10,690 matches
-
rege și patronul spiritual al Ungariei, brațul său drept aflându-se într-o raclă din bazilică. De aceea aceasta este cea mai importantă biserică din Ungaria. Această bazilică a fost finalizată în anul 1905, după 54 de ani de la primele schițe ale arhitectului Ybl Miklós. O mare parte din această întârziere poate fi atribuită prăbușirii cupolei bazilicii în anul 1868, fapt care a dus la demolarea construcției și reconstruirea ei de la zero. Stilul arhitectonic este neoclasicismul, iar planul bazilicii este în
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
la 2012 Kids' Choice Awards că va reveni în rolul Ștrumpfiței. Sony a început să lucreze la această continuare din 2011, cu scenariștii J. David Stem, David N. Weiss, Jay Scherick și David Ronn. La finele lunii August 2011,prima schiță a scenariului era definitivată. Dublele s-au tras la Montreal, Canada. Pe 26 aprilie, 2012, Sony a anunțat că filmul este în producție. De asemenea filmul a marcat și ultima apariție a lui Jonathan Winters; acesta a interpretat vocea lui
Ștrumpfii 2 () [Corola-website/Science/329778_a_331107]
-
imagini ale lui. Portretele cunoscute sunt: un tablou din 1858 de Edward John Poynter pe un panou al Cabinetului Yatman, o fotografie din anii 1860, de un autor necunoscut, arătându-l pe Burges îmbrăcat ca un bufon de curte, o schiță din 1871 în The Graphic realizată de Theodore Blake Wirgman, un desen în profil realizat cu creionul în 1875 de către Edward William Godwin, trei fotografii din 1881 realizate de către Henry Van der Weyde și un postum caricatură de Edward Burne-Jones
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări experimentale și a lăsat câteva schițe corect întocmite privind curgerea apei în jurul corpurilor solide. Dezvoltarea hidraulicii pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Spania, unul dintre cele cele mai importante trei locuri de pelerinaj din Evul Mediu, împreună cu Ierusalimul și Roma. În biserica se află mormântul lui Maximilian al III-lea, regent al Tirolului (1612-1618). Acesta a fost proiectat de Caspar Gras, după schițele lui Hubert Gerhard, fiind turnat de Heinrich Reinhart. Deosebit de interesante sunt coloanele răsucite, decorate printre altele cu plante, melci, păsări și lăcuste. Mai sus, prințul este în genunchi lângă Sf. Gheorghe și balaurul. Sf. Gheorghe a fost patronul Tirolului până în
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
cunoscut în special pentru operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții Tatra. Schițe Povestiri și nuvele Romane Drame Printre cele mai apreciate poezii ale sale se numără: Alte lucrări:
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Vioara Dinu, Mihai Istudor, Mihai Buculei, Maxim Dumitraș, Marcel Lupșe, Ioan Cadar, Adina Mocanu, Aurel Contras, Mariana Moldovan, Mircea Mocanu, Vasile Tolan, Miron Duca, Nicolae Fleissig, Ionel Tănase, Marius Ghenescu și Geo Goidaci - foști elevi, colegi sau prieteni - care, în schițe, desene, picturi sau sculpturi, au încercat să aducă un omagiu sculptorului Grigore Bradea. În memoria sa, Asociația Culturală „Grigore Bradea”, în colaborare cu Uniunea Artiștilor Plastici din România și Universitatea de Arte și Design Cluj Napoca, a instituit în anul 2013
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
și publicat în revista Cinema nr. 11 din același an că "„haina nu face pe om dar poate face un personaj”". Vorbind despre scopul profesiei sale, Ileana Oroveanu a afirmat următoarele: "„Deseori actorul a fost ales de regizor după ce văzuse schița de costum, iar alteori un actor dorit inițial a fost schimbat. Oricine știe să se îmbrace, mai bine sau mai rău, dar pictorul de costum are menirea să creeze prin veșminte personaje. El este cel ce definește prin haină nu
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
crea veridicitatea timpului și locului în care se petrece acțiunea. În acest sens el cercetează biblioteci, muzee, locuri, construcții și tot, tot ce-i poate stimula imaginația și emoția artistică. Înarmat până în dinți cu informațiile culese, pune pe hârtie, în schițele sale, care sunt adevărate picturi, talentul și priceperea sa în efortul comun de a da viață filmului la care lucrează. [...] Dar munca și opera lui este pe deplin răsplătită numai atunci când în sala de cinema filmul rulează, și el, scenograful-spectator
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
