10,949 matches
-
excelența unui text filozofic. Acesta trebuia să reunească virtuți greu de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Nu am fost în stare să-l urmez cu adevărat în propria muncă de cercetare, nu numai deoarece gândirea mea nu poate atinge standardele stabilite de el, ci și deoarece stilul gândirii sale este atât de diferit de al meu. Admir acest stil, dar nu îl pot imita (nici măcar încerca să-l imit). Asta explică, poate, de ce preocuparea mea permanentă pentru Wittgenstein a fost consacrată, în principal, împrejurărilor și caracteristicilor exterioare ale scrierilor sale, și nu nucleului propriu zis al gândurilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fie mulțumiți de ei și de viața lor, dar au izbutit să se elibereze de orice vanitate. Este sensul în care Wittgenstein aspira la religiozitate, dar nu se socotea un om religios. Se vedea pe sine vanitos, dornic să fie admirat, iritabil, înclinat spre furie și dispreț față de unii semeni.67 Începând cu anii Primului Război Mondial, Wittgenstein s-a aflat aproape mereu în luptă cu sentimentul mulțumirii de sine și a crezut rareori că a putut atinge starea de spirit pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fizice mai rare. Odată cu gesturile, persoana ia oarecum în stăpânire spirituală și o parte a spațiului ocupat. Pe de o parte, observăm tendința acesteia de a-și personaliza spațiul în care trăiește, invitându-i cu plăcere pe ceilalți să-i admire propriul design interior, pe de altă parte, constatăm intenția de a ocupa și de a-și apăra spațiul personal, uneori chiar cu îndârjire: se așază în același loc la masă, în bancă, la o ședință sau la birou, se instalează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
scenarului educativ și precizați tipurile de gesturi specifice. Puteți stabili o ierarhie a acestor roluri? Exemplificați și argumentați! 8. Gesturile personale ale profesorului contribuie la facilitarea și îmbunătățirea comunicării didactice, oferind varietate, atractivitate și spontaneitate. Realizați portretul profesorului apreciat și admirat de dumneavostră subliniindu-i gesturile personale, tip ,,semnătură" sau ,,marcă". 9. Analizați din perspectiva comunicării nonverbale fiecare elev dintr-o clasă: cum intră în sala de clasă, cum se așază în bancă, cum se întoarce la colegul din spatele băncii, cum
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Încît aceste reprezentări le-au produs pe corp semnele specifice ale suferințelor Îndurate de Iisus: arsuri sau chiar sîngerări În podul palmelor și În jurul capului. * „Dacă totul ar fi frumos și bun, e de la sine Înțeles că n-am mai admira nimic; ne-am bucura. Dar bucuria ar Însemna, oare, și plăcere? Iată o mare Întrebare?” (Voltaire) În mod normal, „bucuria” este resimțită ca o stare de plăcere, așa cum „tristețea” este resimțită ca o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu și-a clădit viața cu un scop anume, Îi este cu neputință să dispună de fiecare fapt În amănunt. Îi este cu neputință să Îmbine crîmpeiele Într-un Întreg aceluia care nu are În minte forma Întregului. De ce să admiri culori, de vreme ce nu știi să pictezi?...Arcașul trebuie să știe Întîi unde țintește, iar apoi să-și pregătească mîna, arcul, coarda, săgeata și mișcările. Sfaturile noastre dau greș, Întrucît n-au țintă și țel. Nici un vînt nu suflă pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dovezile false ale unei mii de martori mincinoși. * „Aceleași lucruri pot fi morale sau imorale; intreresează motivul sau modul În care sînt săvîrșite.” (L.A. Seneca) Marele filosof ne dă și un exemplu concludent: „Cineva stă la căpătîiul unui bolnav: Îl admirăm. Dar dacă face acest lucru să-l moștenească, e un vultur care așteaptă cadavrul”. * „Cel mai strălucit merit este să poți să faci rău și să nu vrei.” (P. Syrus) Însă, pentru a atinge această performanță trebuie să ai capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
