107,135 matches
-
Armenesc) din Chișinău. Toma Ciorbă este autor al unei serii de lucrări despre situația sanitară a orașului Chișinău, despre activitatea spitalului de boli infecțioase condus de el și a secției psihiatrice a spitalului ținutului Basarabia. Numele lui Toma Ciorbă îl poartă astăzi Spitalul Clinic Republican de Boli Infecțioase din Chișinău, unde este fixată o placă comemorativă cu următoarea inscripție: „"Aici a trăit și a activat în anii 1894-1935 medicul umanist Toma Ciorbă - pioner al vaccinării obligatorii antivariolice, al seroterapiei difteriei și
Toma Ciorbă () [Corola-website/Science/334057_a_335386]
-
lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 96.</ref> Romanul "Tănase Scatiu" a fost scris în 1895 la Roma, unde autorul îndeplinea funcția de secretar al Legației Române. Scrierea urma să poarte inițial titlul " Viața la oraș", dar autorul a decis să-l schimbe pentru a plasa atenția asupra personajului principal. Zamfirescu scria cu pasiune prin septembrie 1895, având scrise în acea vreme 80 de pagini îndesate; conflictul dintre țărani și arendași
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
statului. Personajul are parte de un portret psihologic îngroșat, fiind caricaturizat de autor care disprețuia această clasă socială. El este ambițios și harnic, dar incult, bădăran și meschin. Mitocănia sa iese permanent la iveală, deoarece personajul nu știe cum să poarte în mediul social înalt în care a pătruns ca urmare a îmbogățirii sale. Lipsa lui de cultură se relevă prin limbajul vulgar pe care îl folosește; el își dă seama de lipsurile sale, iar complexul de inferioritate creat de originea
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
a avut premiera la 25 octombrie 1976. Filmările principale au avut loc în perioada 23 iunie - 4 septembrie 1975 la Constanța, Golești, Mogoșoaia și Coțofenii din Față, iar unele completări au fost executate în aprilie 1976 la Ciocănești. Filmul a purtat titlurile intermediare "Zodia leului" și "Neamul Comăneștenilor" și are o durată de 120 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Victor Rebengiuc (Tănase Scatiu), Eliza Petrăchescu (coana Profira), Vasile Nițulescu (Dinu Murguleț), Ioana Ciomârtan (coana Diamandula), András Csiky (Matei
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
al Academiei Române pentru contribuții deosebite la teoria ecuațiilor hiperbolice cu derivate parțiale. De asemenea, deține titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității "Ovidius" din Constanța, România. Școala din Darabani pe care a frecventat-o Gheorghe Moroșanu între anii 1957-1965 îi poartă numele începând cu anul 2007, când i s-a conferit și titlul de cetățean de onoare al orașului Darabani, ca o recunoaștere a realizărilor sale.
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
-lea și al XVII-lea comandant suprem al artileriei. După Căpitanul de Câmp (Feldhauptmann) și Feldmareșalul a fost cel mai înalt ofițer al armatei. Paralel a fost creată denumirea pentru acest rang de asemenea pentru generalii de infanterie. Cavaleriștii au purtat numele de „general de cavalerie”. Unul din cei mai faimoși în rândul acestor generali a fost aromânul Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár (1756-1822). El a fost cel mai înalt grad de general după acel unui Feldmareșal în armatele
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
și infanterie. Atunci numele de „Feldzeugmeister de infanterie” a fost transformat în „general de infanterie”. Așa rangul de Feldzeugmeister a rămas singur pentru generalii de artilerie sau acei de funcționari în institutul militar-geografic Feldzeugmeisterii ca și generalii de cavalerie au purtat apelativul „Excelență” și ca insignă la guler trei stele argintii pe bază aurie de brocat. Titlul a fost șters după Primul Război Mondial. General-Feldzeugmeisterul a fost din timpul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei comandant suprem al tuturor trupe de
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
stele argintii pe bază aurie de brocat. Titlul a fost șters după Primul Război Mondial. General-Feldzeugmeisterul a fost din timpul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei comandant suprem al tuturor trupe de artilerie la același nivel cu General-Feldmareșalul. El a purtat ca insignă la guler și pe epoleți două țevi de tun încrucișate. Ofițerul a și deținut un înalt rang la curte. În secolul al XIX-lea, ei au și fost denumiți câteodată generali de artilerie. Pe acele timpuri, prinții casei
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
1966) și rector (1956−1957) al Institutului Politehnic Timișoara. Pentru activitatea sa științifică i se acordă mai multe distincții, între care Ordinul Muncii cl. a III-a și Ordinul Meritul Științific cl. a III-a. O stradă din Timișoara îi poartă numele. Tot numele său îl poartă principalul amfiteatru al Facultății de Automatică și Calculatoare, precum și concursul de software din facultate.
