10,602 matches
-
Pesimist notoriu, redactorul și eseistul Cyril Connolly surprindea totuși cu acuratețe spiritul vremii când compara, În aprilie 1947, America și Marea Britanie: Aici nu avem decât jumătăți de ego; cei mai mulți dintre noi nu sunt bărbați sau femei, ci membri ai unei vaste clase asexuate, ponosite, chinuite și reglementate până la refuz, cu boarfe vechi, cartele de alimente și cărți polițiste, cu apatiile noastre Învechite, stricte și Înciudate - un popor măcinat de griji. Iar simbolul acestei stări e Londra, devenită cel mai Întins, trist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forțați de presiunea americană și retragerea britanică să stopeze operațiunile militare de la Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă și mai complicată. Imperiul Britanic, ca și cel sovietic, deși slăbit, supraviețuise intact războiului. Marea Britanie era puternic dependentă de fermierii din imperiu pentru asigurarea alimentelor de bază (spre deosebire de Franța, unde producția internă era suficientă, iar teritoriile imperiale, În mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
utilaje; fabricile și echipamentele mai vechi au fost modernizate sau Înlocuite, cu un efect semnificativ pentru randament și productivitate; a mai existat o creștere pronunțată a comerțului internațional; iar populația tânără și salariată cerea și Își permitea o gamă din ce În ce mai vastă de bunuri. Avântul economic postbelic s-a produs la intervale ușor diferite, mai Întâi În Germania și Marea Britanie și abia mai târziu În Franța și Italia, și a avut un impact variabil, În funcție de diferențele naționale În probleme de fiscalitate, cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
povara similară a incompetenței manageriale și a inerției a fost compensată de investițiile publice și de o fermă planificare elocventă. Însă guvernele britanice s-au limitat la negocieri colective, managementul cererii și diverse predici. Pentru un stat care naționalizase arii vaste ale economiei după 1945 și care a fost până În 1970 responsabil de cheltuirea a 47% din PNB, această prudență pare un paradox curios. Dar statul britanic, deși deținea sau administra mare parte din sectoarele de transport, medical, educațional și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe plan extern, de dovada clară că statele socialiste din blocul sovietic sufereau de represiune politică și disfuncții economice severe. Dar acest moment nu sosise Încă. La apogeul statului asistențial european, când aparatul administrativ se bucura Încă de o autoritate vastă și o credibilitate indiscutabilă, se ajunsese la un consens remarcabil. Opinia generală era că statul era de preferat, sub toate aspectele, pieței libere: nu numai pentru a Împărți dreptatea, a apăra teritoriul sau a distribui bunuri și servicii, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsurile inovatoare ce au caracterizat statul asistențial din Scandinavia și din țările vorbitoare de limbă germană. Compromisul britanic consta În manipularea cererii prin politica fiscală și crearea unor costisitoare servicii sociale universale, susținute printr-o impozitare sever progresivă și un vast sector naționalizat, pe fondul unor relații industriale instabile și antagoniste prin tradiție. În afară de elogiul naționalizării, aceste aranjamente ad-hoc erau În linii mari agreate de către liberali și conservatori. Politica britanică era marcată și ea de un șoc istoric, Însă de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un mod ce amintea de școala de istorie a Analelor (al cărei exponent principal, Fernand Braudel, se evidențiase studiind la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din disciplinele Înrudite, structuralismul nu era nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Africa de Nord, radicalii negri În Statele Unite (nu tocmai Lumea a Treia, dar asimilată cu aceasta) și gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
giganticele uzine Renault de la marginea Parisului, devenea clar că nu este vorba doar de câteva mii de studenți turbulenți. Grevele, manifestațiile, ocuparea birourilor și demonstrațiile aferente au constituit cea mai amplă mișcare de protest social din Franța modernă, mult mai vastă decât protestele din iunie 1936. Chiar și privind retrospectiv, e greu de spus care era motorul lor. Uniunea sindicală condusă de comuniști, Confédération Générale du Travail (CGT), a fost inițial dezavantajată: când liderii sindicali au Încercat să preia controlul grevei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o precedase. Pe măsură ce se amplifica opozița față de războiul din Vietnam, amalgamul de trecut și prezent a atins mentorul militar al Republicii Federale. America, dintotdeauna „fascistă” În repertoriul unui grup restâns de radicali, a devenit acum inamicul unui segment mult mai vast. Să acuzi „Amerika” (sic) pentru războiul criminal din Vietnam ținea loc de recunoaștere a crimelor de război din Germania. Piesa lui Peter Weiss Vietnam-Discourse (1968) reprezintă o paralelă explicită Între SUA și naziști. Dacă America nu era mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest lucru nu s-a Întâmplat, meritul revine În mare măsură semnatarilor așa-ziselor Pacte de la Moncloa din octombrie 1977, primele dintr-o serie de acorduri negociate prin care politicienii, patronatul și liderii mișcării muncitorești se angajau să Întreprindă o vastă paletă de reforme: devalorizarea monedei, o politică a veniturilor, controlul cheltuielilor guvernamentale și reforma structurală a sectorului de stat, gigantic și aducător de pierderi. Moncloa și acordurile următoare (ultimul a fost semnat În 1984) nu au făcut minuni. din cauza celui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau modernizare. Erau mereu În criză