12,966 matches
-
ereditar în alegerea primilor patru regi, începându-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, moștenirea regală curgea prin soțiile regelui decedat. În consecință, istoricii antici afirmă că regele era ales pe baza virtuților sale, și nu cea a descendenților. Istoricii Romei antice îngreunează determinarea puterilor regelui din pricina faptului că făceau referire la acesta cu puterile omologilor săi republicani (și anume consulii). Unii scriitori moderni consideră că puterea supremă a Romei rezida în mâinile oamenilor și că regele era doar șeful executiv pentru
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
perioadă limită de șase luni. Cu ascensiunea lui Iulius Cezar și a fiului său adoptiv Cezar August, puterile regelui aproape reveniseră. Iulius Cezar a fost ales atât Pontifex Maximus, dar și dictator pe viață, ceea ce-i oferea toate puterile regilor antici, și chiar unele mai mari. După asasinarea sa în Idele lui Marte, 44 î.Hr., fiul său adoptiv Cezar August a câștigat puterea Imperiumului Consular și puterile Tribunului Poporului, combinate cu pozițiile de Pontifex Maximus și Princeps Senatus, devenind aproape identic
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
abdicarea țarului Nicolae al II-lea. În această perioadă și-a pus numele Kirov. L-a ales ca pseudonim literar, aidoma altor lideri bolșevici contemporani. Kirov este derivat din Kir, varianta rusă a numelui Cir, al celebrului șah al Persiei antice. După victoria revoluției ruse din 1917, Kirov a luptat în războiul civil rus până în 1920. În 1921 a devenit șeful organizației de partid din Azerbaidjan. Kirov a fost un susținător loial al lui Stalin, care l-a răsplătit în 1926
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
de către optimați; cu toate acestea, constituția sullană a început să se destrame aproape imediat, puțin câte puțin. Din 73 î.Hr. până în 71 î.Hr. Republică Română avea să fie zguduită de către o revoltă a sclavilor condusă de Spartacus, care, conform surselor antice, era un „auxilia“ de origine traca, dezertat din legiunile române. Fusese capturat, pus în sclavie și antrenat că gladiator. În 73 î.Hr., el și alți confrați s-au răzvrătit la Capua și au organizat o tabără militară pe Muntele Vezuvius
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
moment în care un comandant care a cerut pornirea unui marș asupra Romei să fi fost refuzat, nici un singur moment în care legionarii să se alăture Senatului. Au ales să urmeze nume precum Sulla, Pompei și Cezar, si nu idealurile antice ale Republicii. Singurul lucru care-i ținea împreună era legătură dintre ei. Neputința Senatului de a vedea nouă realitate l-a costat scump. Senatul nu a putut să se adapteze schimbării puterii structurale și, ca rezultat, a fost înlăturat de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
guvernatorilor, care au continuat în a abuză de ele și a le implică în aventuri militare fără acordul Senatului. În cele din urmă, guvernatorii se luptau chiar cu Romă când se simțeau amenințați. Nu există sistem de contabilitate, nici o tradiție antică de a pedepsi guvernatorii corupți - problema era una nouă, iar Republică, atât de tradiționalista, nu s-a schimbat pentru a soluționa problemele ivite. Odată ce Republică a devenit un imperiu, doar un împărat îl putea conduce eficient, nu o adunare oligarhica
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Patricienii au fost la început casta elită în Roma antică. În timpurile vechiului Imperiu Roman, termenul patrician era un titlu specific dat unui înalt oficial de curte. În primele zile ale Republicii Romane, patricienii au format un grup dominant ereditar înăuntrul Senatului. Patricienii pretindeau că erau capabili să-și urmărească
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
Conform cărții antice japoneze "Nihon Shoki", denumirea "Nara" este derivată de la verbul . Teoriile moderne sugerează că denumirea este înrudită cu cuvîntul coreean "nara" (țară, regat). În această perioadă ocupația principală a societății japoneze a fost agricultura, populația fiind concentrată în sate. Majoritatea sătenilor
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII - I i.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea p.Chr. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică ("gymnasion") cât și cultural-artistice ("museion"). Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
reprezintă setul de credințe religioase și de mituri specifice celților antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
în limba galilor, se presupune că păgânii celți nu știau, în mare parte să scrie - deși o formă de scriere în galeză cu caractere din alfabetul grec, latin sau etrusc a fost folosită. Cea mai veche mărturie a culturii celtice antice a fost descoperită lângă Hallstatt, lângă Salzburg, Austria, datată în anul 700 î.Hr. Gaius Iulius Cezar atrestă știința de carte a galilor, dar scrie de asemenea că preoților lor, druizii, li se interzicea să dezvăluie secretele religiei lor (Cezar, "De
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
