11,111 matches
-
din turul II pe considerente de nelegalitate a înființării de noi secții de votare în străinătate"” Tot pe 10 noiembrie premierul Ponta a trimis șefului statului decretul de numire a lui Teodor Meleșcanu, candidat la prezidențiale în turul întâi și susținător al său în turul al doilea, în funcția de ministru de externe. Președintele Băsescu a semnat în aceași zi decretul de numire, motivând că nu vrea să lase în aer problema deschiderii de noi secții de vot în diaspora. Teodor
Alegeri prezidențiale în România, 2014 () [Corola-website/Science/325307_a_326636]
-
dobândirea dreptului de vot pentru femei. În 1911 ea creează societatea Emanciparea femeii, care își va schimba curând titlul în Drepturile femeii și va edita și o revistă purtând același nume; atrage în jurul revistei oameni de cultură și lideri politici, susținători ai dobândirii egalității în drepturi a femeilor cu bărbații (Femeia română și politica); prin intermediul unor membri influenți ai Asociației, trimite, în primăvara anului 1914, două memorii Camerei Deputaților și Senatului, revendicând participarea femeilor la alegerile consiliilor locale; este prezentă la
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
sprijinul regelui Ludovic al VI-lea al Franței. Politica lui Guillaume și atitudinea sa față de autonomia Flandrei l-au făcut în curând impopular, astfel încât până la finele anului orașele Bruges, Gent, Lille și Saint-Omer l-au proclamat pe Thierry drept conte. Susținătorii săi proveneau din facțiunea flamandă din Imperiul romano-german și până la sosirea sa acestea deja se angajaseră în luptă împotriva lui Guillaume Clito. Ludovic al VI-lea a fost excomunicat de către Raymond de Martigné, arhiepiscopul de Reims, într-un moment în
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
supranumele de Robert de Ierusalim. Pe perioada absenței sale, împăratul Henric al IV-lea avusese o tentativă de a ocupa Flandra imperială. Revenit acasă, Robert a răspuns provocării prin sprijinirea unei răscoale a comunei din Cambrai împotriva împăratului și a susținătorului acestuia, episcopul Gaulcher, și a pus stăpânire pe un număr de castele imperiale. Pacea a fost restabilită în 1102, iar Robert a prestat omagiu împăratului pentru Flandra imperială. Însă după 1105, noul împărat Henric al V-lea, a pornit în
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
a invadat teritoriul, alungându-l de la conducerea Salerno. Împăratul german Otto al II-lea, care se află în acel moment în Italia pentru a lupta împotriva atât a bizantinilor cât și a sarazinilor și era în căutare de aliați și susținători, i-a acordat lui Manșo recunoașterea imperiala pe care și-o dorea atât de mult. În 977, el și-a asociat propriul fiu, Ioan în postura de co-duce în Amalfi, însă acesta nu era simpatizat de către amalfitani, care îl considerau
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
se cunosc multe date despre această perioadă a istoriei sale. Intră pentru prima dată în istorie ca un stat longobard condus de Landulf I cel Bătrân, odată cu moartea ducelui Sicard de Benevento din anul 839. Landulf și fiii săi erau susținători ai principelui Siconulf de Salerno. În 841, Capua a fost jefuită și distrusă aproape integral de către o incursiune a sarazinilor aflați în solda ducelui Radelchis I de Benevento. Landulf și fiul său mai mare, Lando I au luat inițiativa fortificării
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
eu nu voi putea găsi o față prietenoasă cu care să stau în Boulogne!""). În timpul scurtei absențe a lui Sir Edmund ieșit pentru a-și satisface necesitățile fiziologice, Oliver Cromwell (Warren Clarke) ajunge la Blackadder Hall, însoțit de câțiva Roundheads - susținători ai Parlamentului Angliei. Baldrick încearcă să nege faptul că el cunoaște locul unde se află regele, dar se dă de gol atunci când îi cere ulterior lui Cromwell să lase jos o ceașcă, ""deoarece este a regelui"". A doua scenă are
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
(n. 1046 - d. 24 iulie 1115, Bondeno di Roncore) a fost o nobilă italiană, principalul susținător din Italia al papei Grigore al VII-lea în timpul Luptei pentru învestitură dintre papalitate și Imperiul romano-german. Ea a fost una dintre principalele femei din Evul Mediu reținută pentru realizările sale pe plan militar. Matilda a mai fost numită la
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
