106,336 matches
-
an IX). Savanții care participau la componenta științifică a Campaniei în Egipt (vezi Commission des sciences et des arts) se regăseau în diferitele secțiuni, într-un mod analog celui din Institut de France: matematici, fizică și istorie naturală, economie politică, literatură și artă. Monge era președintele, Bonaparte vicepreședintele, Joseph Fourier secretarul și Costaz secretarul adjunct. Institutul trebuia să numere 48 de membri (câte doisprezece în fiecare secțiune), însă au fost mai puțini. Institutul capitalizează munca savanților expediției lui Bonaparte în Egipt
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Majoritatea tăblițelor (aproximativ 6.000) conțineau compoziții colocviale sub formă de legislație, corespondențe și angajamente diplomatice, declarații aristocratice și aspecte financiare. Textele rămase conțineau preziceri, semne, incantații și imnuri către diverși zei, în timp ce altele se refereau la medicină, astronomie și literatură. Din toate aceste texte aflate în bibliotecă doar zece conțin opere literare expresive cum ar fi epopei și mituri. "Epopeea lui Ghilgameș", o capodoperă a poeziei antice babiloniene, a fost găsită în bibliotecă la fel ca povestea creației Enûma Eliš
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
săptămâni. În februarie 1954, Procurorul Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Maine a depus o plângere de 27 de pagini prin care cerea un ordin permanent în conformitate cu secțiunile 301 și 302 din pentru a preveni distribuirea interstatală a acumulatorilor orgonici și să interzică literatura promoțională. Reich a refuzat să apară în instanță, susținând că nici o instanță nu ar fi în măsură să evalueze activitatea sa. La 19 martie 1954 judecătorul John D. Clifford, Jr. a ordonat ca toți acumulatorii, piese și instrucțiunile să fie
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Este apoi angajat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" din Iași (Academia Română), în cadrul sectorului de istorie literară, unde a fost avansat ca cercetător științifical principal. Colaborează aici la "Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (1919)" (acad. Eugen Simion, coord.) și la DGLR. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
La vârsta de 33 de ani, a devenit cel mai tânăr director de divizie majoră din istoria spitalului Johns Hopkins, ca director al departamentului de chirurgie pediatrică. El a fost de asemenea co-director al departamentului cranio-facial de la Johns Hopkins. Potrivit literaturii spitalului Johns Hopkins: „Dr. Carson se concentreează asupra traumelor creierului, tumorilor cerebrale și spinale, nanismului, asupra disfuncțiilor cerebale și congenitale, problemelor țesutului craniului, epilepsiei, nevralgiei. El este de asemenea interesat să capaciteze la maxim inteligența copiilor.” Carson crede în coordonarea
Ben Carson () [Corola-website/Science/333397_a_334726]
-
de Sud. A predat actoria la diverse școli de teatru din Franța, Italia, Rusia și Japonia. Încă din primii ani de existență a Republicii Moldova a făcut parte din componența nominală a Comitetului pentru decernarea Premiului Național al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. În prezent Petru Vutcărău lucrează ca regizor, actor și director artistic al Teatrului „Eugène Ionesco”. Este directorul Festivalului Internațional "Bienala Teatrului "Eugène Ionesco". Este căsătorit cu Ala Menșicov, actriță la Teatrul „Eugene Ionesco”, „Maestru în Artă”. A
Petru Vutcărău () [Corola-website/Science/333416_a_334745]
-
de-al Doilea Război Mondial, în anii 1942-1945 el a luptat în cadrul armatei britanice, inclusiv a Brigăzii evreiești, iar mai târziu, în anii 1947-1949 în Războiul de independență al Israelului. După lăsarea la vatră, Amihay a studiat științe biblice și literatura ebraică la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a fost coleg cu criticul literar Gavriel Moked. S-a simțit atașat în mod deosebit de poezia anglo-americană, mai ales de creatori ca Wystan Hugh Auden, Dylan Thomas etc. Ulterior a lucrat ca profesor
Yehuda Amihay () [Corola-website/Science/334583_a_335912]
-
la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a fost coleg cu criticul literar Gavriel Moked. S-a simțit atașat în mod deosebit de poezia anglo-americană, mai ales de creatori ca Wystan Hugh Auden, Dylan Thomas etc. Ulterior a lucrat ca profesor de literatură ebraică în licee. Cele dintâi poezii le-a publicat în magazinul literar Likrat („Înspre”) Primul său volum de versuri a apărut în 1935 (Acum și în alte zile). În 1963 a publicat un prim roman " Nu de acum, nu de
Yehuda Amihay () [Corola-website/Science/334583_a_335912]
-
modest cărturar ... Cu ocazia revizuirii și aranjării hartiilor sale, am găsit însemnările a o mulțime de titluri, ce formau obiectul a zeci de lucrări, unele în proiect, altele conspectate, iar parte din ele finisate. Mă gândesc la pierderea ireparabilă pentru literatura noastră prin dispariția lucrarii „Viata și opera lui Ion Creanga”, în 3 volume, un studiu complet și un material inedit"”. A fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1979), membru activ al Filialei Botoșani
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
lui Dumitru Mareș, muncitor, și al Elisabetei (n. Tenea). Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. A fost Director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomație, Politica, Cultura, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
secretar la Direcția I-a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67 - Referent Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe. 1963-2007 - A publicat în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în care au apărut aceste contribuții: Steaua, România Literară, Luceafărul, Cronică, Tribuna, Orizont, Ateneu, Argeș, Convorbiri literare, Flacăra
