106,336 matches
-
abrupt”, fiind de părere că era mai potrivită dezvoltarea lor la stadiul de nuvelă sau chiar de roman. Criticul literar Cătălin Badea Gheracostea investighează într-un articol mai amplu aspectele literare ale acestui volum, obsevând că "Eugen Lenghel chiar scrie literatură, scrie ficțiune speculativă, totul este corect și la locul lui în construcție, dar e prea curînd, prea cuminte", concluzionând apoi că " Dacă va putea să treacă peste primirea mai degrabă rece care i s-a făcut volumului (și reacția sa
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
lor.”" Suheir Hammad a studiat la Hunter College din Staten Island, axându-se foarte mult pe aprofundarea diferențelor culturale și de gen. În timp, aceasta a ajuns să fie dezamăgită de mediul academic, axându-se mai mult pe poezie și literatură și abandonând studiile universitare. Deși nu a locuit niciodată în Palestina, Suheir Hammad s-a declarat întotdeauna foarte apropiată de poporul palestinian, înțelegând atât trecutul cât și prezentul acestora. Ca femeie care trăiește în America, aceasta s-a simțit privilegiată
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
oferă o imagine a califilor omeiazi ca fiind desemnați apărători de drept ai comunității religioase musulmane. Acest lucru este demonstrat mai ales de utilizarea frecventă a citatelor coranice în cadrul scrierilor sale. Abd Al-Hamid a introdus o serie de inovații în literatura arabă. Combinînd cunoștințele deprinse în funcția de scrib al aparatului administrativ cu talentul literar, acesta reușește să creeze un stil literar nou, manipulînd instrumentele oferite de limba arabă și utilizînd adesea citate din Coran. Dintre cele peste 1000 scrisori redactate
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
și fragmente dintre care 37 sunt cele mai semnificative. În multe dintre lucrările lui Abd al-Hamid se oferă sfaturi unor conducători sau urmași la tron în chestiuni politice, relogioase sau sociale. Acest stil reprezintă un prim pas în direcția viitoarei literaturi politice islamice. Principala contribuție pe care Abd al-Hamid a adus-o gândirii politice islamice prin scrisorile oficiale redactate a constat în crearea cadrului teoretic al ideologiei omeiazilor, prezentăndu-i pe aceștia ca apărători neclintiți ai religiei islamice. Abd al Hamid îi
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]
-
a schimbat numele ziarului Nation of Islam în Bilalian News. De asemenea, există moschei ale comunităților de musulmani afro-americani care îi poartă numele lui Bilal. În zilele noastre, Bilal este amintit în întreaga lume islamică prin intermediul tradițiilor orale și al literaturii pentru copii, care conțin poveștile companionilor lui Muhammad. Pentru musulmanii de culoare, viața lui Bilal este dovada clară a contribuției pe care au avut-o africanii la nașterea și evoluția islamului. Viața lui Bilal bin Rabah demonstrează absența prejudecății rasiale
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
din Cluj (1998), apoi studiile de masterat la aceeași universitate în anul 1999, și a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Debrețin (2003). Este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai începând din 1999. Cercetările sale se concentrează pe literatura maghiară din Transilvania în secolul al XX-lea, relația dintre literatură și presă, istoria presei, construcțiile alterității și identității în secolul al XX-lea. A debutat publicistic în 1996 cu un eseu publicat în revista "Helikon". A publicat trei volume
Júlia Vallasek () [Corola-website/Science/335567_a_336896]
-
anul 1999, și a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Debrețin (2003). Este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai începând din 1999. Cercetările sale se concentrează pe literatura maghiară din Transilvania în secolul al XX-lea, relația dintre literatură și presă, istoria presei, construcțiile alterității și identității în secolul al XX-lea. A debutat publicistic în 1996 cu un eseu publicat în revista "Helikon". A publicat trei volume de eseuri culturale și a tradus în limba maghiară volume scrise
Júlia Vallasek () [Corola-website/Science/335567_a_336896]
-
în pericol stabilitatea acestei zone.Termenul este introdus pentru a face distincție semantică între criza internațională și situația de criză ar fi în consecință legată mai mult de felul în care percepe un grup decizional o astfel de situație. În literatura legată de analiza politicii externe a fost și cronologic un prim palier de analiză. Un grup de analiști americani au coborât analiza de la nivel internațional la nivelul deciziilor guvernamentale propunând tocmai această decizie de analiză, cum decide un grup decizional
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
dus la luarea acelei decizii. Este o dimensiune normativă și una predictivă în sensul în care știind cum funcționează aparatul decizional al unui competitor din mediu internațional se poate prevede ce decizie ce motivație pentru decizie are oponentul. Există o literatura pe acest subiect care începe cu Richard Neustadt- un guru al administrație americane în materie de analiza mecanismelor decizionale. Este unul dintre creatorii sistemelor de decizie moderne. Pentru Europa guvernarea este o artă, pentru mediul anglo-saxon și american, guvernarea este
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
rezolvă mod curent, sau caută situații întâlnite anterior. Criterii importante sunt calitatea consilierilor, stilul președintelui, relația cu consilierii săi astfel încât, situația de criză să fie gestionată cu ajutorul unor coduri prescrise. Sunt cel puțin 3 modele care au fost observate în literatură ca fiind practicate de mai toți președinții până în sec XXI și este un al 4 lea model propus de Al. George dar foarte puțin practicat. În ciuda tuturor încercărilor de a bugeta procesul de consiliere acesta rămâne strict legat de stilul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
