11,855 matches
-
cunoscut sub denumirea de „OLTCHIM”. Tot pe această platformă industrială se mai află o centrală termo-electică (CET, foarte importantă pentru platformă și pentru oraș aceasta fiind principala furnizoare de energie electrică si termică), o societate metalugică cu capital francez (fosta Uzină de forje, IUCFOR) și o uzină mecanică (fosta uzină de armament). Trebuie amintite și cele trei hidrocentrale de pe râul Olt. În ceea ce privește comerțul acesta a fost foarte dezvoltat întrucât localitatea era și este punct de întâlnire a diferitelor drumuri, având și
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
pe această platformă industrială se mai află o centrală termo-electică (CET, foarte importantă pentru platformă și pentru oraș aceasta fiind principala furnizoare de energie electrică si termică), o societate metalugică cu capital francez (fosta Uzină de forje, IUCFOR) și o uzină mecanică (fosta uzină de armament). Trebuie amintite și cele trei hidrocentrale de pe râul Olt. În ceea ce privește comerțul acesta a fost foarte dezvoltat întrucât localitatea era și este punct de întâlnire a diferitelor drumuri, având și avantajul primei mari așezări din partea de
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
industrială se mai află o centrală termo-electică (CET, foarte importantă pentru platformă și pentru oraș aceasta fiind principala furnizoare de energie electrică si termică), o societate metalugică cu capital francez (fosta Uzină de forje, IUCFOR) și o uzină mecanică (fosta uzină de armament). Trebuie amintite și cele trei hidrocentrale de pe râul Olt. În ceea ce privește comerțul acesta a fost foarte dezvoltat întrucât localitatea era și este punct de întâlnire a diferitelor drumuri, având și avantajul primei mari așezări din partea de sud întâlnită de
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
de la cadrul rural la structura urbană se produce după cel de-al Doilea Război Mondial, mai cu seamă începând din 1949-1950, moment în care dezvoltarea economică și industrială, transformă localitatea într-un însemnat centru muncitoresc. În anul 1954 începe construcția Uzinei de superfosfat și acid sulfuric (U.S.A.S), care a intrat în funcțiune cu prima linie în 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populației (în anul 1968 populația localității Năvodari depășea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
o creștere economică deosebită, care se datorează în mare parte investițiilor străine directe, atât în domeniul industriei, cât și în servicii. Cele mai mari astfel de investiții s-au realizat prin înființarea câtorva fabrici de mare anvergură și a unei uzine de utilaj greu. În municipiul Tecuci se află în majoritate biserici ortodoxe. Catedrala "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", condusă de preot paroh Vasile Ramfu împreună cu preotul Roșu, este cea mai mare biserică și reprezinta esența ortodoxismului pe teritoriul Tecuciului. De asemenea
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
Mărăcineanu stând că mărturie. Monumentul comemorativ din fața primăriei, Ostaș în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuți în primul război mondial. În 1896 s-a construit calea ferata Dorohoi-Iași. În 1959 orașul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apă a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserică Sf.Nicolae din 1495, biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod. Până la
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
învecinate municipiului și în același timp care aparțin administrativ Târnăveniului sunt: Prin descoperirea în 1912, în apropiere, a gazului metan s-a dezvoltat și industria, predominând cea chimică, anorganică și industria materialelor de construcții. Astfel în 1916 se construiește o uzină de materiale explozibile și gaze de luptă numita Nitrogen, punându-se astfel bazele viitoarei platforme chimice, unde în prezent (ca și în trecut) fabricarea carbidului deține o pondere importantă. A urmat apoi fabrica de sticlă Ardeleana (1918) și fabrica de
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
-se astfel bazele viitoarei platforme chimice, unde în prezent (ca și în trecut) fabricarea carbidului deține o pondere importantă. A urmat apoi fabrica de sticlă Ardeleana (1918) și fabrica de cărămidă (1918), între cele două războaie mondiale mai funcționând o uzină metalurgică, o fabrică de mașini de uz casnic, utilaje agricole și o fabrică de spirt, economia orașului diversificându-se și după a II-a conflagrație mondială. În prezent în localitate sunt sute de societăți comerciale ce desfasoară, mai mult sau