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Alba. Va fi patru ani inspector la Comitetul de cultură și artă al județului Alba (1968-1973) și apoi președinte a Filialei de Etnografie și Folclor a județului Alba (1973-1990). Reintră în învățământ, face o navetă grea, dar citește mult, scrie literatură și începe să publice în revistele literare. Se căsătorește cu Maria Dan cu care are doi copii, Andrada-Cornelia (n. 1969), care va studia medicina, și Iulian (n. 1972), care va fi preot ortodox la Paris (începând cu anul 2002). După
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
Iulia), în rubricile „Tableta de Joi” (1990-1991) și caseta cu paradoxuri (1993-1995), ca și în "Ulpia Jurnal" la rubrica „Jurnal de scriitor” (2005-2006). Redactor la revista „Discobolul” din Alba Iulia încă de la apariția ei în 1990; profesor de limba și literatura română mai mulți ani la mai multe licee din Alba Iulia. Pe 30 octombrie 2014, la Alba Iulia a avut loc un moment aniversar prilejuit de împlinirea a 75 de ani de la naștere a scriitorului Cornel Nistea, ocazie cu care
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
proză scurtă. Debutează editorial cu volumul de nuvele și povestiri "Focuri în septembrie", apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească, drastic subțiat de cenzură, dar bine primit de critica literară. După referatul negativ al cenzurii, cum că ar scrie literatură dușmănoasă, și cele câteva atenționări din partea unui procuror, a unui activist UTC și a unui inspector din Consiliul Culturii, trăiește un moment de inhibiție de 7-8 ani, scrie puțin și nu mai publică în revistele literare. Abia după 1989, odată cu
Cornel Nistea () [Corola-website/Science/334626_a_335955]
-
cândva" este o povestea unei iubiri ce depășește timpul, "What Dreams May Come" (o altă carte a lui Matheson) este povestea unei iubiri ce depășește moartea... Simt că aceste două romane sunt cele mai bune scrieri ale mele în domeniul literaturii.” În timp ce călătorea cu familia sa, Matheson a fost fermecat de portretul actriței americane Maude Adams de la Teatrul Piper din Nevada. „Era o fotografie foarte reușită”, afirma Matheson, „și practic, m-am îndrăgostit de ea. Cum ar fi dacă m-aș
Undeva, cândva (roman) () [Corola-website/Science/334639_a_335968]
-
Ion Creangă” (1996). Și-a luat doctoratul în filologie (2003) cu tema "Lirica feminină din Basarabia (anii ’20-’30)" și postdoctoratul (2011) cu tema " Structuri dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea". Este conferențiar universitar la catedra de Literatură româna și comparată, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și cercetător științific principal la Direcția Teorie și metodologie literară a Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei. În perioada 2006-2009 este director al Centrului de Literatură
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Literatură româna și comparată, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și cercetător științific principal la Direcția Teorie și metodologie literară a Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei. În perioada 2006-2009 este director al Centrului de Literatură și Folclor al Institutului de Filologie al AȘM, iar în perioada 2009-2012 - director adjunct al aceluiași institut. Din 2008 până în prezent este redactor-șef al revistei de știință literară "Metaliteratură". Din 2013 deține funcția de secretar științific al Consililui Național
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membră a Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. „Galeria de poete uitate
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membră a Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. „Galeria de poete uitate care urmează monografiei despre Magda Isanos e un gest admirabil de istoric literar: un gest de penitență, de compasiune, de scrupul. Aliona le citește cu toată răbdarea și înțelegerea pe alde
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
niveluri, totodată, un exercițiu didactic adresat nu numai elevilor și studenților, ci și profesorilor. O întreprindere necesară și singulară din câte cunoaștem, cu atât mai mult cu cât cărțile lui Goma nu sunt cuprinse în aria curriculară de limba și literatura română, că este vorba de București sau de Chișinău, cel mult doar ca lectură opțională ori suplimentară în unele manuale alternative din sistem. Dacă pentru majoritatea elevilor și studenților lucrarea Alionei Grati poate constitui un exercițiu de inițiere literară, pentru
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
decalajelor, prin experimente literare polemice, monologismul ideologic. Echipată cu o luxuriantă bibliografie, cercetată acribios, dovedind un impresionant travaliu și oferind concluzii care se rețin, lucrarea dnei Aliona Grati,convergând eforturilor de „a aduce acasă” (în sensul unui spațiu cultural comun) literatura basarabeană, vădește tocmai disponibilitate dialogică.”
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
în mod deosebit, argumentarea prin microscopie electronică de transmisie a rolurilor morfologice potențiale ale acestei celule pentru neuroprotecție și vasculoprotecție; 2. Propunerea termenului de „cordocitoame” pentru clasificarea tumorilor meningeale fibroase provenite din cordocite; 3. A demonstrat pentru prima dată în literatură, prin microscopie electronică de transmisie, că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge; 4. Identificarea prin microscopie electronică de transmisie a unui nou tip de moarte celulară programată autoschizică, cât și a unui mecanism de supraviețuire celulară
Viorel Păiș () [Corola-website/Science/334690_a_336019]
-
repetiții și dovedea o unitate stilistică pe care puține din cărțile mele o aveau. Ce mă încânta mai mult: reușisem «atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire și antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii, care până la urmă îi vrăjesc și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie literatură pentru plăcerea de a visa, a inventa și a se exprima în mod liber fără constrângerile impuse de gândirea sistematică și de rigoarea științifică. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]