Ghiocelu", vine de la descoperirea ei în primavara anului 1973 de către un grup de copii plecati la cules ghiocei.. În același an a fost cartată de "L. Povară" și "G. Diaconu" după care "N. Acrâșmăriței" și "M. Ciobanu" îi publică publică schița și descrierea. Din păcate această publicitate prematură neurmată de luarea imediată a unor măsuri de protecție și amenajare, au dus la scurtă vreme după descoperire la apariția unei puternice degradări antropice. Declararea cavernei pentru prima dată ca arie protejată s-
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
acestui film pe care l-a prezentat pentru analiză Studioului Cinematografic București. Fiind primită aprobarea studioului, filmul a intrat în faza de producție în martie 1972. Au fost căutate cele mai potrivite locații de filmare, s-au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor. Filmările au avut loc în perioada mai - septembrie 1972 la Stupca, Brașov, București, Buftea și Putna. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu participarea Conservatorului
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
re Babeș", "The Cylon Centurion", "Future/Past Technology", "The Doctor is ouț (of his mind)", "Production", "Visual Effects" și "Epilogue". De asemenea, este inclusă o secvență intitulată "Battlestar Galactica: Lowdown Seria", scene șterse din diverse episoade precum și un montaj de schițe și elemente de artă despre serial.
Battlestar Galactica (sezonul 1) () [Corola-website/Science/327960_a_329289]
-
al Doilea Război Mondial. O dată cu venirea lui Adolf Hitler la putere în anii '30, naziștii au folosit castelul ca o destinație pentru pelerinajele anuale a Tineretului Hitlerist și a Ligii Fetelor Germane. Castelul teutonic din Marienburg a servit și ca schiță pentru Castelele Ordinului celui de-al Treilea Reich, construite în timpul conducerii lui Hitler. În 1945, în timpul luptelor duse în zonă, mai mult de jumătate din castel a fost distrus. După încheierea războiului, orașul Marienburg (Malbork) și castelul au devenit o
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
în Bulgaria” în 1916 și, în sfârșit, „File însângerate” în 1917. În 1897, pe când se afla în ultimul an la gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” din Fălticeni, Mihail Sadoveanu a publicat pentru prima oară, sub pseudonimul literar „Mihai din Pașcani”, o schiță intitulată „Domnișoara M. din Fălticeni”, în ziarul umoristic „Dracul” din București. În 1908, când s-a constituit Societatea Scriitorilor Români, Mihail Sadoveanu a fost ales vicepreședinte, iar în 1910, când la Fălticeni a luat ființă Societatea Corală „Nicu Gane”, scriitorul
Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327045_a_328374]
-
Târgu Jiu, pe o suprafață de 13 ha. Au fost aduse din județ și amplasate aici un număr de 24 de monumente de arhitectură populară. Meritul înființării muzeului revine muzeografei Elena Udriște și arhitectului Nicolae Vânătoru, care a conceput primele schițe. Muzeul de la Curtișoara, amenajat între anii 1966 și 1975, a luat ființă în jurul Culei Cornoiu, construită în anul 1785, a conacului și a turnului cu apă. Cula, turnul de apă și terenul au fost cumpărate, în anul 1927, de la familia
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
modul în care i-ar plăcea să fie reprezentat de David: el a dorit mai întâi să fie reprezentat trecând călare în revistă trupele, dar în cele din urmă a fost reținut episodul traversării trecătorii Marele Saint-Bernard. Există foarte puține schițe și studii pregătitoare, ceea ce contrastează cu obiceiurile celebrului pictor foarte scrupulos în pregătirea picturilor sale. Antoine-Jean Gros, elevul său, avea o schiță în ulei a unui cal ridicat, probabil un studiu pentru poziția calului. Carnetele lui David conțin câteva schițe
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
revistă trupele, dar în cele din urmă a fost reținut episodul traversării trecătorii Marele Saint-Bernard. Există foarte puține schițe și studii pregătitoare, ceea ce contrastează cu obiceiurile celebrului pictor foarte scrupulos în pregătirea picturilor sale. Antoine-Jean Gros, elevul său, avea o schiță în ulei a unui cal ridicat, probabil un studiu pentru poziția calului. Carnetele lui David conțin câteva schițe prezentând o primă idee despre aspectul călărețului. Pentru realizarea diferitelor replici, David a fost ajutat de doi dintre elevii săi, Jérôme-Martin Langlois
