65,754 matches
-
la pacientul cu IRC avansată, prezentat tardiv la medic. Prezența frecăturii pericardice reprezintă un semnal de alarmă, necesitând inițierea de urgență a hemodializei. în absența acesteia, pericardita uremică evoluează spre tamponadă pericardică (puls paradoxal, insuficiență ventriculară dreaptă acută). • Aparatul digestiv. Afecțiunile digestive sunt frecvente la pacientul renal. Simptomatologia dispeptică de tip ulceros se întâlnește deseori la pacientul cu retenție azotată majoră (ulcere peptice datorită gastritei uremice). Pacientul cu boală renală prin disimunitate (glomerulopatii cronice) în tratament cu corticosteroizi poate, de asemenea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Infecțiile genitale (vaginite, anexite etc) favorizează infecțiile urinare. Neoplasmele genitale se pot manifesta ca sindrom edematos (sindrom nefrotic secundar) sau pot determina anurie/nefropatie obstructivă. Ca urmare, examenul ginecologic (inclusiv al sânului și ganglionilor axilari) este obligatoriu la pacienta cu afecțiune renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența disfuncției renale și/sau a infecției urinare sugerează obstrucția căilor urinare. Tușeul prostatic este obligatoriu la pacientul vârstnic cu afecțiune renală. • Organele de simț. Surditatea este prezentă la pacientul cu anumite
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
inclusiv al sânului și ganglionilor axilari) este obligatoriu la pacienta cu afecțiune renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența disfuncției renale și/sau a infecției urinare sugerează obstrucția căilor urinare. Tușeul prostatic este obligatoriu la pacientul vârstnic cu afecțiune renală. • Organele de simț. Surditatea este prezentă la pacientul cu anumite afecțiuni renale genetice, cum ar fi sindromul Alport. Tulburările de vedere sugerează prezența retinopatiei diabetice sau a celei hipertensive. • Sistemul nervos. Pacientul cu retenție azotată majoră poate prezenta tulburări
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renală și cu simptomatologie sugestivă. Simptomatologia prostatică, în prezența disfuncției renale și/sau a infecției urinare sugerează obstrucția căilor urinare. Tușeul prostatic este obligatoriu la pacientul vârstnic cu afecțiune renală. • Organele de simț. Surditatea este prezentă la pacientul cu anumite afecțiuni renale genetice, cum ar fi sindromul Alport. Tulburările de vedere sugerează prezența retinopatiei diabetice sau a celei hipertensive. • Sistemul nervos. Pacientul cu retenție azotată majoră poate prezenta tulburări psihice mergând de la dificultăți de concentrare până la coma uremică. Convulsiile și coma
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
depresie. Neuropatia uremică vegetativă se manifestă prin hipotensiune ortostatică, tahicardie, inversarea ritmului circadian fiziologic al TA, tulburări de tranzit intestinal, tulburări micționale. Tulburările neuropatice sunt mai pregnante în cazul asocierii neuropatiei diabetice și/sau etanolice. Prezența mononeuropatiilor multiple sugerează o afecțiune vasculitică. în concluzie, pacientul renal necesită o anamneză riguroasă și un examen fizic foarte atent, cuprinzând totalitatea aparatelor și sistemelor. Manifestările clinice ale bolilor renale sunt polimorfe, evidențiindu-se numeroase manifestări la nivelul diverselor organe și sisteme. Aceasta se datorează
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
crescute a afectării renale în boli cu răsunet sistemic, precum și complicațiilor multiple ale bolilor renale acute sau cronice. Frecvent, simptomatologia „renală” tipică este absentă, frustă sau nespecifică, reprezentând o provocare pentru clinician în perspectiva unui diagnostic corect și complet al afecțiunii renale. Bibliografie Berhand Y, Dussol B. Nephrologie, Elsevier Paris 1999 Daugirdas JT, Blake PG, Ing TS (eds). Handbook of Dialysis (4th ed). Lippincott, Philadelphia 2005. Johnson RJ, Feehally J (eds). Comprehensive Clinical Nephrology (2nd ed). Mosby, Edinburg 2003 Risler T