urîte ale lucrurilor, sau cele pozitive/frumoase. Este cert Însă că omul datorează conștiinței orgoliul de a fi singura ființă capabilă de a se cunoaște În așa măsură, Încît să se poată detesta, la nevoie, sau, dimpotrivă, de a se admira. Păcatul, pedeapsa și iertarea „Nu doar cel care a furat, dar și cel care a primit ( În păstrare) să fie arestat.” (principiu juridic) Cerința aceasta este justificată: cum să nu-l considerăm complice la faptă de vreme ce, primind un lucru despre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de mîine” (L.A. Seneca). * „CÎnd se mînie, omul se află În afara trupului său.” (P. Syrus) Evident În afara trupului spiritual, unde „Înfrînarea” se luptă mereu cu „incitarea”. * „Cel care n-a știut niciodată să se limiteze, n-a știut niciodată să admire.” (J. Renard) SÎntem aici În fața unui punct de vedere intelectual cu privire la „sentimentul admirației”, care este considerat un atribut al profunzimii cunoașterii, și nu al entuziasmărilor facile. Totuși, nu putem nega și posibilitatea unei apariții spontane a stării de admirație, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puțin” (idem). * „Orice om pe care Îl Întîlnesc Îmi este superior Într-un fel oarecare. De aceea Învăț pe lîngă dînsul.” (R.W. Emerson) În ultimă instanță, sufletul nostru are nevoie de sufletul celuilalt, adică de omenie: „Ești om cît admiri și În măsura În care admiri” (Mihai Ralea). * „Ești Însuți ce păstrezi În suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut.” (N. Iorga) Adică recunoștința față de Împlinirile pe care le-ai realizat prin alții: „Regăsesc mereu - spune Gog - bucăți și fragmente care provin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
om pe care Îl Întîlnesc Îmi este superior Într-un fel oarecare. De aceea Învăț pe lîngă dînsul.” (R.W. Emerson) În ultimă instanță, sufletul nostru are nevoie de sufletul celuilalt, adică de omenie: „Ești om cît admiri și În măsura În care admiri” (Mihai Ralea). * „Ești Însuți ce păstrezi În suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut.” (N. Iorga) Adică recunoștința față de Împlinirile pe care le-ai realizat prin alții: „Regăsesc mereu - spune Gog - bucăți și fragmente care provin din afară: i-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de amante. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, expresia„vert galant“ indica numărul mare de amante de care dispunea un rege și care reprezenta un subiect de mândrie pentru potența monarhului. Poporul francez, curtenitor și romantic, va admira, cu siguranță, lupta internă pe care o dă un suflet rupt între fervoare religioasă și pasiune carnală, cum a fost cazul sfântului Ludovic sau Eduard Confesorul. Însă nu va înțelege și respecta un monarh frigid, timorat și emotiv în fața femeilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în vederea achiziționării tuturor operelor lui Poussin. Misteriosul comportament al regelui ridică un semn de întrebare deoarece, după ca a achiziționat tabloul Les Bergers d'Arcadie, l-a ținut ascuns în apartamentele sale, permițând doar celor mai intime persoane să-l admire. De asemenea, pedeapsa primită de Fouquet este mult prea mare pentru un presupus delapidator: închisoare pe viață, în recluziune totală, fără a avea permisiunea de a vorbi cu nimeni, fără a putea citi sau scrie nimic și fără a vedea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a grădinilor o reprezintă Marele Canal, care servește drept suprafață suplimentară de refracție și iluminare a pâlcurilor de copaci de pe Aleea Regală. Această axă se întinde pe linia orizontului, pe uimitoarea distanță de opt kilometrii. Din balconul palatului se poate admira Marea Terasă, Covorul Verde și Marele Canal. Aceste elemente vin unul în completarea celuilalt, oferind o perspectivă unică. Efectul perspectivei este potențat de dimensiunile diferite ale celor trei bazine de apă, aflate în imediata vecinătate a Marelui Canal. Ideea Parterului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru ochiul spectatorului obiecte atât de abundente și bogate, încât într-adevăr uimesc pe oricine. Dintre aceste lucrări, nu este nimic mai admirabil și mai demn de laudă decât Grădina Regală de la Versailles, și, în ea, Labirintul. Alte reprezentări sunt admirate într-un mod obișnuit, deoarece satisfac ochiul, însă aceasta nu numai că este o încântare pentru ochi, dar, în plus, instruiește și edifică. Acest Labirint este situat într-o pădure atât de plăcută, încât însuși Dedalus ar fi fost uimit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fost plantat în anul 1421 de către o prințesă din Navara. După ce a schimbat mai mulți proprietari, a ajuns în posesia lui Francisc întâiul, care l-a plantat la Fontainebleau. Când a fost adus la Versailles, regele s-a dus sa admire pomul, și astfel, curtenii au remarcat metaforic că cei doi mari Bourboni s-au aflat unul în fața celuilalt. Sera de portocali era locul preferat de plimbare a regelui. Numai intimii familiei regale și rudele cele mai apropiate aveau permisiunea să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
