106,336 matches
-
1931 în București) este o traducătoare română. Fiică a chirurgului Constantin Ghițescu și a Mariei-Eliza (n. Papacostea), licențiată în Litere, a efectuat studiile la liceele „Carmen Sylva” și „Gheorghe Lazăr” (1937 - 1949) și la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1949 - 1952, 1955 - 1957). În perioada 1952 - 1955 este arestată pentru relații cu Franța. A tradus în special în și din limba portugheză. Este și autoarea unor dicționare spaniole și portugheze. Din 2003 este redactor-șef al revistei Memoria
Micaela Ghițescu () [Corola-website/Science/333055_a_334384]
-
familie de intelectuali. În anul 1981, la vârsta de 11 ani, obține un premiu pentru poezie de la revista „Cronica”. În această revistă i-a fost publicat și primul poem. A mai publicat poezie în revistele literare "Amfiteatru", "Contemporanul", "Limba și literatura română", și "Luceafărul". A fost student la Facultatea de Elecroenergetică din Iași. În iulie 1991, aflându-se în vacanță la Brăila, a fost bătut de cinci foști colegi de clasă și a decedat după o săptâmână la 24 iulie într-
Ronald Gasparic () [Corola-website/Science/333029_a_334358]
-
În memoria sa, începând cu anul 1996, există "Festivalul și concursul internațional de poezie „”". Prima ediție a festivalului a avut loc la Brăila, iar din anul 1997, la inițiativa scriitorului Cezar Ivănescu, festivalul s-a mutat la Iași, la Muzeul Literaturii Române și are loc anual. Dintre membrii juriului au făcut parte, de-a lungul timpului, Cezar Ivănescu, Vasile Andru, Gheorghe Grigurcu, Lucian Vasiliu, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru etc.
Ronald Gasparic () [Corola-website/Science/333029_a_334358]
-
de urâtul ce m-ar prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o - îmi vine a râde.” Criticul George Călinescu a scris despre "Etymologicum" că „e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură”. După ce a citit cronicile elogioase din presă, Iulia Hasdeu nota în jurnal: „”. Cartea a fost reeditată în 1972 la Editura Minerva și în 1998 la Editura Teora (primul volum), sub îngrijirea lingvistului Grigore Brâncuș.
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
supuse acumulărilor de sarcini și radiații, pot conduce la eventuale probleme electronice ale componentelor. Primele idei despre sateliți au apărut în secolul al XVIII-lea, pornind de la teoriile lui Isaac Newton privitoare la gravitație. În secolul următor mulți autori de literatură științifico-fantastică au propus noi concepte despre sateliți, până când oamenii de știință și-au dat seama de posibilitatea reală și utilitatea unor astfel de obiecte pe orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
în ianuarie 2008. În august 2009, William Hill a devenit sponsorul de pe tricourile Málaga CF, o echipă de fotbal din Liga Spaniei. Compania sponsorizează anual evenimentul William Hill Sports Book of the Year. Acest premiu este ""dedicat recompensării excelenței în literatura sportivă"". În mai 2008, Autoritatea pentru Standarde în Publicitate (ASP) a interzis companiei William Hill să ruleze o reclamă televizată considerată a fi ""comportament iresponsabil social tolerant în materie de jocuri de noroc"". În octombrie 2009, ASP a interzis un
William Hill () [Corola-website/Science/333111_a_334440]
-
mai aproape de cea punctul de vedere al lui Robert Allan Doughty și Karl-Heinz Frieser. Guderian a afirmat în cartea sa că a trebuit să lupte de unul singur pentru ideile sale cu majoritatea ofițerilor germani, refractari la abordările revoluționare. În literatura de specialitate, Planul Manstein este denumit în mod obișnuit "Operațiunea Sichelschnitt", iar acest fapt duce la ideea greșită că acesta a fost numele oficial al întregului plan sau cel puțin al atacului Grupului de Armate A. Numele oficial a fost
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”, tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”, tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” și un volum de epigrame „Flori veninoase
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
cu Henric I, ea a emis doar 13 documente, și chiar și acestea au fost aproape toate semnate împreună cu Henric. În ciuda implicării ei limitate în politică, se pare că Adelize a jucat un rol activ ca patroană a artelor și literaturii, și a influențat stimularea creșterii poeziei franceze la curtea engleză. În timp ce alte regine ale Angliei au fost asociate în mod tradițional cu patronajul artistic, și un număr din acestea, inclusiv Edith de Wessex, Emma de Normandia și Matilda, au finanțat