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o reducere a clearance-ului creatininic la sub 60 ml/min timp de mai mult de 6 luni (vezi capitolul „Boala cronică de rinichi”). 3.2. Examenul de urină Examenul de urină reprezintă o investigație esențială și indispensabilă la pacienții cu afecțiuni renale. Examenul de urină cuprinde examenul sumar de urină și examenul în microscopie optică al sedimentului urinar. 3.2.1. Examenul sumar de urină (ESU) ESU reprezintă o investigație biochimică simplă, rapidă și ieftină. ESU este un test screening obligatoriu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
De asemenea, ESU ar trebui sa facă parte din investigațiile periodice (anuale) în populația generală, chiar și la persoanele în aparentă stare de sănătate. în mod deosebit, detectarea semicantitativă a hematuriei și proteinuriei prin ESU oferă informații importante asupra unor afecțiuni nefrologice și urologice cu evoluție subclinică sau clinic frustă (vezi capitolele respective). Cu atât mai mult, ESU este indicat periodic la pacienții de mare risc renal (diabetici, hipertensivi, aterosclerotici, subiecți cu rude de gradul I prezentând afecțiuni renale severe etc
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
importante asupra unor afecțiuni nefrologice și urologice cu evoluție subclinică sau clinic frustă (vezi capitolele respective). Cu atât mai mult, ESU este indicat periodic la pacienții de mare risc renal (diabetici, hipertensivi, aterosclerotici, subiecți cu rude de gradul I prezentând afecțiuni renale severe etc). Ideal, ESU se realizează din prima urină de dimineață (cea mai concentrată), colectată într-un recipient foarte curat (nesteril). Firește, în cursul prezentărilor de urgență la medic, ESU se efectuează din prima urină disponibilă. Se preferă, ca
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în cazul cetoacidozei diabetice, glucozuria importantă previne reacțiile fals-negative, chiar în prezența unei cetonurii importante. Pragul sangvin de eliminare renală a glucozei în urină este de 180 mg/dl. în absența hiperglicemiei, glucozuria este prezentă în tubulopatii și în unele afecțiuni renale cronice cu lezare tubulo-interstițială importantă. • Cetonuria este prezentă în cetoacidoza diabetică și în postul extrem. Rezultate fals-pozitive se înregistrează la pacienții în tratament cu medicație conținând gruparea sulfhidril (captopril, mesna), precum și la subiecții în tratament cu levodopa. • Urobilinogenul (UBG
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii hialini sunt constituiți exclusiv din proteine; sunt nespecifici, fiind prezenți atât în urina normală, cât și în numeroase afecțiuni renale. • Cilindrii granulari sunt constituiți din material proteic granular, rezultat fie din alterarea proteinelor serice, fie din alterarea celulelor prezente în urină. Prezența cilindrilor granulari este de regulă patologică, nefiind însă specifică unei anumite boli renale. Pot fi întâlniți atât
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nefropatiile vasculare, proteinuria este de obicei modestă (< 1 g/24 ore). în bolile glomerulare, proteinuria este moderată (1-3 g/24 ore) sau, frecvent, severă (> 3 g/24 ore - de rang nefrotic); proteinuria este un factor de prognostic major al evoluției afecțiunii renale; cu cât proteinuria este mai mare la debut (și rămâne considerabilă în ciuda tratamentului antiproteinuric), cu atât riscul de progresie al bolii renale către insuficiență renală cronică (IRC) și a IRC către stadiul terminal este mai mare; pacienții cu proteinurie