de lichidități; performanța lor nu evolua sub presiunea competiției sau a consumatorilor, iar managerii erau Îngrădiți de inerția birocratică și presiunile politice 4. Grație doamnei Thatcher, În Marea Britanie a apărut o piață mult mai vastă de bunuri, servicii și, În cele din urmă, locuri de muncă. Opțiunile erau mai numeroase și (deși acest lucru a apărut mai greu și a rămas imperfect) competiția prețurilor mai mare. Când succesorul ei, John Major, nu a inclus Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără precedent de care se bucura În țara de origine. De la Început, papa s-a distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În lume: În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așadar unor divergențe de opinie În privința obiectivului și a drumului pe care aceste țări Îl aveau de urmat. Adevărata problemă consta În modul În care erau folosite resursele. Economiile statelor comuniste erau Într-adevăr deformate și ineficiente, Însă includeau active vaste și potențial rentabile: energie, resurse minerale, arme, proprietăți imobiliare, mijloace de comunicare În masă, rețele de transport și multe altele. Mai mult decât atât, În societățile postsovietice singurii oameni care știau cum să conducă un laborator, o fermă sau o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un trecut comun, dispărut acum fără urmă. Era revendicarea (oricât de nefondată și nerealistă) a unui viitor comun. țările de pe continent nu erau singurele care se temeau că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt caracteristici ale analizelor sale) și să ofere soluții. Scrisul lui Tony Judt Îl plasează În categoria „intelectualului critic”, a „spectatorului angajat” (ca să folosesc o formulă a lui Raymond Aron), dar mai ales a excepționalului profesionist care controlează o materie vastă și, totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press; ediția engleză: William Heinemann - ambele apărute În 2005) este, așa cum Îi spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunismului, renașterea virulentă a forțelor extremiste În anume spații ale continentului etc. Efortul lui Tony Judt de a menține sub control nu doar datele politico-istorice, ci și o imensă cantitate de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci și contrarii fiind admirabile. Spre deosebire de autorii multor altor tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept „rudele sărace” ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
J. Taylor sau François Furet, autori ai unor excepționale sinteze privind una sau alta din marile teme abordate. Efortul constant al lui Tony Judt e de a-și „blinda” propriile ipoteze, interpretări ori sugestii cu un material documentar pe cât de vast, pe atât de necesar pentru a-și credibiliza demersurile. Inițial, lucrarea s-a dorit istoria celor câteva decenii de la Încheierea celui de-al doilea război mondial până la căderea comunismului. Proiectul a suferit Însă nenumărate modificări și amplificări, tocmai datorită direcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie ca această carte să aibă puterea de a trezi în cititor pofta de a-și alcătui o întreagă bibliotecă de cărți despre vin și, mai apoi, bineînțeles, și o vastă vinotecă. Robert TINLOT, director general al Oficiului internațional al Viilor și Vinului (OIV) Introducere "VINUL" ÎNAINTE SĂ FIE VIN La început a fost Cuvântul. Iar numele vinului a precedat cultura viței de vie. Preistoria vinului ne duce cu gândul în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată această mulțime burgheză sau țărănească de carafe, ulcioare, tigve și sticle cu vin provenit din vastele vii milenare... CONCLUZII "VINUL" CARE A URMAT VINULUI Vinul are un trecut și un prezent, dar o fi având oare viitor? În definitiv, vinul va fi întotdeauna viitorul viței de vie? Țările din sudul Europei se confruntă în prezent cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acestei inovații conține trei faze: mai întâi este definit noul produs (perioada conceptuală); apoi se investește într-o instalație care este cu atât mai scumpă cu cât materialul este mai specializat; pe urmă, vânzarea este susținută prin organizarea unei distribuții vaste însoțite de o campanie publicitară de mare anvergură. De asemenea, este necesar să se găsească un loc liber într-o legislație meticuloasă și să se evite un impozit exagerat. În Franța, constrângerile juridice exercitate asupra noilor produse vinicole au fost
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
întru căpătuire prin nemuncă și hoție, egoism împins până la dezbinare, trădare și crimă.” De aceea, Căpitanul nu se limitează prin legea menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
539 6. Sites Internet 539 AVANT-PROPOS Notre thèse se constitue comme une double démarche : d'un côté, elle porte sur la traduction d'un genre à part : la poésie lyrique. La traduction de ce genre se situe dans le cadre plus vaste de la traduction littéraire (ou traduction des œuvres), qui, à son tour, fait pârtie de la traduction générale. De l'autre côté, cette étude trăite leș mécanismes qui régissent la traduction des marques stylistiques, qui constituent ensemble l'idiostyle d'un auteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au cours des siècles, surtout dans le domaine de l'écrit, a mené leș critiques à conclure que l'Europe est devenue " moins la civilisation du Verbe que celle du Verbe traduit "52. Îl convient pourtant de remarquer la gamme vaste d'acceptions qu'a accumulées le concept de traduction, en fonction des innombrables modalités pratiquées pour transmettre le savoir d'une langue/culture de départ vers une langue/culture d'arrivée. On distingue, d'un côté, des reproductions conformistes, qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]