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
Moshè ben Nahman Gerondi, cunoscut sub acronimul RaMBaN, de la "Rabbi Moshè ben Nahman", sau ca „Rabbenu Moshè Gerondi”, în literatura medievală europeană „Nahmanides”, în catalană Bonastruc ça Porta (în ebraică רבי משה בן נחמן sau acronimul רמב"ן) (1194 Girona -1270 Acra) a fost un învățat evreu catalan, rabin, teolog, jurist, cabalist, comentator al Bibliei ebraice și al Talmudului, filozof
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
modelul lui Itzhak Alfassi. Lucrarea sa majoră asupra Talmudului este cunoscută ca Hidushey Haramban (Înnoirile lui Ramban). Scrierile sale în domeniul legii iudaice Halaha sunt: Scrierile lui Ramban în apărarea lui Simeon Kayyara și Alfassi aparțin și ele categoriei de literatură de exegeză talmudică și halahică: (publicat cu Alfassi, [[Veneția]] [[1551]],avand retipăriri frecvente, ediție separată - Berlin 1759) [[Categorie:Rabini catalani]] [[Categorie:Teologi evrei]] [[Categorie:Evrei sefarzi]] [[Categorie:Filozofi medievali]] [[Categorie:Filozofi evrei]] [[Categorie:Medici ai Evului Mediu]] [[Categorie:Misticism evreiesc
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
de către unele persoane și au fost luate măsuri legale împotriva lui și a lui Grass. Cu toate acestea, sentimentul opiniei publice s-a schimbat prin 1965 în unul de acceptare și romanul a fost recunoscut curând ca un clasic al literaturii postbelice atât în Germania, cât și în întreaga lume. În anul 1978 a fost realizată o adaptare cinematografică în regia lui Volker Schlöndorff. Ea acoperă doar acțiunea din primele două cărți, încheindu-se la sfârșitul războiului. Filmul a câștigat în
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
dintr-o familie de preoți. Fratele lui mai mare, Grigore, a absolvit Academia Mihăileană din Iași și a devenit ulterior profesor la aceeași instituție. După finalizarea ciclului primar de învățământ, tot acolo a ajuns și George Radu, care a studiat literatura și istoria, pentru ca în 1855 să fie trimis pentru a studia matematica la Paris. A fost un poliglot care cunoștea germana, franceza, latina și greaca și s-a familiarizat cu literaturile acelor popoare "„cu scop ca apoi să producă resultatele
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
acolo a ajuns și George Radu, care a studiat literatura și istoria, pentru ca în 1855 să fie trimis pentru a studia matematica la Paris. A fost un poliglot care cunoștea germana, franceza, latina și greaca și s-a familiarizat cu literaturile acelor popoare "„cu scop ca apoi să producă resultatele acellora și în literatura năciunală rumână”." Dintre foștii lui dascăli de la Academie, au avut legătură cu destinul și cariera sa viitoare profesorul lui de retorică, Dimitrie Gusti și profesorul lui de
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
în 1855 să fie trimis pentru a studia matematica la Paris. A fost un poliglot care cunoștea germana, franceza, latina și greaca și s-a familiarizat cu literaturile acelor popoare "„cu scop ca apoi să producă resultatele acellora și în literatura năciunală rumână”." Dintre foștii lui dascăli de la Academie, au avut legătură cu destinul și cariera sa viitoare profesorul lui de retorică, Dimitrie Gusti și profesorul lui de istorie Theodor Codrescu. La editura din Iași a acestora („Buciumul român”) și-a
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
politice (bine documentate și în care a apărat cauza românească), sociale, comerciale. În scris s-a dovedit a fi un militant pentru drepturile politice și teritoriale ale românilor. A colaborat astfel la periodicele "Zimbrul", "Foiletonul Zimbrului", "Foița de istorie și literatură", "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Secolul al nouăsprăzecelea", "Trompeta Carpaților", "Instrucțiunea publică", "Corespondența provincială", "Colectorul literar pentru ambe sexe", "Vocea Romanului", precum și la almanahurile lui Gheorghe Asachi "Almanah pentru români" (1856-1858) și "Almanah de învățătură și petrecere" (1857-1859). Deasemeni
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