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulopatii neînsoțite de sindrom nefrotic; proteinuria moderată definește, de asemenea, remisiunea parțială a sindromului nefrotic proteinuria severă (>3 g/24h) este însoțită, de regulă, de celelalte elemente ale sindromului nefrotic, fiind cel mai des întâlnită în glomerulopatii, dar și în afecțiuni sistemice de tipul amilodozei sau diabetului zaharat cu nefropatie diabetică. Proteinuria cantitativă se poate exprima și ca raport proteinurie/creatininurie (fără unitate de măsură), caz în care nu este necesară colectarea urinii/24h, această determinare realizându-se din urina emisă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare semnifică excreția unor proteine anormale, sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fi cauzată de cistita infecțioasă, boala polichistică renală, nefritele interstițiale acute, necroza papilară, boli vasculare (tromboembolismul arterei renale, tromboza venei renale, infarctul renal). Hematuria extraglomerulară de cauză urologică poate fi determinată de tumori uroteliale, litiaza urinară, cancerul renal, angiomiolipomul renal, afecțiunile prostatei, tuberculoza urinară, traumatisme renale, malformații vasculare renale etc. Hematuria din cadrul tulburărilor de hemostază se poate datora diatezelor hemoragice (trombocitopenii, hemofilie etc.), tulburărilor de hemostază din coagularea intravasculară diseminată, consumului de medicamente (AINS, anticoagulante). Terapia anticoagulantă nu trebuie considerată cauză
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauze relativ frecvente de hematurie sunt reprezentate de nefropatiile glomerulare, litiaza renală și cancerul urotelial. Pentru a direcționa eficient evaluarea diagnostică a hematuriei trebuie precizate: • tipul hematuriei (macrosau microscopică); nu există însă o relație proporțională între gradul hemoragiei și severitatea afecțiunii cauzale. Hematuriile de origine glomerulară sunt de regulă microscopice (cu excepția nefropatiei cu IgA, în care sunt posibile episoade de HM); • asocierea simptomatologiei algice; hematuria nu este de obicei dureroasă, cu excepția cazurilor în care este asociată cu inflamație (infecție urinară joasă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cea mai frecventă, sângerarea având originea în parenchimul renal sau la nivelul tractului urinar superior. Hematuria terminală are de obicei sursa la nivelul vezicii urinare; • prezența sau absența cheagurilor; prezența cheagurilor semnifică o amploare mai mare a sângerării, sugerând o afecțiune urologică majoră (frecvent tumorală); • contextul anamnestic și clinic (vezi și capitolul „Abordarea clinică a paicentului cu boală renală”). Asocierea hematuriei cu piurie și/sau disurie este sugestivă pentru infecția de căi urinare; infecția recentă a tractului respirator sugerează glomerulonefrita postinfecțioasă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
l (2,6-4,5 mg/dl) Cl 97-103 mmol/l (= mEq/l) RA 24-27 mmol/l (= mEq/l) 3.5.1. Modificările potasiului seric (vezi și capitolul „Hipo și Hiperkaliemii”) 1. Hiperkalemia prezintă un important risc aritmogen la pacienții cu afecțiune cardiovasculară preexistentă. Valori fals ridicate ale potasiului seric se înregistrează în cazul stazei prelungite (utilizarea unui garou la recoltarea sângelui, scuturarea recipientului, stocarea prelungită a sângelui recoltat - datorită hemolizei). Hiperkalemia (K >5 mmol/l) se întâlnește în: • insuficiența renală acută
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
poliurică); • nefropatii tubulo-interstițiale cu pierdere de sare; • sindrom Schwartz-Bartter, sindrom Fanconi; • hipoaldosteronism, sindromul secreției inadecvate de ADH (SIADH); • alcaloză metabolică, cetoacidoză, intoxicație cu apă. 2. Determinarea potasiului urinar (valori normale 30-100 mmol/24h) este utilă în evaluarea pacienților cu anumite afecțiuni renale, precum și la subiecții cu tulburări serice ale potasiului. a) Kaliuria redusă este un element întâlnit în caz de: • vărsături, diaree, drenaje gastro-intestinale, sondaj, fistule; • nefropatii cu oligurie; • boala Addison, abuz de laxative. b) Kaliuria crescută se constată în: • faza
