10,586 matches
-
iudaism, budism și diferite tipuri de gnoză -, noul stat iranian al Sasanizilor și-a urmat Încă de la Început scopul său de a ancora puterea politică În tradiția zoroastriană, Încercând să creeze, cel puțin ideologic, o legătură solidă Între tron și altar. De aici a derivat o orientare națională, chiar naționalistă, a zoroastrismului: binomul „Religia mazdeistă și Iranul” (d¶n ș m³zd¶sn ud xr³n) devine emblematic pentru Iranul sasanid. În realitate, secolul al III-lea a fost caracterizat În Iran, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a trei mari divinități galice: et quibus immitis placatur sanguine diro Teutatesxe "Teutates" horrensque feris altaribus Esusxe "Esus" et Taranisxe "Taranis" Scythicae non mitior ara Dianae („Teutatis cel crud, care, fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge, Înfricoșătorul Esusxe "Esus" cu altarele necruțătoare și templul lui Taranisxe "Taranis", cu nimic mai modest decât cel al Dianei din Sciția”. - De bello civili, I, 444 sqq.). Acest grup de versuri este astfel comentat În Commenta Bernensia la Lucanus (secolul al IV-lea): În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Augustin, evanghelizatorul Britaniei, să nu distrugă templele păgâne, ci să le transforme În biserici creștine (Beda, Historia Ecclesiastica, I, 30) sau cazul lui Redwald, rege În Ostanglia, care, după ce s-a Întors la păgânism, a construit un templu cu două altare pentru a jertfi și pentru Hristos și pentru zeitățile păgâne (Beda, Historia Ecclesiastica III, 30) sau situația marelui templu din Köln despre care vorbește Grigore din Tours (Vita S. Galli, II). Dar, chiar făcând abstracție de aceste mărturii târzii, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la rude, prieteni și, În sfârșit la nenorocirile războiului și soarta oamenilor ș...ț. Alături, zăceau frânturi de arme, ciolane de cai, și totodată țeste de oameni, atârnate În trunchiuri de copaci; În crângurile lor sacre din apropiere, se vedeau altarele barbare, pe care Îi jertfiseră pe tribuni și pe centurionii primipili 1. Trebuie să se țină cont și de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV, 14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar, „loc sacru, altar”, indică tocmai pădurea sacră. În rest, puținele temple care existau deja Într-o epocă mai veche trebuie să fi fost extrem de elementare, de cele mai multe ori ceva mai mult decât o Împrejmuire de pietre: haruh din germana nordică veche; hearg, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sara, Isaac, Rebeca, Esau sau Iacob și familiile lor. Nu au lăsat scrieri sau inscripții pentru că, foarte probabil, nu scriau. În plus, cum trăiau în corturi, e dificil să găsești urme ale locuințelor lor. Nu au construit monumente arhitectonice, cu excepția altarelor (Gn 12,7.8; 13,18; 22,9; 26,25; 33,20; 35,3.7), stelelor (28,18; 31,45.51; 35,14.20) și mormintelor (cf. Gn 23; 25,9; 35,8.20; 49,30-32). Fără a lua în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
descrierea trecutului vrea să legitimeze o situație posterioară, aceea introdusă de reforma deuteronomică când, sub domnia regelui Iosia, în anul 622 î.C., cultul s-a centralizat la Ierusalim. Conform legii din Dt 12, sacrificiile puteau fi aduse doar pe altarul templului din Ierusalim. Celelalte sanctuare erau declarare „în afara legii”. Și în timpul perioadei post-exilice, templul din Ierusalim pretindea să fie unicul loc de cult autentic și legitim. Textul din 1Rg 5-8 care descrie construirea templului lui Solomon și inaugurarea cultului are
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Sunt „centrat“ în măsura în care consider că axa lumii trece, de pildă, prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului meu sau prin zeii religiei mele. Apoi descopăr că există alte sate, alte obiceiuri, alte limbi, alte peisaje, alte seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o „axă a lumii“. Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
