108,934 matches
-
au stat cel puțin o noapte acolo. În total, vizitatorii au fost cazați pentru 1.338.497 nopți. Cu toate acestea, mare parte dintre turiști vizitează Bratislava o singură zi, și numărul lor exact nu este cunoscut. Majoritatea turiștilor străini provin din Republica Cehă, Germania, Regatul Unit, Italia, Polonia, Austria, Franța, Statele Unite, Japonia și Ungaria. Pentru o listă a obiectivelor din oraș, vezi și Panoramă și arhitectură în Bratislava mai sus. Alături de alți factori, creșterea numărului de zboruri ieftine cu avionul
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
mecanic extrem de asemănător cu ambele (adică aproape inert și foarte dur), conferă materialului pe care îl acoperă protecție chimică, izolare electrică și mecanică superioare, respectiv un aspect decorativ deosebit de atrăgător. Cuvântul "email", care se pronunță ', uneori și cu 3 silabe ', provine din cuvântul francez "émail", ortografiat uneori și "emaille" (pronunțat în acest caz ""), în timp ce cuvântul "smalț" (un sinonim relativ apropiat al cuvântului "email") provine din germană, în care cuvântul "Schmelz" înseamnă topitură. Emailarea suprafețelor care urmează a fi acoperite se obține
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
superioare, respectiv un aspect decorativ deosebit de atrăgător. Cuvântul "email", care se pronunță ', uneori și cu 3 silabe ', provine din cuvântul francez "émail", ortografiat uneori și "emaille" (pronunțat în acest caz ""), în timp ce cuvântul "smalț" (un sinonim relativ apropiat al cuvântului "email") provine din germană, în care cuvântul "Schmelz" înseamnă topitură. Emailarea suprafețelor care urmează a fi acoperite se obține prin întreruperea procesului de topire a masei constituente, puțin înainte de topirea deplină. Masa emailurilor se compune de cele mai multe ori din silicați și oxizi
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
de "penis" este folosit în principal ca termen medical și adesea în limbajul obișnuit este înlocuit cu cuvântul popular " pulă" (termen considerat vulgar). Acesta este un cuvânt vechi românesc, a cărui etimologie este neclară. Majoritatea cercetătorilor susțin că respectivul ar proveni din latinescul ""phallus"". Există paralele în folosirea unei păsări ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul "polla", care în dialectul madrilean al spaniolei are sensurile de penis și pui de găină. În vocabularul copiilor mai
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
Vascularizația penisului este asigurată de ramuri din artera rusinoasă și vena dorsală profundă peniană. Inervația somatică a învelișurilor este realizată de nervii rusinoși iar cea vegetativă de ramurile genitale ale plexului lombar. Inervația organelor erectile este vegetativă, simpatică și parasimpatică, provenită din plexul hipogastric. În funcție de starea de activitate, fiziologic, penisului i se disting două faze de activitate, corelate cu starea psihică a bărbatului. Acestea sunt: Penisul poate fi afectat, de-a lungul vieții, de numeroase boli, afecțiuni sau procese degenerative mai
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
diferite ortografii, "Sissek", "Sisek", "Sziszek", înainte de a deveni Sisak. Situată pe o movilă în mijlocul vechilor mlaștini de la confluența râurilor Sava (venind din nord) și Kupa (venind de la vest), acest sit permitea controlul traficului comercial, îndeosebi cel cu fier și cărbune provenind din actuala Bosnia-Herțegovina. Se pare că terminația în „-tica” face referință la portul fluvial al orașului, stabilit pe malul râului Kupa. Urme ale stabilirii celților au fost descoperite sub zidurile romane în centrul orașului și pe malurile râului Kupa. Între
Sisak () [Corola-website/Science/297263_a_298592]
-
împăratului Augustus romanii au colonizat teritoriul Bavariei din sud de Dunăre, unde populația locală era celtă (îndeosebi celții vindelici). După dezmembrarea Imperiului Roman, din populația locală celto-romană și imigranții germanici veniți din nord precum și din resturile din epoca migrațiilor popoarelor provenite din estul Europei s-a format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi. Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi ziși "Agilolfinger", peste care au venit
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