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
schițe și studii pregătitoare, ceea ce contrastează cu obiceiurile celebrului pictor foarte scrupulos în pregătirea picturilor sale. Antoine-Jean Gros, elevul său, avea o schiță în ulei a unui cal ridicat, probabil un studiu pentru poziția calului. Carnetele lui David conțin câteva schițe prezentând o primă idee despre aspectul călărețului. Pentru realizarea diferitelor replici, David a fost ajutat de doi dintre elevii săi, Jérôme-Martin Langlois, care a lucrat la primele două tablouri și se pare că a realizat în principal caii, și Georges
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
al pânzei acoperită cu ceruză cu ulei, după cum reiese din unele din picturi rămase neterminate, ca de exemplu primul său portret al lui Bonaparte sau "Jurământul din sala de pelotă". Pictorul lucrează în două sau trei straturi. După ce a făcut schița subiectului printr-un desen cu pigmentul Terra di Cassel, îl dezvoltă prin tușe nervoase ușor încărcate cu pictură, concentrându-se pe masele de lumini și umbre, ceea ce se remarcă mai ales în prima versiune de la Malmaison, în special în realizarea
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
fost cel de-al doilea portret ecvestru pictat de David. Pictorul realizase deja, în 1780, un portret ecvestru al contelui Potocki. De asemenea, el mai lucrase la un portret ecvestru al regelui Ludovic al XVI-lea, rămas la stadiul de schiță. Acest proiect fiind abandonat, tabloul regelui a fost realizat în cele din urmă de Jean-François Carteaux. Pentru poziția calului și a călărețului, David s-a inspirat din mai multe modele. Este vorba, în primul rând, de "Statuia lui Petru cel
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Jurământul din sala de pelotă" sau din "Distribuira acvilelor", sunt exemple recurente de utilizare a gestului ca element retoric. În "Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard", poziția mâinii drepte este interpretată mai întâi ca un gest de comandă; pictorul prevăzuse inițial în schițele sale să-i pună în mână lui Napoleon un baston de comandant în stilul celor din portretele regale. Alexandre Lenoir, în amintirile sale istorice despre David, menționează că François Gérard, fostul său elev, i-a pozat pentru mâna Primului Consul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
acel moment, noul proiect înființat a fost un cvartet, însă ceea ce este și mai important este că în timpul uneia dintre repetițiile care au urmat Mariusz le-a dezvăluit talentele sale vocale. Celorlalți muzicieni le-a plăcut improvizațiile vocale folosite în schițele muzicale timpurii apoi Mariusz a devenit în același timp cântăreț și băsist. După câteva repetiții, membrii trupei și-au dat seama că au fost implicați în ceva special. După finalizarea primelor compoziții, Mariusz a încercat să cânte în propria să
Riverside (formație) () [Corola-website/Science/330663_a_331992]
-
și Crișan, a fost distrusă poarta a II-a a cetății, amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui culoar construit în rampă. A fost reconstituită în 2010 pe baza fotografiilor-document și a schițelor păstrate la Viena. Cei doi atlanți și leii de pe coronament sunt chiar statuile originale care au fost păstrate la Muzeul Național al Unirii și în curtea unei unități militare din apropiere. La 1 noiembrie 1984, Poșta Română a pus în
Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan din Alba Iulia () [Corola-website/Science/330402_a_331731]
-
poloneze cum au fost Jan August Kisielewski, Stanisław Kuczborski (painter), Witold Noskowski, Stanisław Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks Jasieński și Zenon Pruszyński. Boy-Żeleński a scris o mulțime de poezii, schițe, cântece satirice și scurte povestiri care au fost puse în scenă la cabaretul Zielony Balonik, unde, a criticat și și-a bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
apelor de munte, a lacurilor de baraj și a celor alpine și a dezvoltat baza materială, a păstrăvăriilor. Ca scriitor, a publicat și s-a făcut remarcat atât prin broșuri și cărți de specialitate în domeniul salmoniculturii, cât și prin schițe de drumeție de-a lungul apelor de munte. A absolvit după liceul din Năsăud (actualul Colegiu Național „George Coșbuc”), Facultatea de Silvicultură a Politehnicii București în anul 1950. S-a făcut remarcat încă din anii '50 ai secolului XX prin
Paul Decei () [Corola-website/Science/329112_a_330441]