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
Institutului Politehnic Timișoara. Pentru activitatea sa științifică i se acordă mai multe distincții, între care Ordinul Muncii cl. a III-a și Ordinul Meritul Științific cl. a III-a. O stradă din Timișoara îi poartă numele. Tot numele său îl poartă principalul amfiteatru al Facultății de Automatică și Calculatoare, precum și concursul de software din facultate.
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
catedrala a fost sfințită primind hramul Sfintei Înțelepciuni (în limba greacă "Aghia Sofia") și inaugurată în urma unui mare carnaval. Conform unor savanți, alegerea acestui hram sugerează că pe locul catedralei ar fi existat o veche biserică bizantină ce ar fi purtat acelaș hram ca și marea catedrală din Constantinopol. Cu toate acestea nu există dovezi arheologice clar stabilite care să demonstreze acest fapt, dar există un manuscris bizantin din secolul al XI-lea ce menționează în Nicosia existența unei biserici cu
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
pop turc. Cartierul Cağaloğlu din Istanbul, un nume turcesc echivalent cu londonezul Fleet Street ca centru de presă al orașului, și unde Iusuf Sinan Pașa a construit un palat și un hamam (baie turcească), este numit după el și îi poartă numele și astăzi. Baia, cunoscută ca Cağaloğlu Hamam după numele pașei, a fost reconstruită în 1741. Cântecul ""Sinàn Capudàn Pascià"" al cantautorului genovez Fabrizio De André spune povestea lui Sinan Pașa. El este cântat în dialectul genovez și se află
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
o profesie care te învață umilință și îți clădește caracterul. Nu există poate o mai bună demonstrație a trufiei umane în nebunia să decât această imagine de la distanță a minusculei noastre lumi. Mie îmi subliniază responsabilitatea noastră de a ne purta mai bine unul cu altul și de a păstra și iubi minusculul nostru punct azuriu, singura noastră casă pe care am avut-o vreodată.” 1."From Earth to the Solar System, The Pale Blue Dot". NAȘĂ. Retrieved 2014-12-24. 2."Mission
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
de pe moșie și starea de sărăcie a țărănimii și nu-și poate da seama „cum se poate îmbogăți cineva din agricultură”. Sașa îl sfătuiește să preia personal administrarea moșiei, să cumpere mașini care să grăbească lucrările agricole și să se poarte bine cu țăranii pentru a dispune de forță de muncă. Spre deosebire de proprietarii de moșii de origine boierească, Tănase Scatiu este un fost arendaș îmbogățit prin jefuirea fără milă a foștilor proprietari și prin împrumutarea de bani cu camătă. Dornic să
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, pp. 597-599.</ref> Duiliu Zamfirescu a început să scrie acest roman în vara anului 1892, după ce fusese transferat la Atena. Romanul a purtat inițial titlul "Pe Arătură".<ref name="Bucuța 10/1935 123">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a avut premiera la 25 octombrie 1976. Filmările principale au avut loc în perioada 23 iunie - 4 septembrie 1975 la Constanța, Golești, Mogoșoaia și Coțofenii din Față, iar unele completări au fost executate în aprilie 1976 la Ciocănești. Filmul a purtat titlurile intermediare "Zodia leului" și "Neamul Comăneștenilor" și are o durată de 120 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Victor Rebengiuc (Tănase Scatiu), Eliza Petrăchescu (coana Profira), Vasile Nițulescu (Dinu Murguleț), Ioana Ciomârtan (coana Diamandula), András Csiky (Matei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
() este o serie de povestiri ale scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scrise în 1830. Povestirile lui Belkin au fost scrise de Pușkin în toamna anului 1830, la Boldino. Prima dintre ele, „Dricarul”, poartă în manuscris data de 9 septembrie; urmează apoi „Capitanul de poștă” - 14 septembrie, „Domnișoara țărăncuță” - 20 septembrie, „Împușcătura” și „Viscolul” - octombrie. La 9 decembrie, Pușkin îi comunică „în mare secret” lui P. A. Pletniov că a scris în proză, cinci povestiri