și a unor structuri de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte esențiale pentru comunitate. Totuși, antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte esențiale pentru comunitate. Totuși, antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Ionia, în secolul al VIII-lea î.e.n.) sau "Vechiul Testament" - o serie de cărți ebraice, având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul mileniului I î.e.n. Lumea grecească a avut condiții mult mai favorabile decât acelea din Orientul antic pentru dezvoltarea studiului istoriei. Spre deosebire de Grecia, care avea o structura social-politică superioară, unde predominau polisurile ale căror multitudine și specificul organizării lor au permis participarea unui mare număr de cetățeni la viața publică, în Orient, puterea era deținută de un
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ciclice". În această privință, fiecare dinastie nouă este fondată de un fondator moralist cinstit. În timp, respectiva dinastie devine coruptă și destrăbălată și, fiind epuizată, este înlocuită de o nouă dinastie. Antichitatea greacă și cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”. Anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii credeau că ciclul se va
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și devotamentul față de comunitatea locală și cetate lasă loc dependenței față de un imperiu uriaș. Istoria creștină este liniară și scurtă, spre deosebire de ciclicitatea antică. Biblia oferă informații clare, istoria începând cu Facerea Lumii (4163 î. Hr., conform lui Flavius Josephus, istoric evreu) și se termină cu Judecata de Apoi. În evul mediu timpuriu scrierile istorice au constat în anale și cronici ce consemnau evenimente, ale
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Mihail I). După reorganizarea școlii superioare din Constantinopol, fondată de Leon Matematicianul, a izbucnit "Primul umanism bizantin". Fotie I al Constantinopolului (cca. 820- cca. 897), care a fost patriarh ecumenic, a scris "Biblioteca I" - o colecție de cărți dedicată autorilor antici și părinților bisericii. A mai scris "Lexiconul", o culegere de expresii memorabile ale autorilor antici și ale părinților bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenet (905 - 959), împărat bizantin, a scris "Despre Administratia Imperiului" și "Despre ceremonialul curții bizantin"e. Mihail
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
umanism bizantin". Fotie I al Constantinopolului (cca. 820- cca. 897), care a fost patriarh ecumenic, a scris "Biblioteca I" - o colecție de cărți dedicată autorilor antici și părinților bisericii. A mai scris "Lexiconul", o culegere de expresii memorabile ale autorilor antici și ale părinților bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenet (905 - 959), împărat bizantin, a scris "Despre Administratia Imperiului" și "Despre ceremonialul curții bizantin"e. Mihail Psellos (1018-1096), unul din cei mai mari gânditori bizantini, platonician, a scris "Chronografia" (de la domnia
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
il-Hind" ("Cercetări privind India"), el nu a înregistrat istoria politică și militară detaliat, dar a scris mai mult despre istoria culturală, științifică, socială și religioasă a Indiei. El a extins ideea de istorie într-o altă lucrare, "Cronologie a Națiunilor antice". Pentru studiile sale detaliate cu privire la istoria Indiei, Biruni este considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
socială și religioasă a Indiei. El a extins ideea de istorie într-o altă lucrare, "Cronologie a Națiunilor antice". Pentru studiile sale detaliate cu privire la istoria Indiei, Biruni este considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie, primele încercări cunoscute ale descifrării hieroglifelor egiptene au fost făcute
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie, primele încercări cunoscute ale descifrării hieroglifelor egiptene au fost făcute în Egiptul islamic de către Dhul-Nun al-Misri și Ibn Wahshiyya în secolul al IX-lea, care au fost capabili să înțeleagă, parțial, ce semnificau hieroglifele egiptene în limba coptă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
egiptene în limba coptă vorbită atunci. Abu al-Hassan al-Hamadani din Yemen (m. 945), Abdul Latif al-Baghdadi (1162-1231) și al-Idrisi din Egipt (d. 1251) au dezvoltat metode arheologice elaborate pe care le-au folosit în săpături și cercetări pe situri arheologice antice. Ibn Khaldun (1332-1406) a publicat studiile istoriografice numite Muqaddimah ("Introducere la istoria universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării rolului statelor și a dezbătut ridicarea și căderea civilizațiilor. Autorul a dezvoltat o metodă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
întrebării logistica militară în privința dimensiunilor exagerate (raportate la surse anterioare) ale armatelor participante la marile conflicte. Renașterea are o continuitate cu Evul Mediu, dar si multe discontinuități. Renascentiștii au considerat că e o revenire completă la măreția civilizației și culturii antice, după o perioadă medievală văzută ca tenebroasă și decadentă, afirmând că este o răsturnare de magnitudinea celei de la sfârșitul Antichității. Renașterea este considerată a fi un proces foarte complex, ce împletește arhaicul cu modernul și reprezintă o revenire la ce
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2 tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație medievală (Flavio Biondo). Inovațiile Renașterii au permis inventarea tiparului și descoperirea Americii. Inventarea Tiparului de către Gutenberg reprezintă rezultatul cererii tot mai mari de cărți. Astfel, între 1450-1500, în Europa (120 milioane locuitori) se tipăresc aproximativ 15-20
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]