105,830 matches
-
se simțeau deloc răspunzători față de el"59. Iorga a continuat să-l sprijine pe rege, întrucît nu vedea altă alternativă. Doamna Liliana își amintește în jurnalul ei, într-o notă din 10 Mai (sărbătoarea națională a României) 1938: doamna Liliana citise "discursul ținut de Tăticu" în timpul festivităților. Discutase despre acest discurs cu doamna Catinca și scria: "atît eu, cît și mămica am fost de acord cu tăticu". În acest discurs, Iorga afirma că "pentru a redresa situația actuală, regele trebuie să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legionare confiscate în timpul raidului organizat de Călinescu, care dovedea că Legiunea acceptase bani de la evrei, urmate de o listă a crimelor, a instrumentelor de tortură și a armelor legionarilor 64. Într-o însemnare din 19 aprilie din jurnalul doamnei Liliana citim următoarele: Am făcut o plimbare cu tata. Știe despre arestarea lui Codreanu". Ea continuă menționînd că acesta fusese dus la Predeal. A doua zi (20 aprilie 1938), doamna Liliana și-a amintit de vizita pe care i-o făcuse Călinescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începînd din Evul Mediu pînă la "noul imperialism" al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Pentru Iorga, Bismarck era "un om al păcii", care, întrucît Germania era sătulă, s-a opus aventurilor cu final previzibil ale tînărului Kaiser. Dar citind interpretările lui Iorga asupra imperialismului, se simte încă o dată cît de mult era el produsul secolului al XIX-lea. Iorga continua să participe la congresele internaționale de istorie, cum a fost cel de la Varșovia din 1933. Din memoriile sale ai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe cei doi suverani și pe Danton). Iorga a dat un răspuns plin de demnitate la aceste veritabile zbierete: "Dată fiind situația, cred că ar trebui să păstrez pentru mine anumite păreri care sînt binecunoscute tuturor celor care mi-au citit (în trecut) articolele și m-au urmat". În ziua de 11 octombrie 1940, Iorga și-a anunțat în scris retragerea. I-a mulțumit lui Georgescu-Cocoș pentru colaborarea acestuia (același Georgescu-Cocoș care îl sfidase de atîtea ori). Acesta a devenit ulterior
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
concluzie, deoarece concluziile finale urmează să fie trase de către cititor. Scopul acestui studiu a fost să ofere o imagine mai completă a lui Iorga decît aceea prezentată de lucrările apărute pînă acum în limba engleză. Regretatul Vlad Georgescu (după ce a citit cîteva capitole ale acestui studiu) a fost destul de amabil, spunînd că este prima lucrare "veridică" despre viața lui Iorga, respingînd iritat biografiile lui Iorga apărute în România comunistă, pe care le considera drept propagandă. Autorul nu vrea să meargă atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd o burghezie numeroasă și neasimilată (și neasimilabilă în împrejurările date) trăiește în mijlocul unei societăți tradiționale. Rasismul era o aberație dezgustătoare pentru Iorga, care "nu făcea parte din firea sa". Autorul cărții de față provine din Europa central-răsăriteană. După ce a citit mii de pagini din jurnale, corespondența, articolele și operele istorice ale lui Iorga, el nu a dat peste nici o manifestare a acelei uri aproape instinctive, a acelui antisemit insurmontabil pe care îl cunoaște atît de bine din vremea cînd trăia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prematur îngrijorat de faptul că sălile unde urma să-și țină conferințele nu vor fi pline. Nimeni nu vrea să asculte ceea ce am eu de spus." Dîndu-și seama că are relativ puțini cititori, comenta: Nimeni nu mai vrea să-mi citească lucrările, nimeni nu este interesat de ceea ce am eu de spus". Șeicaru glumea cu Iorga: "Știți, domnule profesor, ce se va spune despre dumneavoastră peste 200 de ani? Nicolae Iorga a fost un scriitor extrem de prolific, nimeni nu va putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
extrem de prolific, nimeni nu va putea crede că a fost în stare să scrie atît de multe cărți în atît de multe domenii." La care Iorga, cu profundă tristețe, a replicat: Iar opera lui a fost sortită să nu fie citită de contemporanii săi și de cei de după el... , aceasta a fost să-i fie soarta". Șeicaru, op. cit., pp. 73 și 90. Dar Iorga le spunea uneori alor lui: Dacă nu mă citesc, ei au de pierdut" 60"Neamul românesc", 16
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