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diagnosticul de finețe al trombozei de venă renală și pentru colectarea de sânge venos în diagnosticul HTA secundare de cauză hormonală. 3.8. Puncția-biopsie renală Puncția-biopsie renală (PBR) reprezintă o manevră invazivă, efectuată de către nefrolog în vederea precizării tipului morfopatologic de afecțiune (în principal glomerulară) renală. PBR se realizează în condiții sterile, cu ajutorul unui dispozitiv („pistol”) special, semiautomat, utilizând un ac de 18-20 G, sub control ecografic. Ecografia precizează în acest caz adâncimea și poziția rinichilor, permițând o biopsie cu riscuri minime
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de 18-20 G, sub control ecografic. Ecografia precizează în acest caz adâncimea și poziția rinichilor, permițând o biopsie cu riscuri minime în mâinile unui nefrolog experimentat (vezi figura 15). Figura 15. Tehnica realizării PBR A. Indicațiile PBR: • în general, orice afecțiune renală la care informațiile morfopatologice oferite de către examinarea morfopatologică a țesutului renal prezintă un potențial beneficiu terapeutic; • sindromul nefrotic la adult; • tabloul clinic și paraclinic sugestiv pentru glomerulonefrita rapid progresivă (reprezintă o urgență diagnostică și terapeutică!); • anomalii urinare asimptomatice (proteinurie
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
obicei, asimptomatică, dar se poate manifesta prin dureri lombare, hematurie microsau macroscopică sau insuficiență renală, iar diagnosticul este stabilit prin explorări imagistice ale venelor renale (echo-doppler, CT sau RMN). Complicații cardiovasculare. Hiperlipidemia, tulburările de coagulare și HTA, precum și unele dintre afecțiunile cauzale (diabet, lupus, vasculite) reprezintă factori de risc pentru accidente cardiovasculare (coronariene, cerebrale etc.). Insuficiența renală cronică terminală poate surveni ca urmare a progresiei oricărei NG cronice. Proteinuria masivă, caracteristică SN, este nefrotoxică, accelerând progresia bolii renale către stadiul terminal
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
evolua adesea foarte rapid. Ac anti-MBG pot fi identificați în ser prin RIA, ELISA sau IF indirectă. Uneori, coexistă și ANCA. La PBR, în IF se remarcă depozite liniare de IgG și C3 de-a lungul MBG. SG este o afecțiune deosebit de gravă, care, în lipsa tratamentului se asociază cu o mortalitate de peste 90 % și cu o supraviețuire medie de 4 luni. Ciclofosfamida se administrează P.O. în doză de 3 mg/kg/zi la pacienții < 55 ani și 2 mg/kg
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rămâne neclar. Intoxicația cu heroină este asociată cu apariția unei HSF (nefropatia la heroină), chiar și la pacienții HIV-negativi. Se întâlnește predominant la negri și ar putea fi, de fapt, secundară nefrotoxicității unor impurități din heroină. în ultimii ani, această afecțiune se observă din ce în ce mai rar, fie datorită purificării superioare a heroinei, fie mortalității precoce a heroinomanilor infectați cu HIV. Indiferent de cauză, se consideră actualmente că podocitul este celula crucială în HSF. Dezvoltarea glomerulosclerozei a fost asociată cu dediferențierea și proliferarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
numărul total al nefronilor este mult redus (reducție nefronică congenitală sau dobândită), hipertensiunea, hiperfiltrarea și hipertrofia compensatorie la nivelul nefronilor restanți antrenează, în modele experimentale, leziuni de HSF. Acest mecanism este probabil implicat și în apariția HSF în cursul unor afecțiuni precum nefropatia de reflux sau nefroangioscleroza benignă. Pierderea a cel puțin 75 % din masa renală, după nefrectomii parțiale (pentru tumori maligne) pe rinichi unic, a fost urmată de proteinurie și evoluție către insuficiență renală. Dimpotrivă, pierderea a numai 50 % din
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]