au remarcat metaforic că cei doi mari Bourboni s-au aflat unul în fața celuilalt. Sera de portocali era locul preferat de plimbare a regelui. Numai intimii familiei regale și rudele cele mai apropiate aveau permisiunea să îl însoțească și sa admire împreună cu el pomii minunați. A vorbi despre grădinile, serele și operele de artă de la Versailles este un demers aproape imposibil de finalizat. Acest magnific edificiu arhitectonic este asemeni unui caleidoscop care ne oferă de fiecare dată o nouă față. De
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a reușit acest lucru. Cina a fost excelentă; la fel a fost și micul dejun. Au mâncat, s-au plimbat, sau jucat, au mers la vânătoare. Mirosul narciselor galbene putea fi simțit peste tot; a fost încântător.“ în această relatare, admirăm stilul artistic al doamnei de Sévigné. Chiar dacă nu a participat la evenimentele de la Chantilly, stilul povestirii este plin de viață iar modul în care relatează ne transpune, chiar și după mai bine de trei secole, în mijlocul atmosferei. De asemenea, Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nevoie să o descriem; a fost descrisă ca fiind imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt. Un autor modern, remarcând această imperfecțiune, a comparat-o cu «o lebădă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu numai bucurie și recunoștință ci și ura celor care ar fi vrut la rândul lor să le facă și n-au reușit. Orice om are de ales la un moment dat În viața lui, pică-ntr-o răscruce: ori admiră, iubește și invidiază colegial, or' urăște și detestă. Problematic, din perspectiva raportului dintre semnificația unei entități lingvistice și contextul lingvistic În care aceasta funcționează, este și următorul exemplu din Înregistrarea nr.3 (S: ... Da’ ... zumu-i sonor sau ... zum di imagini
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu numai bucurie și recunoștință ci și ura celor care ar fi vrut la rândul lor să le facă și n-au reușit. orice om are de ales. la un moment dat În viața lui pică-ntr-o răscruce: ori admiră, iubește și invidiază collegial, or' urăște și detestă A: ceea ce ar trebui să admire. B: exact A: v-ați simțit urât pentru ce-ați scris? B: m-am simțit urât pentru ce-am scris m-am simțit urât pentru ceea ce
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
rândul lor să le facă și n-au reușit. orice om are de ales. la un moment dat În viața lui pică-ntr-o răscruce: ori admiră, iubește și invidiază collegial, or' urăște și detestă A: ceea ce ar trebui să admire. B: exact A: v-ați simțit urât pentru ce-ați scris? B: m-am simțit urât pentru ce-am scris m-am simțit urât pentru ceea ce am ... mi s-antâmplat să-mi iasă În viață A: de pildă? B: teoria care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Dumnezeu, rugându-ne: „Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse. Izbăvește-mă de ele și mă mântuiește Bunule, ca un iubitor de oameni.” Prin rugăciune, se face o întreită lucrare: îl slăvim pe Dumnezeu, îi admirăm slava dumnezeiască, făcând un lucru bun și plăcut Lui și în sfârșit, ne ridicăm la starea cea dintâi, vorbind cu Dumnezeu. Precum îngerii în ceruri laudă pururea pe Dumnezeu și-l slăvesc în toată vremea, se cuvine ca și noi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ajutor și sprijin permanent de la Dumnezeu rugându-se: „Sprijinitor sufletului meu fii Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăvește-mă de dânsele și mă mântuiește, Bunule, ca un iubitor de oameni.” Prin rugăciune îl slăvim pe Dumnezeu, îi admirăm slava, ne ridicăm sufletul spre El și cerem să ne păzească și să ne izbăvească de tot necazul și durerea. Simțim puterea și ajutorul lui Dumnezeu, pentru că „nu este departe de fiecare dintre noi”, căci „Tu, Doamne, ești sprijinitorul meu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]