ea a rămas în tabăra papei Grigore, ca principal agent al acestuia de comunicare cu nordul Europei, deși suveranul pontif pierduse controlul asupra Romei și fusese blocat în castelul Sant'Angelo. După ce Henric a obținut pecetea papei, Matilda a scris susținătorilor din Germania să acorde credit exclusiv mesajelor papale trimise prin persoana ei. Controlul dobândit de Henric asupra Romei i-a permis să aleagă un papă propriu, pe antipapa Clement al III-lea, care l-a și încoronat pe regele german
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
1090, Matilda s-a măritat din nou, cu ducele Welf al II-lea de Bavaria, provenit dintr-o familie al cărei nume (Welf, în versiunea italiană Guelf) va deveni sinonim cu partizanii papalității în conflictul acesteia împărații germani (ai cărei susținători erau denumiți ghibelini). Această mutare l-a forțat pe Henric al IV-lea să revină în Italia, unde a izgonit-o pe Matilda în regiunea montană. El a fost din nou umilit la Canossa, de această dată din punct de
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
sorei lui Ioan cu normandul Rainulf Drengot, mercenar care recent rămăsese văduv după moartea sorei ducelui de Neapole. Astfel, Pandulf s-a folosit de nepoata și de sora să pentru a acapara puterea în Amalfi și i-a îndepărtat pe susținătorii normanzi de lângă ducele Sergiu de Neapole. În 1038, împăratul Conrad al II-lea l-a depus pe Pandulf, astfel încât Ioan a putut să revină la Amalfi. El l-a orbit pe fratele său Manșo și l-a exilat pe insula
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
O achiziție notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de Aquileia și partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia Smaragdus i-a ordonat să se prezinte la Ravenna pentru a participa la un sinod. Atunci când
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
rege Ladislaus. Căsătoria nu a mai avut loc. În aceași vreme guvernatorul Boemiei, George de Poděbrady, insista ca Matia, rămas încă la Praga, să ia de soție pe fiica sa Ecaterina (1449 - 1464). Sub presiunea armatelor familiei Szilágyi și a susținătorilor de anvergură ai acesteia, Dieta Națională a Regatului Ungariei reunită la Buda în 24 ianuarie 1548 l-a ales rege pe Matia Corvin, iar Ecaterina de Podebrady, în vârstă de 9 ani, urma să îi devină regină. Elisabeta Szilagyi a
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
din mănăstirea lui San Vito pe un preot numit Filip, iar la 31 iulie 768 l-a numit pe acesta ca papă. Antipapa Filip nu a fost niciodată recunoscut și nici nu a reușit să obțină un număr consistent de susținători, astfel încât s-a retras, revenind la mănăstire, nemaiauzindu-se nimic despre el. Papa Ștefan al III-lea s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare, devenit între timp rege al francilor, cu fiica lui Desiderius, pe nume Desiderata, în 768
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
-lea de Spoleto în 889, reușind să o recupereze abia în 905. Între timp, Berengar a rămas stăpân în Friuli (care mereu a reprezentat baza puterii sale), fiind reprezentat de Walfred în orașul Verona. După moartea lui Berengar din 924, susținătorii săi l-au ales ca rege pe Ugo de Arles ca rege. Regele Ugo nu a numit un nou markgraf, așa încat a rămas vacantă. Ea s-a menținut ca o diviziune politică a Regatului franc al Italiei până la uzurpara
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
a deschis o perioadă de conflict dintre cele două componente religioase ale statului. Dincolo de chestiunile de credință, conflictul avea coloratură politică, dat fiind că opunea pe promotorii unei politici pacifice față de Bizanț și de papalitate și ai integrării romanilor de susținătorii unei politice mai agresive de expansiune. Întreaga domnie a lui (626-636), în timpul căreia capitala a revenit la Pavia, a fost tulburată de aceste conflicte, ca și de amenințări din exterior; noul rege a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
anul 700 a marcat începutul unei crize dinastice. Urcarea pe tron fiului său minor, Liutpert, a fost imediat contestată de către ducele de Torino, Raginpert, care era totodată și liderul dinastiei bavareze. Acesta din urmă i-a înfrânt la Novara pe susținătorii lui Liutpert (tutorele său Ansprand, duce de Asti, și Rotarit, duce de Bergamo) și la începutul anului 701 a preluat tronul. Cu toate acestea, Raginpert a murit după numai opt luni, lîsând la conducere pe fiul său, Aripert al II
