12,426 matches
-
moralitate; cartea care prezintă viața lumii și a secolelor în unitate, centrată pe Cristos cel promis, așteptat, venit, mereu în acțiune; cartea care vorbește ca nici o alta despre Dumnezeu, despre om și despre demnitatea sa; cartea cea mai bogată de înțelepciune și de sentințe morale și e chiar la îndemâna tuturor; cartea eroilor și a eroinelor vieții, a virtuții, a patriei, a umanității; cartea Evangheliei care, voind sau nu, a schimbat fața lumii și continuă, în iubirea sau în ura față de Cristos
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
erau legalizate de civilizația păgână, așa încât în mintea lor civilizația creștină, singura care a reînnoit lumea într-adevăr, pare pur și simplu o evoluție a celei greco-romane? De ce nu se profită de cunoștințele științifice pentru a se înălța un imn înțelepciunii infinite a Creatorului, folosind chiar și limbajul atâtor oameni de știință creștini? Subiectul ar putea fi îmbogățit cu aspecte relevante, dar sunt suficiente aceste indicii pentru a constata lipsa de unitate, vizibilă în anumite ambiente în formarea sufletului viitorilor apostoli
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dărnicia divină, fapt pentru care cu atât mai mult El ne va cere cont de acele bunuri, pe care El ni le-a dat „nu ca să le posedăm, ci ca să le împărțim...“. Deci, trebuie să ne folosim corect și cu înțelepciune de bunurile lui Dumnezeu, așa încât, bunul material pentru a face fapta bună, să nu devină cauză de păcat. În realitate, prin natura sa, bogăția este lucru bun și foarte folositor societății umane, cu condiția să se afle în posesia unor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
toată mulțimea încerca să-L atingă» (Lc 6,19). Așa este scris despre Domnul nostru Isus Cristos; iar mulțimea care îl atingea și îl înghesuia pe Isus era tocmai aceea a suferinzilor de orice fel. Avem multe de învățat. Dacă Înțelepciunea divină a luat legătura cu lumea săracă, înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. Mulți sunt împotriva noastră, pentru că nu ne cunosc; și nu ne cunosc, pentru că nu i-am apropiat. Legătura noastră a fost uneori mai strânsă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și semne mari în popor. Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberților, a cirenenilor, a alexandrinilor și a celor din Cilicia și Asia, și au început o discuție aprinsă cu Ștefan, dar nu-i puteau ține piept înțelepciunii și duhului cu care vorbea» (Fap 6,7). Și, pentru că nu puteau să-i reziste cuvintelor sale, au căutat să-l prindă cu vicleșug; au căutat martori falși care spuneau că Ștefan vorbise contra locului sfânt și a Legii, l-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a depăși mediocritatea, de a gândi și cerceta dincolo de barierele impuse de vreun sistem. Cu bucurie l-am regăsit acum 4 ani, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, același OM energic, plin de umor care, cu multă înțelepciune, se adresa foștilor elevi ca și cum ar fi și actuali și cărora încă le mai dădea sfaturi de viață. Minte genială și un mare OM, un PROFESOR cum mulți și-ar dori, a cucerit multe generații de elevi printr-o pedagogie
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
aceeași zi a avut loc și înaugurarea solemnă a înaltului așezământ de cultură. În nou înființata Universitate existau, de facto, trei facultăți. “Negreșit, scria Kogălniceanu, țara are nevoie de teologi, de juriști, de filosofi, doctori ai religiei, ai dreptătii, ai înțelepciunii; ea are însă trebuință și de doctori ai trupului, de medici”. Facultatea de Medicină si-a deschis cursurile în decembrie 1879, cu un număr de 14 studenți. Ea, Facultatea, își baza activitatea pe așa-numita “școală de chirurgie”, care funcționa
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
facultăți - Facultatea de Fizică. Relativ ușor ați intrat, suficient de greu ați terminat. Putem afirma că sunteți mai înțelepți decât la intrare, iar acum putem crede, în cunoștință de cauză, în ceea ce ar trebui să fie numită legea lui Solomon: ”înțelepciunea este mai valoroasă ca aurul”. Ați acumulat în cei patru ani cunoștințe, ca urmare a muncii dumneavoastră. Acumulările adevărate vin din munca individuală. Dacă ați învățat să gândiți independent, să raționați și nu să memorați, veți avea succes. Să nu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
