burgundiei. Pe linie paternă - și de aici dreptul de a revendica tronul Franței - era descendentul legitim al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
postuniversitară și academică a viitorilor candidați În științe”. După aspirantură, se obținea titlul de „candidat În științe”, care echivalează cu doctorandul de astăzi. La susținere, lucrarea de doctorat avea obligatoriu doi oponenți, care aveau (și au În continuare, În sistemul rusesc) rolul procurorilor dintr-un proces. Dacă argumentele acestora În favoarea respingerii tezei sunt de necombătut, teza poate fi Într-adevăr amânată sau chiar respinsă. În România s-a renunțat la acest sistem, pe măsură ce s-a produs distanțarea de Uniunea Sovietică. În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mâncătură, frențe, sfrențe, boierie, boală lumească, șancăr. Impotență: neputință, legat la bărbat. V. Bolile sistemului osos Cifoză. Scolioză. Lordoză. Rahitism: cocoașă, ghebe, ghib. Necroză: colți de lup. VI. Bolile infecțioase Febră tifoidă: tifos, lingoare, lungoare, boală lungă, boală mare, boală rusească (județul Constanța). Paludism. Febră palustră. Malarie: friguri, tremurici, lelițele, mătușile. Scarlatină: cochiardă, cochinar, coracă. Varicelă: vărsat de vânt, vărsat În cruce. Variolă: vărsat, bubat, bubatul cel mare. Rujeolă: pojar, cori, bubatul cel mic. Trismus. Parotidită epidemică: fălcăriță, gușarniță, purcică. Choleră
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
zahăr. Se spală verdețurile, se toacă și se așează pe un platou. Uleiul, zeama de lămâie, sarea și zahărul se amestecă bine, apoi se toarnă peste salată, după care decorăm cu felii de ou fiert. 3. SUPE ȘI CIORBE BORȘ RUSESC 2 l de apă, 1 l de borș, 500 g carne cu os, 100 g slănină, 1 morcov mic, o țelină mică, pătrunjel, o ceapă, ¼ varză mică, o sfeclă mică, 3 cartofi, 10 păstăi de fasole, 1 ardei gras, 4-5
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
Lupescu, Victor Ion Popa și alții „Calendarul nostru pe 1918” din care peste două mii de exemplare le‐am trecut și împărțit gratuit în Basarabia, prin Ministerul de Instrucție, pe atunci la Iași, dar mai ales prin soldații moldoveni din armata rusească” , mărturisește George Tutoveanu lui V. Damaschin în „Scrisul nostru” nr. 1 din 1929. Și continuă George Tutoveanu: „Asupra acestui c alendar, Nicolae Iorga a scris un foarte entuziast articol în „Neamul românesc”. * Cartea vremii Cartea vremii apare în perioada 1918
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
arată și scopul ei”, căci, „George Lazăr pentru noi românii e tot una cu școala.” În paginile de debut se publică: „Necesitatea înființării unei școli secundare de fete în Bârlad”, de Gh. Ghibănescu; „Țăranul și boierul român față cu politica rusească în secolul XVIII”, de G. Constantinescu R.; „Metodul și învățământul intuitiv”, de E. Apostolescu. Apoi număr de num ăr ‐ Buletin pedagogic, bibliografie și... nelipsitul editor ial semnat de S. M. 340 Haliță, dar și folclor... Numărul 2 al revistei (15 mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Vechea școală bâr lădeană) ș.a. Deosebit, revista susținea rubrici: „Știri și fapte”,” („Decesul decanului Baroului de Tutova - Ștefan Galin”, de exemplu). „Cărți apărute” („Creștinism și comunism” de Ioan 394 Gh. Savin, profesor universitar), „Cronica internă” („Ziua dragostei”), „Cronica externă” („Biserica rusească din diasporă”), comunicări redacționale etc. Un articol important a fost dedicat bisericii „Sfinții împărați”, legat de anul 1870, când a luat ființă „Cimitirul Eternitatea”, când Andrei Ionescu, negustor de galanterie, primar al orașului Bârlad, o dată cu înființarea Cimitirului, a pus să
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
profesor Moroșanu ca și de alții ca: domnii prof. Ghimuș, Trandaf, Iliescu, Ursoiu, Negură, Balaban etc. Articolul domnului Ursu, îi face cinste.. Cinstind pe domnul profesor Const. Th. Moroșanu, cinstește munca, dragostea avântată de țară, caracterul. Interesantă este traducerea din rusește a părintelui Gheorghe Armașu, „De unde a provenit credința în Dumnezeu?" Ar îi fost bine dacă S. Sa, ne-ar fi arătat autorul din care a tradus o. Intenția S. Sale de a tipări în broșură această traducere, o socotim cum
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de gest ar fi fost de neconceput. Legea din Lager e aceasta: "Mănîncă-ți pîinea și, dacă poți, mănînc-o și pe cea a vecinului." Gratitudinea nu există. Acum era semnul că Lagărul murise. A fost primul gest uman dintre noi." Trupele rusești au eliberat lagărul pe 27 ianuarie 1945. Întors în Italia, încearcă să pună în cuvinte ceea ce a trăit. "N-am scris cartea cu scopul de a prezenta alte capete de acuzare, ci mai curînd pentru a oferi documente în vederea studierii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
urmărite de China în regimul post-Mao aveau implicații politice semnificative. În al doilea rând, colapsul comunismului sovietic a dus la dispersarea flotei sovietice din Pacific. În consecință, China a devenit puterea emergentă capabilă să umple vidul lăsat de declinul influenței rusești în Asia de Est. Prin urmare, perioada sfârșitului Războiului Rece a ridicat întrebări importante cu privire la rolul viitor al Chinei în sistemul internațional, după aceste schimbări majore. În capitolul de față vom aplica cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
supraviețui, ai mei îți vor trimite toate manuscrisele, printre care se găsește și ultimul rezumat, scris cu creionul pe foi separate.“38 În martie 1916, Wittgenstein a fost trimis într-o unitate combatantă de artilerie a armatei austro-ungare de pe frontul rusesc. Pasajele finale ale lucrării sale de tinerețe, cele despre valori și sensul vieții, au fost extrase din însemnări scrise în lunile următoare, sub impresia confruntării celei mai directe cu primejdia morții. Le cerea comandanților săi să-l trimită în posturile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]