a apărat cauza românească), sociale, comerciale. În scris s-a dovedit a fi un militant pentru drepturile politice și teritoriale ale românilor. A colaborat astfel la periodicele "Zimbrul", "Foiletonul Zimbrului", "Foița de istorie și literatură", "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Secolul al nouăsprăzecelea", "Trompeta Carpaților", "Instrucțiunea publică", "Corespondența provincială", "Colectorul literar pentru ambe sexe", "Vocea Romanului", precum și la almanahurile lui Gheorghe Asachi "Almanah pentru români" (1856-1858) și "Almanah de învățătură și petrecere" (1857-1859). Deasemeni, a fost preocupat de regulile poeticii
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
terminologia utilizată a fost de factură greco-romană clasică - venită pe filiera limbilor romanice, a fost adaptată la limba română. Părți din această lucrare au apărut și în Transilvania, în numerele 42-46 din 1859 ale revistei "Foaie pentru minte, inimă și literatură". Melidon a făcut parte din cercul de scriitori din jurul lui Gheorghe Asachi. Caracterizarea făcută de contemporani a fost aceea a unui om cu o bogată fantezie, care nesupusă însă unei discipline a literaturii a avut tendința de a aluneca cu
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
ale revistei "Foaie pentru minte, inimă și literatură". Melidon a făcut parte din cercul de scriitori din jurul lui Gheorghe Asachi. Caracterizarea făcută de contemporani a fost aceea a unui om cu o bogată fantezie, care nesupusă însă unei discipline a literaturii a avut tendința de a aluneca cu ușurință spre bizarerii. Încercările sale lirice au încercat să imite pe cele ale altor poeți ai vremii (în special Grigore Alexandrescu) și au fost fie patriotice militante, fie de dragoste încărcate de convenționalism
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
poziției sale independente față de Revoluția din Octombrie, s-a refuzat publicarea romanului "Doctor Jivago" în URSS. La îndemnul lui Giangiacomo Feltrinelli, manuscrisul a fost transportat ilegal la Milano și publicat în 1957. Pasternak a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul următor, un eveniment care a umilit și înfuriat Partidul Comunist din Uniunea Sovietică. Romanul a fost ecranizat de regizorul britanic David Lean în 1965, iar de atunci a fost de două ori adaptat pentru televiziune, cel mai recent
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
Orașe și ani (în ) este un roman scris de Konstantin Fedin și publicat la Leningrad în 1924. Inspirat de experiența germană a autorului, el reprezintă unul dintre primele romane din literatura rusă care se referă la evenimentele din Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus și este considerat „unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice”. Romanul reflectă participarea intelectualilor ruși la evenimentele revoluționare produse în Rusia după răsturnarea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
1924. Inspirat de experiența germană a autorului, el reprezintă unul dintre primele romane din literatura rusă care se referă la evenimentele din Primul Război Mondial și din timpul Războiului Civil Rus și este considerat „unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice”. Romanul reflectă participarea intelectualilor ruși la evenimentele revoluționare produse în Rusia după răsturnarea regimului țarist în 1917 și soarta lor în noile circumstanțe social-politice. Autorul îi prezintă pe intelectualii ruși în contradicție cu ei-înșiși și cu vremurile pe care
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
pentru o favoare de care a beneficiat anterior și mai mult într-un gest egoist de a-l ajuta să transmită o scrisoare logodnicei sale din Germania. Romanul "Orașe și ani" a fost considerat unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice. Criticul Gleb Struve scria într-un articol publicat în anul 1933 că romanul lui Fedin este opera literară cu care a început renașterea romanului ca gen literar în literatura rusă post-revoluționară. Exista până atunci o orientare a tinerilor scriitori
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
ani" a fost considerat unul dintre primele romane majore ale literaturii sovietice. Criticul Gleb Struve scria într-un articol publicat în anul 1933 că romanul lui Fedin este opera literară cu care a început renașterea romanului ca gen literar în literatura rusă post-revoluționară. Exista până atunci o orientare a tinerilor scriitori ruși din perioada post-revoluționară către proza scurtă, din cauza faptului că erau copleșiți de noutatea și varietatea evenimentelor politice produse în Rusia și nu reușeau să realizeze să-și cristalizeze impresiile
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]