opera lui a fost sortită să nu fie citită de contemporanii săi și de cei de după el... , aceasta a fost să-i fie soarta". Șeicaru, op. cit., pp. 73 și 90. Dar Iorga le spunea uneori alor lui: Dacă nu mă citesc, ei au de pierdut" 60"Neamul românesc", 16 ianuarie 1921. G. Călinescu scria: "Este imposibil să treci peste vreun subiect din istoria românilor oricît de obscur și de limitat ar fi el fără să nu remarci că Iorga se află
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesantă tratînd Istoria slavilor de răsărit (History of Eastern Slavs), el remarca cu tristețe: "Mă întreb dacă un singur suflet măcar a citit-o vreodată". O viață de om așa cum a fost, vol. III, p. 7 94 Op. cit., vol. II, p. 83 95 Tudor Vianu, op. cit., vol. 2, pp. 147-148 96 Șeicaru, op. cit., pp. 17-19. Vezi și Călinescu, op. cit., pp. 542-543. Și relatările
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trei regi, p. 243 93 "Neamul românesc", 22 și 26 martie, 23 iunie 1917 94 "Neamul românesc", 8 și 9 mai 1917 și 22 iunie 1917 95 Șeicaru, op. cit., pp. 52-54; vezi și Memorii, vol. I, pp. 137-138. Autorul a citit zeci de scrisori din corespondența lui Iorga din anii 1917 și 1918. Ele prezintă starea specială din cadrul Forțelor Armate conduse de "despotismul oriental": arbitrar, corupție și cinism drept rezultate ale ineficienței, egotismului și incapacității. Soldații plăteau prețul pentru toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
colegii, s-a interesat naiv de neoficialul, dar eficientul, Numerul clausus: Ignorînd în mod și mai naiv cum funcționează sistemul nostru, Iorga s-a simțit stînjenit de răspunsurile ambigue. Vezi Americani și români din America, pp. 314-315. Poate că îl citise pe Marchizul de Custine, care spunea că "a minți în litera legii este mai revoltător decît să proclami cea mai fățișă tiranie" 106 Octavian Goga, Mustul care fierbe, București, 1925, pp. 44-45 107 Heinen, op. cit., p. 99 108 "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aprilie și 1 mai 1938 65 "Neamul românesc", 4,5 și 7 mai 1938 66 "Neamul românesc", 18, 19, 21, 23, 26 și 27 mai 1938 67 Iorga primea o cantitate considerabilă de scrisori încărcate de ură. Autorul le-a citit în arhiva familiei Iorga. Într-una dintre scrisori, Iorga este numit "criminal cinic". În alta se spune că, "întrucît nu mai este român", Iorga ar trebui "să pleci din țara noastră, care te-a copleșit cu onoruri". Într-o altă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cum să Înțeleg repercusiunile sociale ale războiului, subiect tratat de Jan cu o profunzime și un umanism inegalabile. Pasajele referitoare la Italia sunt tributare, În mod vădit, operei lui Paul Ginsborg, iar capitolele despre Spania reflectă ceea ce am Învățat citindu-l și ascultându-l pe remarcabilul Victor Perez-Diaz. Le datorez, lor și lui Annette Wieviorka - a cărei analiză magistrală privind reacția ambivalentă a Franței postbelice la Holocaust din Déportation et génocide a marcat profund propria mea versiune a acestei povești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proporțiile traumei suferite pe continent. În septembrie 1945, Cyril Connolly descria În propriul ziar, Horizon, starea Europei contemporane: „Moral și economic, Europa a pierdut războiul. Marea cupolă a civilizației europene, cu lumina ei blândă În care toți am crescut, am citit, am scris sau am călătorit, s-a prăbușit; funiile sunt roase, marele stâlp e rupt, mesele și scaunele s-au făcut fărâme, cortul e gol, trandafirii s-au uscat În glastre...”. Deși Îngrijorați de starea continentului, comentatorii britanici (și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unde În anii Planului Marshall au fost distribuite 134 de milioane de cărți În limba engleză, un procent semnificativ din locuitorii Vienei (administrată de cele patru puteri) și Salzburgului (aflat În zona americană de ocupație) vizitau Casa Americană locală unde citeau ziarele și Împrumutau cărți. În liceele austriece, elevii au optat pentru studiul limbii engleze În loc de franceză sau limbi clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de multă vreme organizate În structuri comunitare separate - zuilen sau pillars -, acoperind un spectru larg de activități. Catolicii din Olanda predominant protestantă spuneau rugăciuni diferite și frecventau alte biserici decât concetățenii lor protestanți. Dar ei aveau și opțiuni electorale aparte, citeau ziare diferite, ascultau propriile programe de radio și, mai târziu, urmăreau posturi de televiziune distincte. În 1959, 90% dintre copiii olandezi