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
istorie), Muzeul Bucovinei (inițial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), vechea Uzină de Apă a Sucevei. În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava. În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Uzină de Apă a Sucevei. În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava. În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena. Este introdus în oraș iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare. În 1912 este dată în folosință Uzina de apă, concomitent cu rețeaua publică de aducțiune, alimentare
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
râului Suceava. În anul 1908 este pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena. Este introdus în oraș iluminatul public electric, instalându-se stâlpi metalici din zăbrele, cu lampadare. În 1912 este dată în folosință Uzina de apă, concomitent cu rețeaua publică de aducțiune, alimentare cu apă și canalizare pentru ape reziduale. De asemenea, sunt pavate pentru prima dată străzile orașului. Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
varianta rutieră ce leagă direct cartierul Zamca cu valea Sucevei, cunoscută sub numele de „Serpentine” și formată din străzile Mihail Kogălniceanu, Mircea Șeptilici și Nicolae Labiș. Hărbăria se continuă către est cu o zonă numită Suhat, unde se găsește vechea uzină de apă a orașului (1912), astăzi monument istoric. Ițcani este un cartier suburban al municipiului Suceava, situat la aproximativ 5 km nord-vest de centrul localității. Este un cartier de case care s-a dezvoltat pe malul stâng al râului Suceava
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
accentuarea vieții culturale, apare societatea culturală “Renașterea”, apar școli, toate acestea contribuind la mișcarea culturală locală. La 22 octombrie 1921, Balșul a fost declarat oraș reședință de plasă. Începe modernizarea orașului, se refac și se pavează străzi, este construită o uzină electrică și de asemenea sunt construite în aceeași perioadă casa de cultură, cinematograful și dispensarul veterinar, ceea ce indică un nivel de trai mai ridicat pentru populație. În perioada comunistă, se dezvoltă activitățile industrial preexistente, apar intreprinderi de o mare valoare
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
comuniste este zidit noul local al cultului Adventist de ziua a șaptea. Teatrul Popular este înregistrat în 1958 (până în 1989). În 1960, ia ființă Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL). În 1960 este comasat Șantierului Naval cu Atelierele CFR, formând Uzina Mecanică profilată pe construcții de nave și vagoane. Universitatea Populară este înființată în 1963 (până în 1979). Prezenți la Turnu-Severin, la 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej și Iosip Broz Tito pun piatra de temelie a hidrocentralei "Porțile de Fier I
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și 1983 este construită Fabrica de Anvelope gigant. Producția maximă s-a realizat în 1985. După 1990, întreprinderea s-a constituit în societate pe acțiuni luând denumirea de ROTRAS S.A. Purtând numele de "Combinatul Chimic Drobeta", între 1982-1988 începe construcția Uzinei de Apă grea (ROMAG). La 17 iulie 1988 incepe producerea apei grele cu primul modul. În perioada regimului comunist s-a construit mai puțin în cartierele centrale, o parte din arhitectura specifică orașului vechi scăpând astfel de demolare. Dintre edificiile
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
(în , în ) este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de locuitori. La s-a prelucrat metalul în furnale înaintea înființării uzinelor STEG din Reșița. Este un oraș dispus pe lungime, format din trei cartiere, odinioară comune de sine stătătoare: Bocșa Română, Vasiova și Bocșa Montană. Orașul este situat în pe cursul mijlociu al râului Bârzava, la 18 km de municipiul Reșița
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
pentru topirea fierului. Această amenajare care a dat numele de Altwerk zonei limitrofe din Bocșa, se compunea din instalația de topire, turnare și forja și folosea că forța motrice căderea hidraulică a râului Bârzava. Din cauza inundațiilor de la sfârșitul anului 1722 uzinele din Bocșa se mută pe un amplasament numit Neu Werk. Urmărea sosirii unor noi coloniști, în zona ia naștere o nouă așezare distinctă - Bocșa Montană. În timpul războiului ruso-turc început în anul 1737 instalațiile de pe valea Barzavei sunt devastate, abandonate și
