11,011 matches
-
Azbuche (aзбука "azbuka") după denumirea tradițională a primelor două litere ("az" și "buche"), este un alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară. a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică ("slavo-cifre"). Începuturile
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică ("slavo-cifre"). Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului "ar fi putut" să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au conceput în acest scop "alfabetul slavonesc", supranumit "chiliric", pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea. Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
comparat cu spiritul protector "genius" din mitologia romană, cu piticii Elf și Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial "lutin" de la francezi, cu omulețul "Brownie" din poveștile scoțiene, cu Leprechaun din mitologia irlandeză și cu duhul Domovoi din mitologia slavă. Legenda spune că spiridușilor le place să strângă aur, pe care îl păstrează într-o oală și îl ascund la capătul curcubeului. Dacă un om prinde un spiriduș, acesta trebuie să îi îndeplinească omului 3 dorințe înainte de a fi eliberat
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
a întors la calea dreaptă și pe acel soț rău. Cinstitor cuvios al Maicii Domnului încă din copilărie, Anton s-a înflăcărat tot mai mult de iubire către dânsa și acum se străduia să arate tuturor, prin predicile sale, câtă slavă are Maria Fecioara în ceruri și cât mijlocește ea pentru noi oamenii, la Fiul său dumnezeiesc, Isus Cristos. Se întrista însă văzând inimile cele încremenite ale ereticilor care bârfeau în tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l răspândi
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
pocăințe aspre și muncea mereu în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată ce avea un farmec ceresc și impunea respect și cinste. Minte ageră și voință întreprinzătoare, nu se dădea înapoi de la nici o greutate când era vorba de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care se folosea de această sfântă știință întru apărarea adevărului și stârpirea ereziilor, i s-a dat numele de "Ciocanul ereticilor". Titlul de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care se folosea de această sfântă știință întru apărarea adevărului și stârpirea ereziilor, i s-a dat numele de "Ciocanul ereticilor". Titlul de slavă însă, de care se leagă numele Sfântului Anton a fost și va rămâne pururi: Sfântul Făcător de minuni. Creștinii l-au chemat în ajutor oricând în toate nevoile lor. Sfântul Anton a răspuns întotdeauna așteptărilor pline de nădejde și credință
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
cei săraci și, din dragoste pentru dânșii, a întreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Însă Sfântul Anton este părintele săracilor nu numai pentru harurile sufletești ce le-a împărțit lor, când era încă în viață, ci mai ales pentru că el, din slava cerească, dă săracilor pâinea cea de toate zilele. E mai milostiv când este vorba de cauza săracilor, și dă mai curând harurile cerute când se promite pâine pentru cei săraci. Modul acesta de a mijloci haruri de la Sfântul Anton, e
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
vital pentru coloniștii germani în Europa de răsărit, aceasta fiind, de altfel, motivul primordial al declanșării războiului mondial. Intenția era de a coloniza germani (din rasa ariană, pentru el superioară) în vestul Uniunii Sovietice și de a deporta majoritatea populației slave (rasă inferioară, în concepția lui) în Siberia, puținii rămași urmând să fie folosiți ca muncitori-sclavi. Modul de organizare al noilor teritorii cucerite în Est a fost detaliat în "Generalplan Ost" (Planul general pentru Răsărit) . După epurările masive din armată care
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
sărbătorită ca Ziua Victoriei, (în rusă День Победы ), în Federația Rusă și unele țări post-sovietice. Teritoriul uriaș cucerit în 1941 a pus Germania în fața problemelor de pacificare și administrare la scară mare. Anumiți cetățeni sovietici, în special în republicile ne-slave, dar și în Ucraina, au întâmpinat cu bucurie pe cuceritori ca eliberatori de sub dictatura stalinistă. Dar ei au aflat că noii stăpâni sunt chiar mai răi decât cei vechi. Mișcările de eliberare națională nou apărute ale belorușilor, ucrainenilor, cazacilor și
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
a schimbat înțelesul în acela de "popor romanic", așa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia. Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goții germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai apoi, înțelesul acestui substantiv în limbile slave a evoluat diferit, după cum se arată mai jos: De la slavi, cuvântul a trecut și la alte popoare: la unguri ("olah") și la greci ("vlachoi") și a fost folosit pentru toate popoarele latine din Balcani. El a căpătat și un al
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Chiar și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine tot de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel sugerează că răspândirea cuvântului în spațiile slave și germanice s-a realizat prin intermediul varegilor (vikingilor). Opinia lui Gherghel este reluată și de Lisseanu Istoricul F. Pintescu a scris despre utilizarea numelui Blakumen de către varegi atunci când se refereau la valahi Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S.