catolici erau Înscriși la o școală primară catolică; 95% dintre fermierii catolici olandezi aparțineau unuia din sindicatele catolice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sursa principală de informare, opinie și distracție pentru europeni a fost radioul. De la radio oamenii aflau știrile, iar dacă a existat o cultură națională comună, ea era modelată În mai mare măsură de ceea ce oamenii auzeau decât de ce vedeau sau citeau. În fiecare țară europeană, În această perioadă, radioul era reglementat de stat (În Franța, rețeaua națională de difuzare se Închidea la miezul nopții). Posturile de radio, emițătorii și lungimile de undă erau autorizate și de obicei deținute de guvernele naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limbă germană - eliberarea cetățenilor de sub autoritatea morală tradițională a fost, evident, mai puțin limpede, dar nu mai puțin spectaculoasă. Tranziția a fost frapantă În Marea Britanie. Până la sfârșitul anilor ’50, cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult să comită) acte homosexuale; să pună capăt unei sarcini, ca medici sau ca pacienți; să divorțeze (altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diplome de bacalaureat reprezentau 20% din segmentul lor de vârstă. Aceste transformări În educație au avut implicații explozive. Până atunci, linia de demarcație culturală din cele mai multe țări europene separa o majoritate covârșitoare, care făcuse atâta școală cât să scrie, să citească, să facă socoteli și să precizeze datele istorice importante, de acea minoritate privilegiată care frecventase cursuri până la 17-18 ani, primise valoroasa diplomă liceală și intrase În serviciu sau continuase pregătirea profesională. Instituțiile Învățământului secundar (grammar school În Anglia, lycée În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de liberă ar deveni exprimarea În Cehia, nu se punea problema ca țara să-și Încalce obligațiile frățești, loialitatea armatei era acum pusă sub semnul Întrebării, iar În presa necenzurată apăreau scrierile disidenților sovietici. Studenții ruși În vizită la Praga citeau și auzeau oameni și opinii interzise de mult acasă. Praga devenea o fereastră către Occident. În iulie 1968, Moscova a ajuns la concluzia că evenimentele din Praga scăpaseră de sub controlul partidului - și poate că așa era. Într-o Întâlnire a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Cehoslovacia, o inapetență mai veche pentru modernitatea tehnologică a fost transmisă noii generații de intelectuali prin scrierile filosofilor Jan Patočka și Václav Bìlohradský; cel din urmă a scris după 1970 din exil (În Italia), iar cugetările sale neo-heideggeriene erau citite În țara de origine În samizdat. Ideea că efortul de a supune și domina natura În folosul oamenilor - proiectul iluminist - ar putea avea un preț usturător era deja familiară cititorilor din ambele tabere ale Războiului Rece prin scrierile școlii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În decembrie 1991 o comisie condusă de fostul pastor luteran Joachim Gauck, cu misiunea de a gestiona arhivele Stasi și a Împiedica folosirea lor abuzivă. Cetățenii aveau posibilitatea să afle dacă au avut „dosar” și apoi, dacă doreau, să Îl citească. Oamenii aveau să afle astfel - uneori cu consecințe devastatoare pentru viața lor de familie - cine Îi denunțase. Însă conținutul dosarelor nu era accesibil pentru restul publicului. Acesta era un compromis dificil, dar, așa cum s-a dovedit, inspirat: până În 1996, 1
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a rămas un instrument de comunicare dincolo de Pirinei doar prin statutul ei de limbă oficială a Uniunii Europene 7. Germana Își pierdea și ea cu repeziciune locul În liga limbilor europene. Altădată, orice membru al comunității științifice internaționale știa măcar să citească În germană. Alături de franceză, germana era limba universală a europenilor cultivați, fiind, până la război, și cea mai vorbită dintre ele - o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o limbă folosită activ În viața de zi cu zi de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală și de Est a pierdut contactul cu germana. Orășenii mai În vârstă au continuat să citească și (mai rar) să vorbească nemțește, iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana s-a menținut ca limbă marginală, cu o utilitate practică redusă. Toți ceilalți au Învățat - sau cel puțin li s-a predat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]