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
Banat. În raportul său, Ignatz von Born menționează starea de decădere a exploatărilor din Bocșa datorată tăierii pădurilor și tot în același an (1768) se solicită, într-un raport, extinderea acestor exploatări în amonte, semnându-se actul de naștere al Uzinelor din Reșița. Potrivit documentelor, în anul 1754, în Bocșa există școală în limba maghiară, iar în anul 1776, sprijinită de biserică, se înființează școala românească. În anul 1871 începe construirea liniei ferate industriale pe distanță Reșița - Bocșa Română - Ocna de
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple. Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile au o arhitectură impresionantă , sunt viu colorate și foarte bogat ornate
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
trebuie extinsă și pe platformele industriale ale orașului, în special pe platforma Vest. Lucrărilor de extindere trebuie să li se adauge lucrări de decolmatare a canalizării pluviale. Modernizarea și extinderea canalizării menajere și a celei pluviale trebuie corelată cu modernizarea uzinei de epurare a orașului, în special datorită faptului că stațiile de preepurare ale agenților industriali funcționează necorespunzător, ceea ce duce la creșterea încărcăturii poluante deversate în râul Ialomița. Urmare creșteri prețurilor la agentul termic numeroase debransări de la instalația de termoficarea au
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
cea dintre Avrig și Făgăraș. În preajma anului 1900, Avrigul avea 3195 de locuitori din care 2665 erau români iar restul de 530 germani și unguri. Tot aici sunt menționate: o fabrică de sticlărie, fondată în 1840 de frații Flossing; o uzină electrică(1908) și o fabrică de cherestea, înființată de George Krauss în 1914. Între localitățile care s-au evidențiat în războiul pentru independență prin colectarea de scamă, vată, pânză, feșe, bani, etc, s-a numărat și Avrig-ul. Țăranii români au
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
Regina Maria și Principele Nicolae, cu saramură concentrată. În urma avariilor tehnice la mai multe sonde în anii 70 ai secolului al XX-lea, Salina Ocna Mureș n-a mai fost în stare sa furnizeze cantitățile necesare de sare în soluție uzinei de produse sodice UPSOM din localitate. În această situație, s-a hotărât pomparea diferenței de volum din lacurile de pe masivul de sare, umplute cu saramură concentrată, contravenind unui principiu elementar de protecție a masivului de sare. Acest lucru a dus
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
Popp; tatăl său, de origine greacă, maistru-forjer, socialist și admirator al lui Bismarck era un patriot al Imperiului German. Autobiografia lui Canaris a trecut revizuiri în timp, în funcție de oportunități. În ultima variantă, tatăl său devenise industriașul Carl Canaris (director al uzinei siderurgice „Applerbecker Hütte”) și, consecutiv cu începerea ostilităților cu Grecia, neînrudit cu revoluționarul ministru grec al marinei Konstantin Kanaris (d. 1877) (înrudire cu care se lăudase într-o variantă anterioară), care se trăgea dintr-o familie de ofițeri italieni de
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
refugiat la Timișoara. Atunci se ridicară locuitorii din Cuptoarea, Târnova și Reșița Romana și în mai multe lupte crâncene înving toate detașamentele militare turcești pătrunse pe valea Bârzavei și până la Terova și reușesc astfel să mântuie avuția lor, dar și uzinele de la Reșița de curând construite. Pentru ca să învingă însă în asemenea lupte o armată regulată și victorioasă cum era a turcilor, fără organizare prealabilă, fără conducători pregătiți, trebuie să fi avut această populație în trecutul său, nenumărate asemenea fapte de vitejie
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
-lea, carașovenii considerau nedemnă, chiar rușinoasă, practicarea altor îndeletniciri decât păstoritul, pomicultura și agricultura. După 1950, însă, această optică dispare treptat, marea majoritate a carașovenilor apți de muncă, în special bărbații, dar mai târziu și multe femei, se îndreaptă spre uzinele din Reșița, devenind muncitori calificați, maiștri, tehnicieni, ingineri. În 2002 satul avea 3260 de locuitori dintre care: Majoritatea covârșitoare a locuitorilor se considerau, până în 1990, pur și simplu "carașoveni", iar limba maternă era denumită - "limba carașoveană". Fiind imposibil să convingi
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]