un reactor pentru cercetări nucleare. Bavaria, care nu a avut de luptat cu ramuri industriale învechite (așa cum s-a întâmplat cu zona bazinului râului Ruhr), a putut să se axeze de la bun început pe direcții noi de dezvoltare: de aici provine peste jumătate din producția germană a industriei aviatice și cosmice. München, Nürnberg și Augsburg sunt în prezent mari centre ale industriei electronice și de utilaje. Industria de automobile este concentrată în Ingolstadt (Audi), Dingolfing și Regensburg. Berea și brânzeturile bavareze
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
a II-a, care este și regina tuturor statelor ce intră în Commonwealth, reprezentată de un guvernator general. Capitala țării este Canberra, în timp ce Sydney este cel mai populat oraș, urmat de Melbourne, Brisbane, Perth și Adelaide. Cel mai probabil, numele provine de la termenul din latină „terra incognita australis”, un termen ce făcea referire la un continent imaginar ce ocupa întreaga Emisferă sudică. Cuvântul „Australia” a fost folosit pentru prima oară într-o scriere în limba engleză: „A note of Australia del
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei (Eretz Israel) sau în diaspora. Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor. Cuvântul evreu (în limba română există și varianta arhaică „ovrei”) provine din limba ebraică. Cuvântul ebraic עברי (ivrí) este înrudit cu verbul עבר „a trece”. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr. 'Ever), un strămoș al lui Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de faptul
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de râu” (Iordan sau poate Eufrat). Denumirea veche israelit (în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit”) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt "El
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt "El (Dumnezeul) este Stăpânitorul". Variantele etnonimice românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov) și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). (Variantele din urmă „jidov
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei. Denumirea „evreu” care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană („ebreo”), rusă („yevrey”), sârbă, bulgară și greacă („evréos”). În aceste limbi etnonimele provenite din numele ebraic Iehuda („giudeo”, „jid”, „jidov”, „ioudaios”) au căpătat o conotație peiorativă. În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo”, și nu „giudaismo”. Denumirea „israelian” desemnează pe cetățenii statului modern evreiesc Israel, în majoritatea lor evrei
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
limba arameică, ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca” a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului, chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte și expresii mai ales religioase (ex. "sâmbătă, mană, aleluia, amin, jubileu, heruvim, serafim, serafic, osana" etc.). La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora, dar mai ales răspândirea creștinismului și
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar fi petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea ar putea fi plauzibilă (nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen. Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever. Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
și de dimensiunea fizică a centrului de împrăștiere, care este de regulă o trăsătură microstructurală specifică. Întrucât lumina vizibilă are o lungime de undă de ordinul sutelor de nanometri și micronilor, centrele de împrăștiere vor avea dimensiuni similare. Astfel, atenuarea provine din împrăștierea incoerentă a luminii pe suprafețele de contact interne. În materiale (poli)cristaline cum ar fi metalele sau ceramica, pe lângă pori, majoritatea suprafețelor interne sunt de forma limitelor intergranulare care separă regiuni mici de cristal. Dacă dimensiunea centrului de
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
la altul al Prutului, dar există regionalisme dispărute la vest de Prut și păstrate în est sau invers, și o diferență între elementele de vocabular modern și între calcuri, care pe malul drept, românesc, sunt mai mult de origine apuseană provenind din limbile franceză, germană sau engleză, iar pe malul stâng, rusesc și sovietic timp de 154 de ani, sunt mai mult de origine răsăriteană provenind din limbile rusă sau ucraineană. Cea mai proeminentă diferență între graiul moldovenesc și limba literară
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