morale și a sensului uman al descoperirilor științifice este esențial. Știința îndreaptă căile omului spre modul de a ști iar religia arată căile omului spre modul de a fi. Știința și religia converg spre binele omului, spre sporul său de înțelepciune, ca sursă permanentă de perfectibilitate umană. Credința în creație constituie o permanentă resuscitare spre o viziune a Universului prin știință și a stabilirii locului și destinului omului prin religie. În această complementaritate credința dă sens motivației științei iar știința purifică
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
leagă pentru totdeauna cu destinările noii mele patrii, cu România. Dacă națiunea română a putut trece peste atâtea secole de suferințe și încercări grele fără a-și pierde existența ei, aceasta datorește nu numai valorii brațului strămoșilor noștri, dară și înțelepciunii și răbdării care au caracterizat în toate timpurile pe acest popor. El a știut să-și apere țara și drepturile, menținându-și aspirațiunile sale în cercul putinței și în limitele însemnate de pozițiunea sa geografică. Zdruncinată prin luptele interioare, națiunea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aminte numai de ceea ce ne unește, să depărtăm astăzi cuvintele amari și resimțimintele cari nu ar fi la locul lor, nici la momentul lor. Însă să nu pierdeți din vedere că, dacă entuziasmul dă coroanele, numai concordia, numai dreptatea, numai înțelepciunea le întărește pe fruntea celor ce le poartă. (Aplauze.) Sunteți marea majoritate a acestei Adunări, puteați dar să faceți această proclamare prin propriele d-voastră forțe și fără al nostru concurs; însă îndrăznesc a declara, în numele partidului conservator care a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lângă Regină și principii Ferdinand și Carol lângă Rege. D. președinte al Senatului în numele ambelor Corpuri Legiuitoare a rostit următoarea alocuțiune: Sire, Doamnă, Astăzi România se încoronează pe sine-și punând Coroana Regală pe capetele Majestăților-Voastre. Astăzi ea culege laurii înțelepciunii și bravurii sale. Astăzi Viteazul ei Căpitan, care a avut nestrămutată credință în valoarea Națiunii. nealterabil devolament pentru libertatea și binele ei primește din mânele Națiunii și pune pe capul său simbolul suveranității României, emblema stabilității și asigurării viitorului. Poartă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un moment, s-au împrăștiat. Ordinea cea mai perfectă a domnit pretutindenea cu toată imensa afluență de lume ce se adunase în acea zi în Capitală. N-a fost de înregistrat nici o neorânduială, nici un accident regretabil și exemplara bunăvoință și înțelepciune a publicului a înlesnit ea singură menținerea bunei reguli.[...] 14 martie și 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea Regatului Român și ceremonia încoronării MM.LL. Regelui și Reginei, București, Tipografia Thiel & Weiss, Palatul Dacia-România, 1882, pp. 1-9; 11-15 și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Trăiam ca într-o familie în care toți, ofițeri și soldați, eram frați. N-am văzut un singur soldat, care, în această intimitate, să nu fie respectuos cu ofițerii lui. Din nou, viața îmi arăta cît bun simț și cîtă înțelepciune există în țăranul român. Toamna lui 1917 a început să fie cu frig și cu zăpadă. Îmi amintesc cum într-o noapte m-am trezit acoperit, în pat, de zăpada care umpluse adăpostul nostru. Vîntul sufla atît de tare, încît
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu mă raliez deloc cu înțelepciunea comodă, pragmatică și alunecoasă a lui Ciucă (Valentin n. red.). Am apelat la acea toleranță intelectuală, amîndoi, ca să nu conflictualizăm pe planul opiniilor. De fapt, numai oportunismul lor mă deranjează, preocuparea pentru hramuri. Am sentimentul că pentru mulți, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Am transcris din Dufrenne și Genette, din Piaget și Coran. Nu uita, dacă mai apar pe undeva, trimite-mi și mie vreun exemplar! Măcar să știu. An continuat să rup și să rescriu "Tratatul de eretică", cele "40 de zile pentru înțelepciune". Dar e o carte care mă sfîșie. Unele texte din ea sînt tot ce-am scris mai profund pînă acum. E singura mea mulțumire. Chioaru (Dumitru n. red.) îmi vorbea de o adunare a tinerei generații pe la Sighișoara. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au spus la ALBATROS, voi ieși pînă-n decembrie. Mă gîndeam că o să-ți placă a doua mea carte. Nouă ne plac toate cărțile răutăcioase. Am scris-o. Dar vreau să mai schimb unele texte. Va avea "40 de zile pentru înțelepciune", plus un poem amplu. S-ar putea ca, într-adevăr, să fi pus titlul cărții "Divina paradoxalia" și din cauza acelui poem al tău, de care totuși nu-mi amintesc. Deși cartea e paradoxală prin straneitatea planurilor în care se mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vă doresc toată bucuria posibilă duminică, spunîndu-vă de asemenea multă bucurie și fericire mereu, casă de piatră și să fiți sănătoși! Vă sărut pe amîndoi cu toată dragostea! Am să fiu alături de bucuria voastră duminică. Poate că T. va avea înțelepciunea să-mi bucure și ea această duminică! Al tău, cu toată dragostea de azi și dintotdeauna, Aurel Borca, 14 noiembrie 1983 Dragul meu Lucian, Hotărît lucru, toamna aceasta pune panseluțe vitrege peste viața mea. În ultimele zile (vreo zece) m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cum au fost iertați, de exemplu, cei din anii dogmatici), dar un scriitor niciodată. Așa că, o dată-n plus, eu țin să rămîn scriitor; e drept, un scriitor "comunist". O mîngîiere, azi, s-a dovedit T. Mi-a mărturisit înțelegere și înțelepciune, chiar iubire. Așa o fi?! N-o văzusem de o săptămînă. Și eram dispus s-o părăsesc. Dar ce mult continuu s-o iubesc! Iubirea ei mă poate însănătoși. Sărac și îndatorat, acum și cu boala aceasta nedorită, nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din țară" (Cristoiu mă mai solicitase cîndva în acest sens), dar nu altceva. E bine că fac așa?! Cred că da. Nu trebuie să fiu în nici o tabără! Aceea nici nu-i tabără, e cacialma de... ziariști. Nu-mi lipsește înțelepciunea, chiar dacă mi se vorbește uneori (cu dragoste?!) la ureche! Am tupeul că nu-s mulți așa curați ca mine, așa că țin să rămîn curat. L-am cunoscut personal pe domnul Paler (Octavian n. red.)! M-a îmbrățișat și invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din jur! Iluziile mele sînt tot mai mult niște iluzii "inverse". Se-ntîmplă ceva cu noi, dragule. Îți fac o mărturisire acum: te iubesc precum am făcut-o întotdeauna! Sînt un prieten profund al tău din moment ce m-am putut detașa cu înțelepciune de o criză a ta (urmare anchetării la Securitate n. red.)! Dar să n-o mai repeți niciodată cu mine de față! E totul în regulă! Nu sîntem mai buni sau mai răi: sîntem așa cum sîntem, pe un fond socio-cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de la București, unde trăia fiul ei, pentru a primi oameni politici, ziariști și mulți alții în scopul de a-i lăsa să constate ei înșiși că Copilul-Rege era absolut normal. Și acesta le vorbi atât de mult și cu atâta înțelepciune, în ciuda vârstei fragede, încât odioasa legendă a fost distrusă”. În intervalul decembrie 1925 - iunie 1930, educația copilului Mihai s-a desfășurat sub directa supraveghere a mamei sale. Până la moartea Regelui Ferdinand, Principesa Elena nu și-a manifestat cu deplină libertate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
zeci de milioane de români îl privesc cu dragoste și în același timp cu mândrie.” Comandantul Străjii Țării, Teofil Sidorovici, trece în revistă etapele educației lui Mihai și elogiază preocuparea atentă, permanentă și novatoare a regelui asupra acesteia. „Prin adânca înțelepciune a Marelui Străjer, Măria Sa Voievodul și-a trăit copilăria după legile pedagogiei românești. <...> L-am văzut astfel, copil cu bucle de aur, luptându-se cu roaba încărcată de nisip, cu stropitoarea mică udând floricelele și iarba, cu grebluța curățind aleea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
roagă pe Cel ce toate le face și toate le ține, să aibă în paza Lui, pe flăcăul nostru drag, al țării, pe Marele Voevod Mihai - trup din trupul țării și suflet din sufletul nostru - și să-i dăruiască lui înțelepciune, sănătate și viață lungă”. Comandantul Străjii Țării cheamă copii neamului „să se întoarcă spre datina străbună, înlocuind obiceiul străin al pomului de Crăciun cu Steaua năzuințelor creștine ale românismului”. În această zi, comandanți și străjeri alături de dregători și popor „și-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a trecut, “urcușul” a fost anevoios, dar tot prin lipsuri, suferință și mai cu seamă umilință “m-am format” pentru a pregăti și educa generații de elevi. Câte renunțări! Câte vise au rămas doar năzuințe! Acum, la vârsta plină de înțelepciune și demnitate, sufletul meu păstrează cu dragoste icoana sfântă a chipului părintesc și aș fi fericită, ca la rândul meu, să fiu pildă de viață copiilor mei.
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]