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
Imperiulul Roman de Apus" la 476 (data căderii ultimului împărat, Romulus Augustus), triburile germanice au stăpânit doar temporar Câmpia Panonică. În această perioadă au continuat prin zonă migrațiile și invaziile diferitelor popoare migratoare, asiatice și europene. În această perioadă triburile slave au migrat din Nordest-Europa în partea sudică a Europei, frecvent având tangență și cu istoria Panoniei. În jurul anului 560 avarii cuceresc mare parte din teritoriul Panoniei și păstrează controlul lui timp de două secole, până la sfârșitul secolului al VIII-lea
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
minoritățile naționale (română vezi Episcopia Ortodoxă Română de Gyula și sârbă), numărul ortodocșilor este 13.710 adică 0.1%. Limba oficială a Ungariei este maghiara (denumită incorect și ungară), o limbă ugro-finică. Limba maghiară conține și multe cuvinte de origine slavă. Orașele principale, în afara capitalei Budapesta, sunt: Debrecen, Miskolc, Szeged, Pécs , Győr, Nyíregyháza, Székesfehérvár , Eger, Esztergom.
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
Încă din această perioadă și în continuare, în cursul migrației ungurilor spre sud-vest, limba lor este influențată de limbile turcice și iraniene. După stabilirea lor în bazinul Carpaților, adoptarea creștinismului și formarea regatului Ungariei, limba maghiară este influențată de limbile slave și de limba latină, în care începe cultura scrisă în Ungaria. Prima atestare scrisă a limbii maghiare datează din secolul al XI-lea: câteva propoziții și cuvinte în scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany. În secolul al XII-lea
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
exprimat printr-un pronume, iar subordonata întregește antecedentul. Lexicul limbii maghiare este format în proporție de 8% din cuvinte moștenite, 7% cuvinte împrumutate, 80% cuvinte formate pe teren propriu și 5% cuvinte de origine necunoscută. Cele mai multe împrumuturi sunt de origine slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%), dar mai sunt și din limbi iraniene, din limbi romanice (italiană, franceză, română) și din limba engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de îmbogățire a lexicului
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ruine. Autorii DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
format din localitatea componentă (reședința), și din satele Boțești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului, Pătrângeni, Parau Gruiului, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică și Vâltori. Numele românesc "Zlatna" este derivat din limba slavă, "zoloto" însemnând "aur"). Are în subordine administrativă localitățile: Boțești, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneș, Galați, Izvoru Ampoiului, Parau Gruiului, Pătrângeni, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruși, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică și Vâltori. Zlatna este o depresiune aflată între 2
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
localitate și locuitorii săi. În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălțata o fortăreața de către Ordinul Cavalerilor Teutoni. Data exactă nu se știe dar informația apare în „Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave” editat în 1880 la Varșovia. Conform aceluiași dicționar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a orașului Siret și a castelului teuton. În 1326 este menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
în analiza făcută cărților lui Asimov că un stil clar și direct reprezintă și el un stil. Cartea din 1982 a lui Gunn atinge profunzimi considerabile comentând fiecare dintre romanele publicate până la acea dată de Asimov. El nu ridică în slăvi întreaga ficțiune asimoviană (cum nu o face nici Patrouch), dar compară unele pasaje din "Cavernele de oțel" cu opera lui Proust. Când se referă la modul în care este descrisă căderea nopții peste New York City, Gunn spune că proza lui
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Etimologia toponimelor arată că unele dintre ele sunt de origine maghiară (de exemplu: Bélakút, Baksafalva, Kűszentmárton, Vásárosvárad, REV), acest lucru indică faptul că unele dintre ele au fost, inițial, locuite de maghiari înainte de invazia otomană. Unele toponime sunt de origine slavă, iar altele au o origine exactă nesigură. De exemplu, Bivalo (Bivaljoš) a fost o așezare slavă mare, care datează din secolul al V-lea sau al VI-lea. Registrele fiscale din 1522 arată un amestec de nume maghiare și slave
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
Vásárosvárad, REV), acest lucru indică faptul că unele dintre ele au fost, inițial, locuite de maghiari înainte de invazia otomană. Unele toponime sunt de origine slavă, iar altele au o origine exactă nesigură. De exemplu, Bivalo (Bivaljoš) a fost o așezare slavă mare, care datează din secolul al V-lea sau al VI-lea. Registrele fiscale din 1522 arată un amestec de nume maghiare și slave în rândul locuitorilor din aceste sate, inclusiv nume slave că Bozso (Bozo), Radovan, Radonya (Radonja), Ivo
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
slavă, iar altele au o origine exactă nesigură. De exemplu, Bivalo (Bivaljoš) a fost o așezare slavă mare, care datează din secolul al V-lea sau al VI-lea. Registrele fiscale din 1522 arată un amestec de nume maghiare și slave în rândul locuitorilor din aceste sate, inclusiv nume slave că Bozso (Bozo), Radovan, Radonya (Radonja), Ivo, etc. După invazia otomană din secolele XVI-XVII, unele din aceste așezări au fost distruse și majoritatea locuitorilor maghiari au părăsit acest domeniu. Unele din
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]