12,392 matches
-
precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la 11 martie au căzut și capetele boierilor trădători.
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv pentru care mulți dintre aceștia îi doreau sfârșitul. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. Domnitorul Mihai Racoviță, neavând bani să plătească mercenari și dispunând numai de o
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Domnitorul Mihai Racoviță, neavând bani să plătească mercenari și dispunând numai de o gardă de oameni credincioși, ""se mutase în Cetățuie, și nici acolo în Cetățuie nu mâne, ce, mâne câte la un locu de nu-lu scia nime; că și boierii săi încă nu erau drepți, ce mulți dintre dânșii se agiunsese cu catanele"" Pe de altă parte, sultanul nemulțumit de prădăciunile săvârșite de austrieci, îi cerea domnitorului să se alieze cu tătarii aflați în Moldova pentru a-i alunga pe
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o "„haină lungă și largă de mătase și cu o căciulă înaltă”", cu alte cuvinte anteriul și ișlicul turco‐fanariot. În
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
o prelungire a contractului de vânzare a produselor, invocând faptul că încă nu și-a recuperat valoarea investiției. Nikolai Karlovici Giers, viitor ministru de Externe rus, remarca și el în același an adunarea "„cetățenilor”" la Copou, precum și fanfara militară, caleștile boierilor, care fumau pipe, dar și tineri alături de doamne elegante, despre care notează că se fardau excesiv ("„mult sulemenite”"). La 6 septembrie 1846 grădinarul parcului solicita 5.500 de arbori, dintre care 400 de tei, 300 de plopi (ambele soiuri la
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
2015, prin replantarea a 110 de tei argintii pe bulevardul principal al orașului). În 1860 s-au descoperit la vechea intrare în parc, pe "„mâna dreaptă”", oseminte omenești, despre care administrația a stabilit că ar fi aparținut unui fiu de boier, "„ficiorul româncei”", care în anul 1806 fusese executat pe "„câmpul Copoului”", sub acuzația că se făcuse haiduc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial forțele sovietice au vandalizat Obeliscul cu lei, distrugând de pe monument inscripțiile, stemele Moldovei și ale familiei
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
iar pentru adunarea reprezentanților păturilor privilegiate "sfat de obște". Prima mențiune a termenului "sfat" a fost într-un document din 11 februarie 1400. În Țara Românească membrii sfatului domnesc au fost menționați pentru prima dată sub denumirea de "jupani" și "boieri" (1389), "dregători" (1492), "vlastelini" (1492), "prim-sfetnici" (1492) și "sfetnici" (1533). În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
membrii sfatului domnesc au fost menționați pentru prima dată sub denumirea de "jupani" și "boieri" (1389), "dregători" (1492), "vlastelini" (1492), "prim-sfetnici" (1492) și "sfetnici" (1533). În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
În Moldova, termenul obișnuit sub care sunt cunoscuți membrii sfatului domnesc este acela de "boieri". Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Termenii utilizați în Țara Românească s-au folosit mult mai rar în Moldova. "Jupan" era titlul care se atribuia până la jumătatea sec. al. XV-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
-lea boierilor din Țara Românească fără dregătorii, iar pe la mijlocul sec. al XVI-lea de obicei numai boierilor și dregătorilor mari (banul, vornicul, logofătul, foștii dregători și uneori vistierul și spătarul). Mai târziu a început să fie folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan" în Țara Românească. Era acordat de regulă rudelor domnului și celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
folosit și pentru alți boieri care nu erau membrii ai sfatului domnesc, fie că aveau sau nu titluri de dregători. "Pan" era în Moldova ceea ce era "jupan" în Țara Românească. Era acordat de regulă rudelor domnului și celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul "pan" se referă la toți membrii sfatului domnesc. "Prim-sfetnic" a fost titlul utilizat prima dată la 9 octombrie 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul. În sec. al XVI-lea erau desemnați dregătorii cei mai importanți
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
domnesc care ocupau dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au fost înlocuiți treptat cu acela de "boier" și "mare boieri". Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de domn. Actele domniei nu aveau putere dacă lipsea acordul membrilor sfatului, care apar în documente în
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
dregătorii. În Moldova, desemna pe cei care îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au fost înlocuiți treptat cu acela de "boier" și "mare boieri". Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de domn. Actele domniei nu aveau putere dacă lipsea acordul membrilor sfatului, care apar în documente în partea finală, în