modern și între calcuri, care pe malul drept, românesc, sunt mai mult de origine apuseană provenind din limbile franceză, germană sau engleză, iar pe malul stâng, rusesc și sovietic timp de 154 de ani, sunt mai mult de origine răsăriteană provenind din limbile rusă sau ucraineană. Cea mai proeminentă diferență între graiul moldovenesc și limba literară constă în palatalizarea consoanelor "ș", "ț" sau "j" în limba literară „ausbau”, spre deosebire de pronunțarea tare a consoanei în graiul moldovenesc „abstand”. Astfel conjuncția "„și”" sau
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
sau "j" iau în limba „ausbau” forme precum "„mătase”", "„ostași”", "„praji”", "„seară”", "„soldați”", "„și”", "„zeamă”" iar în graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî”", "„zamî”". Acest fenomen fonetic specific este redat în operele marilor clasici ai literaturii române proveniți din regiunea istorică Moldova, precum și în alte graiuri ale limbii dacoromâne, în special în graiurile ardelenești, bănățean și variantele vecine din graiul muntenesc. Astăzi aceste variante de pronunție au dispărut din limbajul curent, cu precădere în mass media, deși în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
născut ca al doilea din cei șapte copii, în casa Buonaparte din orașul Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franței de către Republica Genova. El s-a numit inițial "Napoleone di Buonaparte", prenumele provenind de la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a adoptat numele de "Napoléon Bonaparte", cu o rezonanță mai accentuată în limba franceză. Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
fost otrăvit cu arsenic în mod lent. El a ajuns la această concluzie aprofundând analizele nu numai asupra interiorului firelor de păr, ci și a învelișului capilar. Dr. Kintz crede că otrava a atins măduva spinării, pornind de la păr. Otrava provenea din alimentele ingerate și a fost împinsă de fluxul sanguin. Părul lui Napoleon prezenta o concentrație de substanță toxică de 7-38 de ori superioară dozei „admise”. Adversarii acestei ipoteze resping afirmația, susținând că arsenicul detectat era de origine exogenă și
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
stat și structuri politice, cuprindea Crimeea de azi și regiunile învecinate acesteia riverane Mării Negre care a inclus pentru un timp și așa-zisul Bugeac, sau sudul istoric al Basarabiei. Acest hanat s-a denumit Hoarda de Aur, iar adesea trupe provenind de aici au invadat în evul mediu, sau chiar mai tarziu, în raiduri cu caracter punitiv, Moldova sau Transilvania. Unul din motivele pentru care Maria Tereza a înființat regimentele grănicerești din estul Transilvaniei l-au constituit invaziile tătărești în această
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
de proclamarea lui Cuza, "Către locuitorii sătești", si a fost descrisă de Kogălniceanu că „testamentul politic al lui Cuza”. În pofida acestor măsuri, unii factori, cum ar fi creșterea demografică, fărâmițarea loturilor prin moștenire, îndatorarea țărânilor și dependența lor de veniturile provenite din munca pe moșii, împreună cu specula practicată arendași și cu cazurile în care corupția funcționarilor a întârziat alocarea pământurilor, au făcut că reforma să fie ineficientă pe termen lung, si a contribuit la exacerbarea unor frământări care au culminat cu
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
în 1871 și 1876 un dicționar în două volume și un glosar al limbii române, latinizată. Dicționarul a declanșat reacții împotriva stâlcirii limbii române. Lumea științifică română nu mai contesta originea română, acceptând că majoritatea coloniștilor aduși în Dacia cucerită proveneau din diverse părți ale imperiului, că nu erau doar cetățeni romani și nici de sânge roman), limba comună fiindu-le tuturor coloniștilor latină. În acest mediu multietnic, latina fiind singură limba de comunicare, a obținut poziția dominantă („lingua franca”). A
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
al poporului român. Sunt teorii derivate ca cele emise de Școală protocronistă care afirmă că Dacia a fost nucleul „vetrei străromâne”, că procesul de romanizare i-ar fi cuprins și pe „dacii liberi”. Populațiile romanice din sudul Dunării ar fi provenite din migrații nord-sud, din Dacia spre Balcani (teorie adoptată de unii istorici iugoslavi, bulgari, iar mai recent sârbi și macedoneni). Școală protocronistă emite și opinia că vlahii (românii) de la nord de Dunăre ar fi o ramură veche aparținând populației dace
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]