10,620 matches
-
oarbă conectat la cecum, din care se dezvoltă embriologic. Cecumul este o structură a colonului asemănătoare unei pungi, localizat la joncțiunea dintre intestinul subțire și intestinul gros. Termenul „vermiform” vine din latină și înseamnă „în formă de vierme”. La mamifere, apendicele vermiform ("appendix vermiformis") este o prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
appendix vermiformis") este o prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică a apendicelui poartă numele apendicită. Apendicele uman măsoară în medie 11 cm în lungime, dar poate varia între 2 și 20 cm. Diametrul apendicelui este de obicei între 7 și 8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică a apendicelui poartă numele apendicită. Apendicele uman măsoară în medie 11 cm în lungime, dar poate varia între 2 și 20 cm. Diametrul apendicelui este de obicei între 7 și 8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică a apendicelui poartă numele apendicită. Apendicele uman măsoară în medie 11 cm în lungime, dar poate varia între 2 și 20 cm. Diametrul apendicelui este de obicei între 7 și 8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
lungime. Inflamația acută sau cronică a apendicelui poartă numele apendicită. Apendicele uman măsoară în medie 11 cm în lungime, dar poate varia între 2 și 20 cm. Diametrul apendicelui este de obicei între 7 și 8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von Gerlach. Această valvă constă într-un pliu semicircular al membranei mucoase. Apendicele
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
11 cm în lungime, dar poate varia între 2 și 20 cm. Diametrul apendicelui este de obicei între 7 și 8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von Gerlach. Această valvă constă într-un pliu semicircular al membranei mucoase. Apendicele este de obicei localizat în sfertul inferior drept al abdomenului lângă osul drept al șoldului
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von Gerlach. Această valvă constă într-un pliu semicircular al membranei mucoase. Apendicele este de obicei localizat în sfertul inferior drept al abdomenului lângă osul drept al șoldului. Poziția lui în interiorul abdomenului corespunde la suprafață cu un punct cunoscut ca punctul McBurney (vezi mai jos). Unii gemeni monozigoți - cunoscuți ca gemeni în oglindă
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
lângă osul drept al șoldului. Poziția lui în interiorul abdomenului corespunde la suprafață cu un punct cunoscut ca punctul McBurney (vezi mai jos). Unii gemeni monozigoți - cunoscuți ca gemeni în oglindă - pot avea o anatomie „imagine în oglindă” (situs inversus) cu apendicele localizat în sfertul inferior stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
cunoscut ca punctul McBurney (vezi mai jos). Unii gemeni monozigoți - cunoscuți ca gemeni în oglindă - pot avea o anatomie „imagine în oglindă” (situs inversus) cu apendicele localizat în sfertul inferior stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
jos). Unii gemeni monozigoți - cunoscuți ca gemeni în oglindă - pot avea o anatomie „imagine în oglindă” (situs inversus) cu apendicele localizat în sfertul inferior stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică, o structură ce și-a pierdut
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
în oglindă” (situs inversus) cu apendicele localizat în sfertul inferior stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică, o structură ce și-a pierdut toată sau cea mai mare parte din funcția inițială în procesul de evoluție. a
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică, o structură ce și-a pierdut toată sau cea mai mare parte din funcția inițială în procesul de evoluție. a fost propus a fi considerat rămășița atrofiată a cecumului care se
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
inițială în procesul de evoluție. a fost propus a fi considerat rămășița atrofiată a cecumului care se găsea la strămoșii îndepărtați ai oamenilor, însă studii din 2013 resping ideea existenței unei relații inverse între mărimea cecumului și mărimea și prezența apendicelui. Cecum-urile, care s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime și formă. Un posibil scenariu pentru progresia de la un cecum complet funcțional la apendicele actual uman a fost înaintat de Charles Darwin. El a sugerat că apendicele a fost folosit pentru digerarea frunzelor ca primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime și formă. Un posibil scenariu pentru progresia de la un cecum complet funcțional la apendicele actual uman a fost înaintat de Charles Darwin. El a sugerat că apendicele a fost folosit pentru digerarea frunzelor ca primate. Poate fi un organ vestigial al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
