11,260 matches
-
o pretură, o judecătorie de ocol, un comisariat de poliție, o gară (pe linia Jurcăuți - Vrânceni), un serviciu sanitar, un oficiu P.T.T. și un oficiu telefonic. Orașul era industrializat, aici existând câteva fabrici mici de uleiuri vegetale, o moară cu aburi și câteva bănci. Comerțul local era puțin dezvoltat și specializat pe produse agricole (cereale) și animale (vite). În fiecare an, la 12 iulie, avea loc în oraș un bâlci. Fiind un centru important pe plan local, ființa aici o școală
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
aplicații în multe alte domenii, unul dintre cele mai moderne fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz. Dezvoltarea turbinelor cu gaze este de dată mult mai recentă decât a turbinelor în general, și de dată mai recentă decât a turbinelor cu abur. În 1791 englezul John Barber a brevetat prima adevărată turbină cu gaze, turbină care avea principalele elemente din turbinele cu gaze moderne. În 1872 Dr. F. Stolger din Germania a construit prima turbină cu gaze, care însă n-a funcționat
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
fost folosită la ferestre, ancadramente arcuite, coloane și capitele. Sala Tronului a fost adăugată mai târziu în planurile constructorilor și a necesitat un cadru de oțel. Transportul materialelor de construcții a fost facilitat de schele și de o macara cu aburi care a ridicat materialul pe șantier. O altă macara a fost folosită la locul propriu-zis al construcției. Recent înființata Dampfkessel-Revisionsverein (Asociația de inspecție a cazanelor de aburi) inspecta în mod regulat ambele cazane. Timp de aproape două decenii, șantierul de
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
materialelor de construcții a fost facilitat de schele și de o macara cu aburi care a ridicat materialul pe șantier. O altă macara a fost folosită la locul propriu-zis al construcției. Recent înființata Dampfkessel-Revisionsverein (Asociația de inspecție a cazanelor de aburi) inspecta în mod regulat ambele cazane. Timp de aproape două decenii, șantierul de construcție a fost angajatorul principal din regiune. În 1880, aproximativ 200 de mesteșugari au lucrat pe șantier, fără a fi numărați furnizorii și alte persoane implicate în
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
pompelor cu piston este de obicei vertical, la pompele mici, și orizontal la pompele mari. Este construit din fontă până la 20 de atmosfere sau din oțel turnat pentru presiuni mai mari. Pompele cu piston sunt acționate de un cilindru cu abur, de un motor electric cu reductor de viteză sau de o roată de transmisie cu curea. La pompele cu dublu efect debitul este pulsat dar continuu, atingând la un moment debitul zero. Aceste pompe sunt folosite pentru pomparea lichidelor vâscoase
Pompe cu mișcări alternative () [Corola-website/Science/310428_a_311757]
-
medie de 10 km/oră. Traseul este frecvent blocat de alunecări de teren sau lavine de noroi, călătorii fiind nevoiți de a schimba în acest caz mijlocul de transport. Până în prezent tracțiunea trenului de persoane este asigurată de locomotive cu aburi. Numai trenurile de poștă sunt trase de locomotive diesel. Trenul de persoane este compus de obicei din trei vagoane, cu un vagon poștal pentru bagaje. Vagonul de clasa I este comod și are banchete acoperite cu brocart. Din cauza capacității mici
Calea ferată Darjeeling () [Corola-website/Science/310440_a_311769]
-
a județului Vlașca și era formată din satele Gostieni, Asan Aga, Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, având în total 2089 de locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 77 de elevi, patru biserici și trei mori cu aburi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a aceluiași județ și comuna Cucuruzu, formată doar din satul de reședință cu mahalalele Cucuruzu de Jos și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori. Existau și
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Buturugeni, Prisiceni, Plopi și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plasa Neajlov a județului Vlașca și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori. Aici erau
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
găsind condiții bune de dezvoltare și în amonte de barajul Măcârlău (6 km amonte de Făina), unde a fost introdus pe cale artificială. Sute de ani, pe Valea Vaserului oamenii exploatează lemnul pe care-l transportă cu ajutorul Mocăniței, singurul tren cu aburi pe linie îngustă ce funcționează în Europa. Se știe ca maramureșenii sunt renumiți pentru meșteșugul de a realiza case și biserici din lemn care durează sute de ani. Dar, exploatarea lemnului nu este singura activitate care au desfășurat-o oamenii
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
la altitudinea de 600 m. Trenul circulă în scopuri industriale, pentru exploatarea lemnului și în scopuri turistice. Vagoanele pentru turiști pot fi vagoane terasă sau vagoane de clasă. Există și vagoane pentru materiale, platforme și lemn. Trenurile turistice regulate, cu abur, circula in lunile mai-octombrie, pana la stația turistica Paltin. Trenurile charter circula pe toata durata anului, destinatiile fiind la cerere sau la evenimentele culturale precum "Noptile Muzicale" sau "Sărbătorile de Iarnă". În anul 1909 pe Valea Vaserului la Făina se
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
ales omenie. Orașul are o poziție geografică situată la limita unor zone de interes turistic și intersecția unor trasee și circuite turistice. Pe Valea Vaserului există turism încă de la începutul secolului XX. Importantă pentru Valea Vaserului este mocănița, trenul cu aburi, care duce până la stația Cozia. Este reprezentat de bisericile de lemn și de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici și mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoților Vasile Roșca și Simeon Pop, biserica
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