au familiarizat restul Europei cu ea, Occidentul deziluzionat a aderat la romantism. Romantismul are două aspecte: cel reacționar, o deziluzie față de ideea de mai liniar a lui Napoleon. Europa a redescoperit Evul Mediu; medievala și romantica "alianță dintre tron și altar". Dar își făcea apariția și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A replicat prompt că "orice nedreptate și orice violență sînt străine de mine, dar că totuși sînt român". Intelectualii evrei au făcut apel la Iorga, "cerîndu-i să le ofere o patrie". A răspuns că "o patrie este un mister, un altar; nimeni nu o poate da sau împărți". Iorga le-a amintit intelectualilor evrei că evreii au venit în România și au pus mîna pe avuția țării fără să se identifice cu ea50. În timpul acestei campanii, marii industriași și bancheri evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai sus (nu este clar nici faptul dacă Iorga a rămas în mașină), asasinii și-au continuat drumul spre locul execuției 43 Legionarii au transformat vila Magdei Lupescu într-un fel de muzeu și organizau zilnic vizitarea de către credincioși a "Altarului Răului". În plus, fosta reședință a acesteia a devenit o speluncă pentru polițiștii, pentru căpeteniile și pentru Echipele Morții ale legionarilor 44 Sima, Cazul Iorga-Madgearu, pp. 59-64 45 Citatul provine din jurnalul doamnei Liliana Pippidi-Iorga (însemnarea datată din 25 iulie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
4. Jertfa de sine a intelectualilor În fața Istoriei a fost descrisă cândva de Isaiah Berlin drept „oribila soluție germană la povara dilemei morale”. Cuvinte cam aspre, fiindcă nemții nu erau nici pe departe singurii europeni care s-au Înjosit pe altarul necesității istorice, deși este adevărat că ideea Își are originea În filosofia romantică germană. De unde vidul apărut acum În gândirea politică europeană: dacă nu mai rămăsese nici o „mare cauză”, dacă tradiția progresistă era cu un picior În groapă, dacă Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-lea, odată cu invenția vinului spumant. În ceea ce privește tirbușonul, acesta apare abia în anul 1630 în Anglia, alături de dublul său, unealta pentru descărcat arma, furnizată odată cu armele de foc. Dom Pérignon este înmormântat în anul 1715 în naosul Bisericii abațiale, la piciorul Altarului, sub o placă de marmură neagră a cărei inscripție este menită să ne reamintească faptul că acesta și-a trăit viața cum summa laude, adică într-un mod demn de cele mai înalte elogii. Abația din Hautvillers este ocupată în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1964. 90 Personaj din piesa lui Alphonse Daudet, L'Arlésienne, (fata din Arles în limba română) semnifică un lucru despre care se vorbește mult dar care nu apare niciodată. (n. trad.) 91 Vizitatorul Catedralei din Strasburg poate admira în absida altarului un vitraliu al meșterului sticlar Max Lugrand, oferit de către Consiliul Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu douăsprezece stele aurii "simbolul perfecțiunii și a desăvârșirii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Așa a fost și în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea lor arde încet și visător, îndemn la continuarea idealului nostru legionar. Sute și mii de vieți în floare au fost suprimate de nelegiuiții prigonitori în modul cel mai oribil. Ei au căzut pe altarul Crucii, pe drumul jertfei totale, luminați de razele aceleiași credințe în Hristos și neam, pregătindu-i neamului românesc, cu moartea lor, un nou și mare destin. Au căzut cei mai buni, elita neamului nostru. Îndurând prigoană după prigoană, viforniță după
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele 5. Ion Grigore State 6. Ion Atanasiu 7. Gavril Bogdan 8. Radu Vlad 9. Ștefan Georgescu 10. Ion Trandafir Vizitarea acestui subteran altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost destinul, am fost aici străjerul, În țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
soldat în cea mai frumoasă armată, armata invincibilă a Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail, într-un moment greu al istoriei românești, când Biserica lui Hristos era atacată nu numai cu violența cuvintelor, ci și cu fapte barbare, doborârea sfintelor altare. În acest moment trist și dureros al despărțirii, gândul nostru ne poartă înapoi și, ca la lumina unui fulger, vedem toată drama acestui camarad, toată drama unui neam încleștat în lupta cu cea mai feroce apariție a tuturor veacurilor, comunismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]