obstrucționat progresul evolutiv) nu au mai fost importante, așa încât ele au supraviețuit. Se sugerează că aceste alele au devenit mult mai frecvente și cecumul a continuat să se micșoreze. După milioane de ani, cândva necesarul cecum s-a degradat devenind apendicele de azi. Deși a fost mult timp acceptat că țesutul imunitar ce înconjoară apendicele și cel din alte părți din intestin - numit țesut limfoid asociat intestinului - îndeplinește un număr important de funcții, lipseau explicațiile despre forma aparte a apendicelui și
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
că aceste alele au devenit mult mai frecvente și cecumul a continuat să se micșoreze. După milioane de ani, cândva necesarul cecum s-a degradat devenind apendicele de azi. Deși a fost mult timp acceptat că țesutul imunitar ce înconjoară apendicele și cel din alte părți din intestin - numit țesut limfoid asociat intestinului - îndeplinește un număr important de funcții, lipseau explicațiile despre forma aparte a apendicelui și aparenta sa lipsă de importanță specifică și funcție, judecând după absența de efecte secundare
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
devenind apendicele de azi. Deși a fost mult timp acceptat că țesutul imunitar ce înconjoară apendicele și cel din alte părți din intestin - numit țesut limfoid asociat intestinului - îndeplinește un număr important de funcții, lipseau explicațiile despre forma aparte a apendicelui și aparenta sa lipsă de importanță specifică și funcție, judecând după absența de efecte secundare consecutive apendicectomiei. William Parker, Randy Bollinger și colegii de la Universitatea Duke sugerau în 2007 că apendicele slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
important de funcții, lipseau explicațiile despre forma aparte a apendicelui și aparenta sa lipsă de importanță specifică și funcție, judecând după absența de efecte secundare consecutive apendicectomiei. William Parker, Randy Bollinger și colegii de la Universitatea Duke sugerau în 2007 că apendicele slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala evacuează acele bacterii din restul intestinelor. Această propunere este bazată pe o nouă înțelegere a felului cum sistemul imunitar suportă creșterea bacteriilor intestinale benefice în combinație cu multe bine-cunoscute caracteristici ale
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala evacuează acele bacterii din restul intestinelor. Această propunere este bazată pe o nouă înțelegere a felului cum sistemul imunitar suportă creșterea bacteriilor intestinale benefice în combinație cu multe bine-cunoscute caracteristici ale apendicelui, incluzând arhitectura lui, locația lui chiar sub tranzitul unidirecțional al hranei și germenilor în intestinul gros și asocierea lui cu o cantitate copioasă de țesut imunitar. Cercetări efectuate la Winthrop University-Hospital au arătat că indivizi fără apendice erau de patru
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
bine-cunoscute caracteristici ale apendicelui, incluzând arhitectura lui, locația lui chiar sub tranzitul unidirecțional al hranei și germenilor în intestinul gros și asocierea lui cu o cantitate copioasă de țesut imunitar. Cercetări efectuate la Winthrop University-Hospital au arătat că indivizi fără apendice erau de patru ori mai predispuși la recidiva cu Clostridium difficile. De aceea apendicele poate juca rolul de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
hranei și germenilor în intestinul gros și asocierea lui cu o cantitate copioasă de țesut imunitar. Cercetări efectuate la Winthrop University-Hospital au arătat că indivizi fără apendice erau de patru ori mai predispuși la recidiva cu Clostridium difficile. De aceea apendicele poate juca rolul de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
cu Clostridium difficile. De aceea apendicele poate juca rolul de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și tumorile carcinoide (carcinomul apendicelui). Cancerul apendicelui este responsabil pentru aproape 1 din 200 din totalul afecțiunilor maligne gastrointestinale. În cazuri rare adenoamele sunt de asemenea prezente. Apendicita (sau epitiflita) este o stare caracterizată de inflamația
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și tumorile carcinoide (carcinomul apendicelui). Cancerul apendicelui este responsabil pentru aproape 1 din 200 din totalul afecțiunilor maligne gastrointestinale. În cazuri rare adenoamele sunt de asemenea prezente. Apendicita (sau epitiflita) este o stare caracterizată de inflamația apendicelui. Durerea izbucnește adesea în centrul abdomenului, ce corespunde
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și tumorile carcinoide (carcinomul apendicelui). Cancerul apendicelui este responsabil pentru aproape 1 din 200 din totalul afecțiunilor maligne gastrointestinale. În cazuri rare adenoamele sunt de asemenea prezente. Apendicita (sau epitiflita) este o stare caracterizată de inflamația apendicelui. Durerea izbucnește adesea în centrul abdomenului, ce corespunde cu locul
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]