10,730 matches
-
a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri în lagăre, aceștia din urmă fiind ulterior repatriați după un an de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
speculanții și jefuitorii, rămânând numai personal cu un înalt spirit combativ. Soldații au fost instruiți prin organizarea unor cursuri de specializare în lupta cu grenadele și mitralierele, pentru a face față noilor necesități ale frontului. Odată Marele Război încheiat, entuziasmul voluntarilor cehi și slovaci a scăzut, majoritatea dorind să se întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
române Ion I. C. Brătianu. În luna martie a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au continuat să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov au fost cele care a cauzat cele mai mari dureroase legiunii, materializate atât prin ocuparea garnizoanei din nord cât și prin dezertarea unor voluntari la inamicii bolșevici. Ca urmare, un detașament specializat a primit misiunea de a controla toate trenurile ce treceau prin sectorul românesc și de a face percheziții în garnizoanele unde au fost semnalate intenții de dezertare. Datorită durității lor în luptă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
șinele de cale ferată, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele de comunicații. Ofertele de armistițiu au fost pe moment declinate de români, aceștia aflându-se parte integrantă a unui efort de război superior. Deși în iarna 1919-1920 luptele dintre voluntari și trupele comuniste s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă cât și a imposibilității soldaților Armatei Roșii de a obține un avantaj decisiv, s-a încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale "Legiunii Române". În continuare, românii au rămas să asigure apărarea în ariergardă până ce a fost realizat transferul complet al trupelor de voluntari din Transbaikalia. Un timp ariergarda în Irkutsk și vecinătăți a fost asigurată de către cehoslovaci, garda căii ferate de lângă lacul Baikal și paza tunelelor fiind preluate de români până în Transbaikalia, unde se găsea contactul cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
celor 600 de locuri au revenit printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, prizonierilor supuși români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă. Aceștia au fost îmbrăcați în haine militare românești, au fost trecuți în evidență ca voluntari „întorși din detașare” și au fost destinați îmbarcării în calitate de „trupă română” pe al doilea vas. Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în haine militare românești, au fost trecuți în evidență ca voluntari „întorși din detașare” și au fost destinați îmbarcării în calitate de „trupă română” pe al doilea vas. Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1.724 de persoane (74 ofițeri, 1.595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și acest al treilea transport făcut pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au readus în Europa pe militarii austrieci, să fie considerat alcătuit complet din militari români (pe vas au revenit în țară 116 dintre prizonierii mai bătrâni și bolnăvicioși adunați în baza română de la Vladivostok, alături de un ofițer și trei soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital - în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați și soldați). Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv, 7 iulie, iar la Triest pe 15 octombrie 1920. Un mic număr de voluntari a rămas totuși pe drum, făcându-și rosturi fie familiale fie sociale prin Siberia sau prin Statele Unite ale Americii. Câțiva români au ajuns chiar până în China, cum s-a întâmplat cu câțiva tineri urcați în trenul consulului francez din Vladivostok
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
depozitate la Vladivostok, comandate de România în Franța, Anglia și SUA și care nu ajunseseră la destinație din cauza izbucnirii revoluției. Materialele în cauză împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De asemenea, a acordat asistență materială unor deportați din Basarabia sau unor coloniști basarabeni din Extremul Orient. Pentru meritele lor, voluntarii români din Siberia au primit de la aliați: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De asemenea, a acordat asistență materială unor deportați din Basarabia sau unor coloniști basarabeni din Extremul Orient. Pentru meritele lor, voluntarii români din Siberia au primit de la aliați: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace, 31 decorații rusești, 7 decorații engleze și italiene, iar de la Statul român medalii și ordine precum "„Steaua României”", "„Coroana României”", "„Virtutea Militară”", "„Bărbăție
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
decorații engleze și italiene, iar de la Statul român medalii și ordine precum "„Steaua României”", "„Coroana României”", "„Virtutea Militară”", "„Bărbăție și Credință”". Tuturor românilor combatanți le-a fost conferită "„Bareta specială Siberia”". La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari a fost reprezentatat de o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării. Odată cu instituirea puterii Consiliului Dirigent în Transilvania, Partidul Național Român (și din cadrul acestuia în special Iuliu Maniu) s-a opus inițial din motive politice, remobilizării "Corpului de Voluntari". Cu toate acestea "Corpul Voluntarilor" a fost reînființat la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la 1 noiembrie 1918, moment în care s-a hotărât și remobilizarea acestuia. Unitățile sale au fost puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent din Sibiu, la 3 decembrie. Pe lângă Președinția acestuia s-a înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului Voluntarilor Ardeleni”", care a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]