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
Forezia ("din greaca" phorēsis = a fi purtat, a fi transportat) este o metodă de răspândire în lumea animală prin care indivizii unei specii mai puțin mobili sunt transportați pe distanțe mari de reprezentanții altor specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. Această metodă
Forezie () [Corola-website/Science/334088_a_335417]
-
continuare până la unirea ei cu Germania#Al Treilea Reich (1933-1945). Cel mai faimos dintre acești generali a fost Alfred Jansa (1884-1963), un adversar îndărătnic al regimului hitlerist. Astăzi acest grad militar nu mai există. Generalii cu rangul de Feldmarschalleutnant au purtat apelativul „Excelență” și ca insignă la guler două stele argintii pe bază aurie de brocat. Până în anul 1867, acest grad a fost scris „”Feldmarschall-Lieutenant”, apoi „Feldmarschalleutnant” Datorit faptului că este vorba de un cuvânt vechi de titlu, care a expirat
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni și Buțcăteni, jumătate din satul Purcelești, plus seliștea Șopârlenilor. În prezent, o stradă din municipiul Suceava îi poartă numele.
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
februarie 1868 - d. 17 aprilie 1935) a fost un om politic basarabean și vinificator, ultimul guvernator al Basarabiei - funcție deținută până în 1918. Și-a dedicat întreaga viață dezvoltării viticulturii dezvoltând una din cele mai vestite podgorii din Basarabia care îi poartă și astăzi numele. face parte din pleiada personalităților basarabene care au marcat, prin activitatea lor, destinul Basarabiei la începutul sec. XX. Moldova de astăzi îi datorează lui Constantin Mimi soiul de viță-de-vie Aligote, care a fost adus din Franța și
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
imaginarului lui Ionuț Caragea constă în viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistență ontologică.. În august 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, versiunea revizuită și extinsă cu două capitole a seriei Uezen, purtând titlul "Discipolii zeilor de altădată".. Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural , afirmând că Ionuț Caragea reușește cel puțin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
este un roman SF scris de Felix Aderca și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada 29 septembrie - 15 decembrie 1932 în revista "Realitatea ilustrată" și în volum în 1936 de către Editura Vremea din București. Romanul a purtat succesiv următoarele titluri: "X-O. Romanul viitorului" (1932), "Orașele înecate" (1936) și "" (titlul dorit de autor și sub care au fost publicate edițiile ulterioare). Romanul descrie o evoluție posibilă a umanității într-un viitor îndepărtat, când Soarele începe să se
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
ca o utopie negativă. El reprezintă o utopie a zborului și evadării de pe Terra. Stingerea lentă a Soarelui nu oferă nici un mijloc de supraviețuire pentru omenire, astfel încât oamenii au fost nevoiți să construiască pe fundul mării o lume artificială, care poartă semințele distrugerii. Sursa subterană de energie, vulcanul care se răcește treptat, amenință să se stingă și el. Aderca conferă poveștii sale o concluzie conciliantă în ciuda trimiterilor la ură rasială și la voința de a distruge. Atmosfera finalului de lume este
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
cursul secolului al XVI-lea. Prima cabană de vânătoare a fost creată de Ludovic cel al VII-lea (1120-1180). Locul prezintă mai mult avantaje: pădurea pentru vânătoare, proximitatea Parisului, a răului Sena și a două drumuri romane. Conacul capețian (în ) poartă denumirea a dinastii Capețienilor, referitor la regele care l-au construit. Conacul a devenit repede un loc favorit pentru recreere și sărbători. L-a găzduit de mai multe ori, printre altele, pe Sfântul Ludovic (1120-1180), descris de Jean de Joinville
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]