13,008 matches
-
Însă, prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476. Cu toate
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
două ferestre și bolta comună. Ferestrele înguste sunt tăiate dintr-un lemn așezat vertical în structură. Împărțirea bipartită într-un altar și un naos este o trăsătură arhaică în arhitectura religioasă de lemn a românilor. Ea a mai fost relavată arheologic în mai multe locuri din Moldova și se mai poate întâlni doar în câteva cazuri, cu totul de excepție. Planul cu trei încăperi s-a generalizat ulterior. Pe peretele estic al absidei altarului este scris anul 7089 (1580-1581) a cărui
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
în Columbia după Gabriel García Márquez. Cultură artelor plastice, în Columbia, are rădăcini adânci, cu oigini în preistorie. Cele mai vechi evidente, în formă de mici statui de aur, care au ajuns până în vremurile noastre, sunt atribuite triburilor Tumaco. Siturile arheologice de pe coasta Pacificului, au furnizat o importanță colecție de artizanat antic. Acesta colecție, lucrata în aur, datează din anul 325 î.e.n., si se află la "Museo del Oro" în Bogota. Cultură Sân Agustin reprezintă un alt aspect al sculpturii indigene
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
și un trib de Sorabi răsculați, care au fost colonizați în locul « Vlahilor », de-a lungul Margăi (de atunci încoace denumită Morava) și care s-ar fi contopit aici în poporul sârb. Nu există însă mențiuni clare, urme toponimice sau dovezi arheologice în teritoriile respective pentru a confirma acest episod, iar scrierile lui Skilițes pot fi interpretate în mai multe moduri. Există totuși păreri că Moravia Mare era de fapt Morava de lângă Belgrad Românii din Europa centrală trăiesc în următoarele țări: În
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul Iordache Cantacuzino). În anul 1998, s-au efectuat o serie de săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi sunt menționați și Maria Cantacuzino (+1676?), soția marelui vistiernic Gheorghe Ursache, și Anica Bogdan (1773-1852), soția marelui logofăt Iordache Rosetti-Roznovanu. În anul 1998, în biserică s-au efectuat o serie de săpături arheologice sub conducerea arheologului ieșean Nicolae Pușcașu, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, în care se afla un sicriu din lemn, unde fusese depus trupul unei persoane decapitate. Ziariștii au vehiculat ideea existenței unui blestem
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
de mătase, brodată în fir de aur și argint. Persoana decedată fusese înmormântată acolo în prima jumătate a secolului al XVII-lea, acest lucru fiind demonstrat de prezența în mormânt a unei monede poloneze din 1626. Osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice din biserică, din jurul lăcașului de cult și la fundațiile blocurilor din fața bisericii au fost înhumate în anul 2011 de către preotul paroh Dumitru Nechifor în curtea bisericii, la sud de lăcașul de cult, deasupra acestui loc fiind înălțată o cruce din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
preotul paroh Dumitru Nechifor în curtea bisericii, la sud de lăcașul de cult, deasupra acestui loc fiind înălțată o cruce din beton și marmură. La baza crucii se află următoarea inscripție: "În acest loc sunt înhumate osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice executate în biserică, împrejurul bisericii și la fundațiile blocurilor din fața bisericii, în timpul pr. paroh Nechifor Dumitru. Anul 2011". Lângă cruce se află trei pietre funerare vechi cu inscripții cu caractere chirilice, greu lizibile. Pe una din lespezi se află următoarea
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
500 de ani (sec. 16 î.Hr. - sec. 11 î.Hr.) au fost construite morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. Valea se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul orașului Theba (azi Luxor). Zona a fost cercetată arheologic începând cu sfârșitul secolului 18, mormintele sale fiind studiate și în prezent. Valea a devenit faimoasă după 1922, ca urmare a descoperirii mormântului lui Tutankhamon (cu al său „blestem”). După înfrângerea hicsoșilor și reunificarea Egiptului sub conducerea lui Ahmose I
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
morminte din perioada Amarna sunt situate într-o zonă restrânsă în centrul Văii de est, unde au fost probabil înmormântați faraonii Tiy și Smenkhkare sau Akhenaten. În apropiere se află KV62, al lui Tuthankamon, una din cele mai faimoase descoperiri arheologice, făcută la 4 noiembrie 1922 de către Howard Carter. Mormântul a fost găsit aproape intact, deși s-a mai intrat în el înainte de data descoperirii lui. Opulența mormântului este impresionantă, știindu-se că Tuthankamon a fost un faraon neimportant, putându-se
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
cea central-vestică a Meseșului , în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu județul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean (DJ108G) care leagă localitatea Cizer, Sălaj de satul Vânători, Cluj. Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului în zona Munților Meseșului aduc dovezi materiale de existența unei căi de comunicație (drum medieval) ce străbătea Măgura Priei, astfel, aici au fost descoperite ruinele unui "turn român de apărare și semnalizare", cu rol de
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
medieval) ce străbătea Măgura Priei, astfel, aici au fost descoperite ruinele unui "turn român de apărare și semnalizare", cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnata (la pagina 91) în "Repertoriului arheologic al județului Sălaj". Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni caracterizată printr-un relief cu extensie redusă că altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
fost descoperite ruinele unui "turn român de apărare și semnalizare", cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnata (la pagina 91) în "Repertoriului arheologic al județului Sălaj". Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni caracterizată printr-un relief cu extensie redusă că altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
reconstituite în această primă sală a expoziției. Cea de-a doua sală a expoziției încearcă să redea secvențe din istoria și trecutul comunităților din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice aparținând eneoliticului final (cultura Coțofeni), epocii bronzului și primei epoci a fierului - perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