-șef la mai multe periodice, printre care "Albina Pindului" (1868-1878), "Liceul român" (1870), "Steaua Daciei" (1871), "Tribuna" (1873), "Bucegiu" (1879) și "Sentinela" (1887). A scris pentru majoritatea ziarelor și revistelor importante ale țării, inclusiv pentru "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Amicul poporului", "Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală o anunța pe cea a lui Mihai Eminescu. A debutat ca poet în 1859, în „foaia politică și literară” "Dâmbovița", pe care a redactat
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
veșnic. Povestea „” are un aspect fantastic mai pronunțat decât celelalte scrieri ale lui Creangă, deoarece personajul principal posedă un instrument magic de supunere a spiritelor rele și chiar a Morții. Ea este una din contribuțiile valoroase ale lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii literari și publicul din România și Republica Moldova. Ea a inspirat în special un basm dramatic al prozatorului moldovean Vlad Ioviță ce a stat la baza filmului moldovenesc " Se caută
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a fost bine primit la "Junimea", fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost publicată în numărul din 1 aprilie 1878 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul XII (1 aprilie 1878 - 1 martie 1879), nr. 1, 1 aprilie 1878, pp. 22-31). Între timp, armata României participase alături de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8 mai 1880). Povestea
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și ruse („Soldat i smerti”). Descoperirea legăturilor dintre poveștile lui Creangă și literatura orală a fost urmărită ulterior și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții, cercetătorul român al literaturii pentru copii Muguraș Constantinescu a descris asemănarea dintre personajul lui Creangă și Till Eulenspiegel
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a katona”) și ruse („Soldat i smerti”). Descoperirea legăturilor dintre poveștile lui Creangă și literatura orală a fost urmărită ulterior și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții, cercetătorul român al literaturii pentru copii Muguraș Constantinescu a descris asemănarea dintre personajul lui Creangă și Till Eulenspiegel, un personaj popular din folclorul german. Constantinescu, care a analizat modul în care bătrânețea este ilustrată în opera scriitorului din secolul al XIX-lea, a văzut
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Samâe krasivâe țvetî: Stranițî narodnogo tvorcestva; Moldavskie pisateli detiam", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1990; o altă traducere a fost realizată de M. Kogan și publicată în 1960 în vol. "Rumînskie skazki", tipărit de Editura Gostilizdat din Moscova), letonă („Ivans Turbinka”, în vol. "Moldaviesu stati", vol. 1, L.V.I., Riga, 1960; traducere de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
italian. După ce a studiat la Reggio Calabria, Napoli și Roma, a fost profesor de italiană și latină în licee și apoi a lucrat ca lector de italiană la Universitatea din Iași; el a devenit mai târziu un cercetător pasionat de literatură italiană la Universitatea din Cagliari și la Universitatea din Trieste, unde a creat celebra „Școală triestină”. A condus din 1967, timp de mai multe decenii, revista "Problemi" pentru editura Palumbo. În 1984 a devenit președinte al „Istituto Gramsci”. Militant antifascist
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
în măsură să îndeplinească cerințele unei societăți care - ieșind din paralizia regimului totalitar și a războiului - aspira să evolueze spre democrație. Edoardo Sanguineti a scris despre el: „Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai contribuției sociologice, de inspirație marxistă, adusă literaturii”. A publicat volumul "Antologia della narrativa romena" (Editura Guanda, Modena, 1956), în care a inclus traduceri ale unor scrieri românești în proză printre care și povestea „Ivan Turbincă” („Ivan Bisaccina”) de Ion Creangă.
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
a fost bine primit la "Junimea", fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost publicată în numărul din 1 martie 1876 al revistei "Convorbiri literare" din Iași (anul IX (1 aprilie 1875 - 1 martie 1876), nr. 12, 1 martie 1876, pp. 453-460). Prima publicare a poveștii în volum
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea prelucrări ale basmelor populare potrivit fanteziei autorului. Această opinie era susținută în special de Lazăr Șăineanu în 1892 (în "Istoria filologiei române", p. 350) și Theodor Speranția în 1904 (în "Introducere în literatura populară română", p. 14), considerându-se că Ion Creangă a valorificat artistic un material folcloric. Studiul erudit "La vie et l'oeuvre de Ion Creangă" (1930) al lui Jean Boutière a adus o viziune nouă în abordarea originii folclorice a
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8 mai 1880). În
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
volumul a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
celulele roșii din sânge pot începe să se dizolve, mai târziu apar insuficiență renală, tulburări de sângerare, hepatomegalie și, eventual, hidropizie pulmonară. Prognosticul este pesimist pentru acești pacienți: majoritatea moare. Poate ajută următoarele explicații de a rezolva opiniile contradictorii în literatura micologică și toxicologică, pentru că posibilitatea unei intoxicații este evidentă. Astfel, între anii 1967 și 1989, peste 120 de persoane sau otrăvit cu acest Paxillus în fosta RDG. Mai departe, conform unor studii ale Clinicului Universității din Hanovra, aproximativ jumătate din
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]