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Asti a revenit în Italia în fruntea unei armate recrutate din Bavaria, reușind să îl zdrobească pe Aripert al II-lea; bătălia s-a terminat nedecis, însă regele a dovedit lașitate în luptă, drept pentru care a fost abandonat de susținătorii săi. El a murit pe când încerca să scape și să fugă la franci, fiind înecat în râul Ticino din cauza cantității mari de aur pe care o ducea cu sine. Odată cu Aripert se încheie prezența dinastiei bavareze pe tronul longobarzilor. Ansprand
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
II-lea. La moartea lui Landulf, Pandenulf și-a reafirmat pretențiile de conducător al Capuei având sprijinul unei largi facțiuni politice, avându-l ca oponent pe vărul său, Lando al III-lea. El a cucerit orașele Teano și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno, drept pentru care Pandenulf a căutat să și-i facă aliați pe ducele Guaifer de Benevento și pe "strategos"-ul bizantin Grigore de Bari
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
inginerului Katz. Inaugurarea clădirii renovate a avut loc sâmbătă, 15 februarie 1941. Teatrul Barașeum, care avea două secții: proză și muzical, și-a început efectiv activitatea la 1 martie 1941 cu revista "Ce faci astă seară?" Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat "toleranței" regimului antonescian față de cultura evreiască. Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă
Teatrul Barașeum () [Corola-website/Science/326070_a_327399]
-
ai regelui îi surprind pe cei doi amanți. Lancelot reușește să scape fugind, dar Guinevere este condamnata la ardere pe rug. Atunci Lancelot se întoarce pentru a-și salva iubita. Cavalerii Mesei Rotunde se împart în două tabere rivale, în susținătorii și în inamicii cavalerului, ceea ce conduce la slăbirea regatului lui Arthur. Lancelot își petrece ultimele zile ca un călugăr pustnic, iar Guinevere ca o călugăriță la mănăstirea Amesbury.
Lancelot () [Corola-website/Science/326098_a_327427]
-
stat. În 1636, el a fondat colonia Plantațiile Providence, care a oferit un refugiu pentru minoritățile religioase. Williams a întemeiat prima biserică Baptistă în America, Prima Biserică Baptistă din Providence. El a studiat limbile Americanilor Nativi și a fost un susținător pentru relații corecte cu Nativii Americani. Williams a fost, fără îndoială, primul aboliționist în America de Nord, care organizase prima încercare de a interzice sclavia în oricare din cele treisprezece colonii originale. s-a născut în Londra în 21 decembrie 1603. Înregistrarea
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
sănătate mintală ale fratelui său, el a fost regent "ad interim" de Baden în perioada 1852-1855 și a luat titlul de Marele Duce în 1856. Fratele său, Ludovic al II-lea, a murit în 1858. Frederic a fost considerat un susținător relativ liberal al monarhiei constituționale. În timpul domniei sale a fost introdusă opțiunea de căsătorie civilă în Baden, precum și alegeri directe pentru Camera inferioară a Parlamentului de Baden în 1904. Marele Duce a avut un rol esențial în istoria mișcării sioniste. În
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
("Louis Jérôme Victor Emmanuel Léopold Marie"; 23 ianuarie 1914 - 3 mai 1997) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței. A fost șeful Casei Bonaparte din 1926 până la moartea sa. A fost cunoscut de către susținători sub numele de Napoleon al VI-lea. S-a născut la Bruxelles, Belgia, ca al doilea copil și singurul fiu al Prințului Napoléon Victor Bonaparte și a soției acestuia, Prințesa Clémentine a Belgiei. Pe linie paternă a fost descendent al
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
burgheză. În 1935, la numai 16 ani, părăsește școala și se înrolează voluntar în Cămășile Negre, brigăzile anticomuniste din Spania. A luptat de partea lui Franco în Războiul Civil Spaniol. Revenit în Italia devine un activist fascist pe plan local, susținător al lui Mussolini. O dată cu intrarea Italiei în război, Licio Gelli se înrolează la parașutiști, dar nu ajunge să lupte, deoarece este demobilizat în urma unui accident la antrenament. Din acest moment încep legăturile sale cu serviciile secrete militare italiene și este
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]