secvențe din istoria și trecutul comunităților din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice aparținând eneoliticului final (cultura Coțofeni), epocii bronzului și primei epoci a fierului - perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum - centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus , care răspundea de exploatările romane
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
din aceste spații ale văii superioare a Ampoiului. Preistoria locurilor este reprezentată de o vitrină cu materiale arheologice aparținând eneoliticului final (cultura Coțofeni), epocii bronzului și primei epoci a fierului - perioade atestate prin descoperiri arheologice fortuite dar și prin cercetări arheologice. Epoca romană este cea mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum - centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus , care răspundea de exploatările romane de aur și argint ale Daciei
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
mai importantă perioadă din istoria veche a zonei, unde era amplasat anticul oraș Ampelum - centrul administrației minelor romane din Dacia și sediul acelui procurator aurariarus , care răspundea de exploatările romane de aur și argint ale Daciei romane. Mai multe vestigii arheologice de epocă romană atestă intensa viață urbană din zonă, exploatările miniere din teritoriul anticului Ampelum fiind atestate și prin exploatările de mercur încă din perioada romană, materialul didactic aferent expoziției oferind și reconstituirea unui complex de cuptoare pentru producerea mercurului
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
servește la scos apa din fântână, aceasta se numește ciutură. Dacă găleata de lemn are o formă (relativ) cilindrică, este făcută din doage de brad și în ea se ține apa de băut, aceasta se numește cofă sau doniță. Cercetări arheologice au relevat prezența găleții încă din perioada culturii Hallstadt, când acest obiect de uz casnic se confecționa din bronz. În locuințele din mediul urban, găleata este folosită pe post de recipient pentru resturi menajere. Treptat, a început să fie înlocuită
Găleată () [Corola-website/Science/312353_a_313682]
-
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mânăstirea s-a reactivat după 1991, ca mânăstire de maici. La data reînființării mânăstirii pe acest loc nu exista nimic. Doar unele săpături au dat la iveală niște resturi de vase ceramice care atestau astfel, arheologic, meșteșugul vechilor monahi de atunci: olăritul. Tot ceea ce se poate vedea în prezent s-a ridicat din nimic cu mare efort și osteneală de obștea mânăstirii. Oameni de suflet au făcut mici donații care au permis să se construiască utilitățile
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
cuprinzând numeroase ilustrații. În 1884, Ministerul Învățământului Public din Franța îl însărcinează pe Le Bon să efectueze o călătorie pentru studierea artei, religiilor și arheologiei din subcontinentul indian. Gustave Le Bon parcurge toată India, întocmind un inventar detaliat al monumentelor arheologice, căutând să reconstituie istoria diferitor populații ale subcontinentului și încercând să găsească explicația dispariției budismului din India. În continuare, cu sprijinul viceregelui Indiei, el reușește să obțină autorizația de a vizita Nepalul, care la acea vreme era una din țările
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
moment, Țara Vrancei a ținut de Moldova. În apropierea orașului Odobești există un loc numit „la Cetățuie”, unii cronicari și istorici afirmând că pe Dealul Odobeștilor se afla în trecut Cetatea Crăciuna. La a XXXIX-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, organizată de Compartimentul Arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor și de Muzeul "Callatis" din Constanta, arheologul dr. Victor Bobi, alături de muzeografii Aurel Nicodei și Aurora Emilia Apostu, a susținut, pe baza cercetărilor arheologice efectuate în anul 2004, o nouă ipoteză
Cetatea Crăciuna () [Corola-website/Science/312390_a_313719]
-
a XXXIX-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, organizată de Compartimentul Arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor și de Muzeul "Callatis" din Constanta, arheologul dr. Victor Bobi, alături de muzeografii Aurel Nicodei și Aurora Emilia Apostu, a susținut, pe baza cercetărilor arheologice efectuate în anul 2004, o nouă ipoteză privind localizarea mult căutatei cetăți Crăciuna, și anume la Florești (Cîmpeneanca), lângă Focșani.
Cetatea Crăciuna () [Corola-website/Science/312390_a_313719]
-
chiar dacă mulți hagiografi și comentatori au dedus asta din numele regiunii, parte din provincia romană Mœsia inferior. Însfârșit, conform studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat înaintea sec. XVI și provine din patronimul musulman Kasım (« darnic »). Din punct de vedere arheologic și istoric, nimic nu dovedește legături între persoana lui Ioan Casian și valea Casimcei, nici existența vre-unui „trib scitic al Casienilor” menționat în diverse variante ale legendei, izvorâtă din omofonia dintre cele două cuvinte „Casian” și „Casimcea”.
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
România situată în comuna Zlatița, județul Caraș-Severin. Mănăstirea ortodoxă sârbă din Cusici se află pe malul stâng al râului Nera în imediata apropiere de frontieră cu Șerbia. Nu se cunoaște cu exactitate anul în care a fost construită, insă săpăturile arheologice denotă că, în secolul al XV-lea, aici a funcționat o mănăstire. Au fost păstrate ruinele bisericii acesteia. De altfel, în documentele turcești Mănăstirea Sf. Nicolae este consemnata pentru prima data in 1556-1557. Conform unui document din 1757, avea o
Mănăstirea Cusici () [Corola-website/Science/312415_a_313744]
-
() este un oraș de pe Nil cu ca. 500.000 de locuitori, aici găsindu-se una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din perioada Egiptului antic. Orașul s-a extins datorită turismului, care este ramura cea mai importantă a regiunii. Unul dintre punctele cele mai importante vizitate de turiști este templul din care a fost clădit în cea mai mare parte în timpul
Luxor () [Corola-website/Science/312471_a_313800]