10,694 matches
-
salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat și cu împletitură din pai, două „grands buffets” din stejar, oglinda dorată, vasele din porțelan de Sèvres, tablouri, candelabre, sfeșnice, covoare, precum și farfuriile și tacâmurile din argint, unele decorate cu monograma lui Mihail Kogălniceanu, paharele pentru vin sau apă din cristal de Baccarat, fructierele din porțelan cu monogramă și alte
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
sălbatică. Aria protejată asigură culoar ecologic de pasaj (între Carpații Meridionali și cei Orientali) pentru carnivore mari (urs, lup) și dispune de opt clase de habitate naturale ("Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
ecologic de pasaj (între Carpații Meridionali și cei Orientali) pentru carnivore mari (urs, lup) și dispune de opt clase de habitate naturale ("Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior") ce favorizează condiții de hrană
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc longitudinal de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron etc. În România se utiliza preponderent în Bucovina, Maramureșul istoric și în Țara Lăpușului în construcții tradiționale, rurale, la învelitori. Șindrilele de stejar despicate au fost introduse în Noua Anglie (SUA) în secolul al XVII-lea; alte materiale folosite mai târziu au fost pinul, chiparosul și cedrul.
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
Datorită vinăriei lui Mimi, Bulboaca devine în scurt timp un centru de intruire a specialiștilor, sătenii find dornici de a cunoaște secretele unei tehnologii noi de creștere a strugurilor. Pentru depozitatea vinului, Mimi a utilizat doar poloboace din lemn de stejar. Vinurile lui Mimi erau atât de solicitate încât uneori se expediau vinuri nematurate complet. Primele medalii de aur au fost câștigate la expozițiile din Chișinău în anul 1903, urmate de cele obținute la un concurs extrem de prestigios - Expoziția Internațională din
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Capețienilor, referitor la regele care l-au construit. Conacul a devenit repede un loc favorit pentru recreere și sărbători. L-a găzduit de mai multe ori, printre altele, pe Sfântul Ludovic (1120-1180), descris de Jean de Joinville distribuind dreptate sub stejarul de la Vincennes. Conacul fost demolat în anul 1684 și în prezent rămân numai ruine. Donjonul a fost proiectat de Filip al VI-lea al Franței în 1361, la începutul al Războiului de 100 de Ani. Lucrările de fundații s-au
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din cadrul rezervației. Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este reprezentat de porumbar "(Prunus spinosa)", păducel "(Crataegus monogyna)", lemn câinesc "(Ligustrum vulgare)", scumpie "(Cotinus coggygria)". Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
mică ("Sylvia curruca"), lăcustar ("Sturnus roseus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: cer ("Quercus ceris"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
Sturnus roseus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: cer ("Quercus ceris"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
devină, în concepția sa, un „Templu Spiritual Codrenesc”. Îl vedea precum satul său natal la vremea copilăriei: „un sat codrenesc răsfirat-spre-adunat, cu uliți străjuite de garduri împletite, acoperite cu șindrilă sau paie, case vechi cu prispă-ngustă, pe tălpi din stejar masiv, șuri încăpătoare, pătule, cotețe și fântâni de draniță cu cantaring; pomi umbroși străjuiesc casa și olaturile: pruni, meri peri, nuci, cireși și duzi din soiuri străvechi. Ogrăzile sunt semănate cu cereale: grâu, mei, alac, secară etc; garduri vii și
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 25.112 hectare și include rezervațiile naturale Acumularea Pârcovaci, Făgetul Secular Humosu și Pădurea Tudora. Situl dispune de cinci clase de habitate comunitare ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Asperulo fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
suprafață de 25.112 hectare și include rezervațiile naturale Acumularea Pârcovaci, Făgetul Secular Humosu și Pădurea Tudora. Situl dispune de cinci clase de habitate comunitare ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Asperulo fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior") cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
baltă ("Emys orbicularis"), broască râioasa bruna (Bufo bufo), broască roșie de pădure ("Rană dalmatina"), broască verde de pădure ("Rană esculenta"), broască roșie de munte ("Rană temporaria"); Nevertebrate (gândaci, fluturi): croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), calosoma mirositoare ("Calasoma sycophanta"), rădașca ("Lucanus cervus"); precum și trei specii de fluturi: "Arytrura musculus", "Saturnia pyri" (fluturele ochi de păun) și "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele vărgat). Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: tisa ("Taxus baccata"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), frasin ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), ulm de câmp ("Ulmus minor"), plop tremurător ("Populus tremula"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), par pădureț
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
luat parte, în compunerea Armatei 7, la a treia bătălie de la Aisne. Pentru modul cum a luptat în Bătălia de pe Marna precum și la luptele dintre Marna și Vesle, Schmettow a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar a fost. După armistițiul de Compiègne și-a condus rămășițele trupelor sale înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca militar, Eberhard
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
europaeus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), ciocârlie-cu-degete-scurte ("Calandrella brachydactyla"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), porumbel de scorbură ("Columba oenas"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), cuc ("Cuculus canorus"), florinete ("Carduelis chloris"), sticlete ("Carduelis carduelis"), scatiu ("Carduelis spinus"), cânepar ("Carduelis cannabina"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocârlie-cu-degete-scurte ("Calandrella brachydactyla"), presură de grădină ("Emberiza hortulana"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), ciocârlan ("Galerida cristata"), pescăruș mic ("Larus minutus"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
bioregiunea geografică continentală a câmpiilor Banatului și Crișurilor (subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) și sud-vestului Munților Apuseni. Rețeaua hidrografică principală a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Mureș. Situl conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri ilirice de stejar cu carpen", "Păduri balcano-panonice de cer și gorun", "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri" și "Pajiști xerice pe substrat calcaros") și protejează o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Pajiști stepice subpanonice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o mare diversitate floristica și faunistica, exprimată atât la nivel de
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Pajiști stepice subpanonice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o mare diversitate floristica și faunistica, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus melba"), fașa de pădure ("Anthus trivialis"), bufnita ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cuc ("Cuculus canorus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), presura de munte ("Emberiza cia"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), forfecuța
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), tei pucios ("Tilia cordata"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), sorb ("Sorbus torminalis"), clocotiș ("Staphylea pinata"), alun ("Corilus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"); Flori și ierburi: papucul doamnei
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Dworkin și-a dorit o serie de vinuri care îmbină tehnologia modernă cu metodele tradiționale de vinificare. Ciorchinii sunt culeși manual și apoi boabele sunt atent selecționate. Astfel, mustul este obținut doar din struguri sănătoși. Urmează maturarea în baricuri de stejar. În această etapă, în funcție de tipul de vin și caracteristicile acestuia, enologul decide dacă folosește baricuri noi și perioada de timp pe care fiecare vin o petrece la maturat. După maturare, vinul revine în tancurile în care au fost vinificați strugurii
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): ieruncă ("Tetrastes bonasia"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), buhă ("Bubo bubo"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"). Printre raritățile floristice semnalate în sit se află câteva specii (arbori, arbusti, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
până la Gura Arieșului, Munții Poiana Ruscă, Banat de-a lungul Dunării, Platoul Mehedințiului, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea. ul este o specie termofilă și intră în compoziția șleaurilor; arborete pure realizează numai în pădurile degradate. Crește spontan în pădurile de stejar până în etajul fagului, pe un substrat pietros, calcaros. Are înălțime mică (10-12 m), rar poate ajunge la 20 metri înălțime. Tulpina are 20-60 cm în diametru. Are o tulpina strâmbă cu scoarță cenușie și netedă. Lujerii sunt verde-cenușii și mugurii
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]