și era formată din satele Ianca și Niculești, cu o populație totală de 1483 de locuitori ce trăiau în 820 de case. În comuna Ianca funcționau o fabrică de spirt înființată în 1878, 12 mori de vânt și una cu aburi, 2 biserici ortodoxe una datând din 1834 și alta din 1885 și două școli: una de băieți cu 69 de elevi înființată în 1863 și alta de fete, cu 42 de eleve, înființată în 1877. Pe teritoriul orașului actual mai
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se mai indica existenta unei mori de apa si a uneia de aburi, organizarea a doua târguri anuale (20 iulie și 8 septembrie) și se face mențiunea ca in Găești, in afara de grâu si porumb, se produce cel mai bun tutun din România. Tutunul de aici era de altfel cunoscut de mult
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
XIX -lea (1859), orașul Găești avea numai 1380 de locuitori, din care 97 erau comercianți și 38 meseriași, iar restul agricultori. La sfârșitul aceluiași secol în Găești, ca unități economice, nu existau decât o moară cu apă și una cu aburi. Pe moșia orașului se produceau cereale și cel mai bun tutun din România. ("Dicționarul geografic al județului Dâmbovița", 1890) Populația orașului ajunsese în 1899 la 3320 de locuitori. În primele decenii ale secolului al XX-lea, orașul nu cunoaște transformări
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
s-au dat numai 500 ruble, au strîns bani de la credincioși. În octombrie în Romanovca trăiau 1.741 de locuitori, averea cărora era evaluată la 346.826 ruble. În 1914 oloinița este reutilată în secție de țesături. Două mori de aburi ale lui Lemche Adam și Semche Hristian erau prețuite cu 9.420 ruble. Una însă, cea construită în 1916, este aruncată în aer de către fasciștii germane. Prima moară fusese construită încă în 1908 de către frații Levinzon cu utilaj adus din
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
jumătate a sec. XIX începutul sec. XX. Prima bibliotecă particulară a fost deschisă în Telenesti la începutul secolului XX. Tot în sec. XIX, începutul sec. XX orașul devine centru comercial important. Aici funcționau întreprinderi mici meșteșugărești și comerciale, moară cu aburi, școală primară, spital, farmacie, bibliotecă. Astfel, foarte multă vreme la Telenești au conviețuit în pace trei comunități: românească, evreiască și lipovenească, fiecare cu biserică și școală proprie. Românii au avut 3 biserici (inclusiv o catedrală), evreii mai multe sinagogi, iar
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
a crescut rapid și către anul 1923, sub autoritatea Regatului României(la care a aparținut regiunea începând din 1918) avea 285 case, o populație de peste 2000 suflete. În localitate funcționa o bancă populară, o cooperativă de consum, o moară cu aburi, 7 fabrici de ulei, ateliere industriale, o școală primară mixtă, un liceu mixt. Al doilea război mondial cu Holocaustul evreilor a avut urmări tragice pentru Mărculești.În 1940 localitatea a fost anexată de Uniunea Sovietică împreună cu întreaga Basarabie. În iunie
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
a 32-a localitate urbană a Moldovei „românești”, după numărul populației (1.845 locuitori). La 7 octombrie 1878, după reanexarea de către Rusia țaristă, Leova avea 350 de gospodării, 5.682 desetine de pământ arabil, 60 livezi mari, o moară de aburi și 6 mori de vânt. Prima școală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53 de băieți și 43 de fete. Conform datelor în 1904
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
332 de țărani din Căinari cu 1333 ha de pământ. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 de femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, agent sanitar, 8 cârciumi, o duzină de prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă, post de jandarmi, poștă rurală, primărie. La 2 februarie 1989, de către Consiliul de Miniștri al fostei RSSM, a fost înregistrată biserică pravoslavnica din satul Sadaclia cu hramul fost numit ”Nașterea Maicii Domnului”, ce
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
230 de cărți și 182 de manuale. Conform statisticilor din 1886 în Corjeuți erau 411 de gospodării și 1657 de locuitori, biserică ortodoxă, școală și stație poștală. În a doua jumătate a secolului XIX în sat funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
dețineau 410 vite și 110 cai. O mare cotitură în veața sătenilor a fost împroprietărirea lor în 1922, cu pământ fără răscumpărare. În 1923 satul Hlinaia avea 520 de case cu 1488 de locuitori. Satul are deja o moară de aburi, școală primară, 3 cârciumi, post de jandarmi și primărie. În 1940 satul a ajuns la 1897 de locuitori, fiind aproape în totalitate de moldoveni (98,4%), dar în vara anului viitor numără 525 de case, deja cu 2102 locuitori. Recensămînturile
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
construită cu cheltuielile proprietarului Costache B. ce avea în proprietatea sa 4194 desentine de pământ. Pe teritoriul satului era o gospodărie boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară, post de jandarmi, poștă cu cai, a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primaria și o cârciumă. În anul 1902 populația localității era alcătuită din 995 de bărbați și 1012 femei ce posedau 670 de
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Nouă<nowiki>"</nowiki>, primărie, cîrciuma, școala primară. Sărată Veche avea cooperativa agricolă care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de jandarmi, telefon, o moară cu aburi și o cîrciuma. În sat locuiau 858 de bărbați, 811 de femei în 400 de gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În toamna anului 1927, obștea "Sărată
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
această instituție i-a împroprietărit pe 152 nevoiași din comuna Cazangic cu 789 ha de pământ. Doar după un an de la înfăptuirea reformei agrare statistica va înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de frunte ai satului erau Gheorghe Vineș (150 ha de pământ arabil și 3
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]