10,569 matches
-
pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era vorba despre melodie sau despre oboseală. Ci tocmai despre drumul lung și aproape nesfârșit cu trenul, pe care îl ura din toți sfinții, pentru că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curgea șiroaie pe străzi, de la răniți, de stomacul care îi cocoșa, de tații care dispăreau unul câte unul pentru ceva ce ei n-au înțeles niciodată, omorând tații altora ca să fie pace. Cristi se culca ultimul, le cânta tuturor până adormeau liniștiți. Apoi se întindea și el, dar nu închidea ochii. Visa cu ei deschiși la București, orașul atâtor cântece despre viață adevărată și iubire. — Dar e vorba despre un bou, Sachi ! Cum să păstrăm numele așa ? N-are niciun sens
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai vedeau la cafea, pe fugă. Și aici lucra ore întregi, consumându-și și ultimul strop de energie. Culcându-se doar atunci când corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți mai aduci aminte, doamnă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de privirea atât de insistentă a lui Cristi, cum niciun bărbat nu se uitase la ele vreodată. De parcă fiecare centimetru al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumina sunt doar pilde auzite din bătrâni, de care nimănui nu-i pasă. Unde oamenii se urăsc între ei și pe ei, nemaiștiind și nemaicontând de ce. Unde copiii se întreabă ce-s ăia părinți și unde părinții ajunși istoviți acasă adorm cu capetele pe masă și nu mai apucă să le spună celor mici o poveste. Unde o femeie se simte iubită doar pentru că nu primește o palmă. Și aici, în iad, pe o stradă, la un etaj unde nici ferestre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie îi lăudau exagerat, fie îi trăgeau de urechi pentru cine știe ce năzbâtii, care probabil nici nu se întâmplaseră, iar dacă se întâmplaseră, fuseseră total diferite. Au vorbit despre literatură și călătorii. Despre piese de teatru și filme noi. Unii au adormit pe jos de beție, alții au avut inspirația să plece acasă și au adormit în taxiuri, plătind apoi de zece ori suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici nu se întâmplaseră, iar dacă se întâmplaseră, fuseseră total diferite. Au vorbit despre literatură și călătorii. Despre piese de teatru și filme noi. Unii au adormit pe jos de beție, alții au avut inspirația să plece acasă și au adormit în taxiuri, plătind apoi de zece ori suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș artistul. Când s-a făcut dimineață și lumina a început să inunde salonul Capșei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Șerban, același an în care îi lansează lui Claude Romano Și eu am fost student odată sau Un tango de adio. Să-mi cânte un cobzar povestea vieții mele Și-n cântul de foc să uit de visuri grele, S-adorm cu capul beat pe masa cu pahare, Să uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu pahare, Să uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca amintire, Ai adormit, crâșmare, la tejghea, Într-o prăvălioară undeva, Povestea unui pierde-vară sau Să pui ca semn o floare la fereastră. Din păcate însă, timpurile și gusturile publicului chiar încep să se schimbe dramatic, compozitorii de tangouri fiind tot mai puțini, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor și aproape că nu exista noapte în vreo casă sau un apartament unde, înainte ca luminile să se stingă, să nu se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
luminile să se stingă, să nu se audă la patefon, în surdină, ca un cântec de leagăn, povestea-tango de culcare a lui Cristian Vasile. Sute sau poate chiar mii de copii au crescut pe versurile cântate cald de Cristian Vasile, adormind seară de seară cu această melodie în inimi, care făcea mai lină trecerea dintre bucuria și năzbâtiile zilei în lumea fas- cinantă a viselor ; notele dulci încheiau mai mereu o poveste sau un basm și, desigur, săruturile mamelor pe frunțile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într-adevăr, să-i huiduie pe distinșii domni care găsesc plăcere în a lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atunci se speria teribil, gândind că au să năvălească peste el să -l bată până nu va mai putea nici să vorbească. Însă nu intra nimeni. Îl lăsau câteva zeci de minute să-și chinuie mintea în toate felurile, să adoarmă iar, și din nou o lovitură puternică în ușă îl făcea să tresară și să o ia de la capăt. Nopțile erau infernal de lungi. Și de reci. Cele câteva zile au trecut ca secolele, fricile săpând în mintea sa izolată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
povești despre speranță, spune-ne că va fi bine și vom ajunge acasă, că nu vom muri degeaba, cu oasele atât de departe de locurile dragi, unde cineva ne așteaptă și ne iubește. Iar Cristi plângea și cânta și îi adormea pe soldați, la fel cum își adormea prietenii, când era copil, pierdut pe străzile pline de moarte din Huși. — Trebuia să-i vezi, Sachi, ah, trebuia să-i vezi ! Cum cântecul nostru le stingea durerile ca morfina, iar visele por-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi bine și vom ajunge acasă, că nu vom muri degeaba, cu oasele atât de departe de locurile dragi, unde cineva ne așteaptă și ne iubește. Iar Cristi plângea și cânta și îi adormea pe soldați, la fel cum își adormea prietenii, când era copil, pierdut pe străzile pline de moarte din Huși. — Trebuia să-i vezi, Sachi, ah, trebuia să-i vezi ! Cum cântecul nostru le stingea durerile ca morfina, iar visele por- nite din versurile tale dulci făceau rănile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toată puterea în muzică, știind că ea nu vă va trăda niciodată. Mi-e frică însă pentru dumneavoastră că veți înnebuni când nu veți mai avea pentru cine și unde cânta. Și Cristi a zâmbit, cu ultimele puteri, înainte să adoarmă. Și a fost printre puținele nopți, după atât timp în spatele frontului, când a și visat liniștit. A visat că era copil și taică-su îl ducea la prima lui zi de școală. Micuțul Cristian era cople- șit de eveniment și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vă mulțumește pentru că știe că de la dumneavoastră au fost acei bani, pentru dumneavoastră un mizilic, dar pentru niște oameni ca noi, o adevărată avere. Ziua lui Cristi se înseninase, iar afară, soarele începuse să se arate de după norii negri ce adormiseră orașul. Povestea ospătarului nu doar că l-a mișcat puternic, dar l-a făcut să -și aducă aminte câți oameni ajutase de-a lungul carierei sale, fie cu bani, fie cu susținere, fie folosindu-se de faima sa pentru o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este și el altfel, mai aspru, mai proaspăt, respirabil. Peisajul se schimbă la rându-i: câmpiile plictisitoare și dezolante devin păduri uneori jungloide și dealuri în falduri și volute. După ce intru în Transilvania, dacă trenul e de noapte, izbutesc să adorm și să mă odihnesc, fiindcă trebuie să treacă ceva timp până să se stingă efectul stresant și rău zumzăitor al Bucureștiului. Nu am, după cum se va fi priceput deja, vreo pasiune pentru capitala țării; dar nici nu reneg acest spațiu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care participau la ieșirile în aer liber de după-amiază remarcau că aerul din zona Tours este "atît de dulce încît practic te adoarme..." Atmosfera aceasta a fost consacrată de expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război, Imperiul Britanic nu va supraviețui. Cuvîntul la ordinea zilei era împăciuitorismul. Iorga era partizanul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Socrate sau au Îmboldit-o pe Janeta Darc au degenerat În cazul meu la nivelul unor sunete pe care le auzi Între momentul când ridici și cel când trântești la loc receptorul unui telefon care sună ocupat. Chiar Înainte de a adormi, percepeam deseori un fel de convorbire unilaterală care se purta Într-o zonă adiacentă minții, cu totul independent de șirul real al gândurilor mele. Este o voce neutră, degajată, anonimă, pe care o aud rostind vorbe fără nici o semnificație pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]