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
îndeplineau diverse slujbe mărunte (globnici, pripășari, osluhari et.) În a doua parte a secolului al XVII-lea termenii de "dregător" și "mare dregător" au fost înlocuiți treptat cu acela de "boier" și "mare boieri". Sfatul domnesc era format din marii boieri, cu și fără dregătorii, care împreună cu clerul înalt, luau parte la conducerea țării, alături de domn. Actele domniei nu aveau putere dacă lipsea acordul membrilor sfatului, care apar în documente în partea finală, în așa-numita listă de martori. Sfatul domnesc
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
titlul de domnitor. Suveranul țării purta titlul de domn, din latinescul „"dominus"”, adică stăpân. Termenul dominus cu semnificația de conducător a intrat în circulație in limba latină în timpul împăratului Aurelian. Domnul era stăpânul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea închinării, care se manifesta prin sărutarea mâinii de către boieri. Domnul era "singur stăpânitor", adică „"samodârjeț"” în slavona documentelor de cancelarie, termen care echivala cu grecescul "autocrator". Acest termen reflectă situația
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
conducător a intrat în circulație in limba latină în timpul împăratului Aurelian. Domnul era stăpânul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea închinării, care se manifesta prin sărutarea mâinii de către boieri. Domnul era "singur stăpânitor", adică „"samodârjeț"” în slavona documentelor de cancelarie, termen care echivala cu grecescul "autocrator". Acest termen reflectă situația de independență, chiar dacă de multe ori era doar o aspirație din cauza presiunilor externe. Domnul era echivalentul unui monarh absolut
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
ereditar-electivă, adică orice membru al familiei domnitoare putea deveni domn, dacă era ales de către stările țării. În cazul în care candidatul era impus prin forța armelor, fie de către ei înșiși, fie de către o putere externă, se respecta măcar formal dreptul boierilor de a-și alege domnului. Pentru a asigura tronul pentru urmaș, domnul apela la asocierea la domnie a fiului său încă din timpul vieții sale. Asocierea la domnie era realizată cu acordul sfatului domnesc. Domnului asociat i se delegau o
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
de sultan încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. După instaurarea regimului dominației otomane la mijlocul secolului al XVI-lea, puterea suzerană, Poarta a numit domnii dintre membrii familiilor domnitoare, acordându-i însemnele puterii: caftanul, buzduganul, calul și steagul. Boierii au fost nevoiți să accepte schimbarea impusă de puterea suzerană. Datorită faptului că toți descendenții familiilor domnitoare aveau dreptul la tron, luptele pentru tron au fost o caracteristică permanentă a vieții politice a Țărilor Române. Chiar și domniile lungi și
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
medieval care se întindea de la Marea Baltică la Munții Ural și care a existat între secolele al XII-lea și al XV-lea. Tendințele separatiste ale Novgorodului față de puterea Rusiei Kievene s-a manifestat încă de la începutul secolului al XI-lea. Boierii din Novgorod erau principalii exponenți ai acestei tendințe, ei bucurându-se și de sprijinul orășenilor, care erau obligați să plătească tribut și să sprijine cu oaste Kievul. La începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
oaste Kievul. La începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi cerut relațiile de vasalitate dintre centru și provincie. În 1136, boierii și marii negustori au cucerit independența politică a orașului și ținuturilor înconjurătoare. Orașe precum Staraia Russa, Ladoga, Torjok și Oreșek, care aveau pe lângă ele posade puternice, se bucurau de o largă independență politică și erau considerate vasalii Marelui Novgorod. Orașul
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
vecea (adunarea populară), în care își găseau loc reprezentanții orășenilor și ai țăranilor liberi. Aceste adunări elective puteau alege posadnicii (guvernatorii), "tisiațkii" ("comandanții peste o mie de oameni") și, începând din 1156, chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor și a surselor de venit, care-i fuseseră cedate de către Marele Cneaz al Kievului. Arhiepiscopul era responsabill de bugetul local
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat de posadnici aleși prin vot, care erau mediatori între poporul de rând și principele
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
stabile cu orașele daneze, suedeze și germane. Mai mult de jumate din pământurile private ale Novgorodului erau concentrate în mâinile a 30 - 40 de familii boierești. Aceste proprietăți întinse erau folosite ca sursă de îmbogățire și ca bază politică a boierilor. Casa Sfintei Sofia (Дом святой Софии) - principala organizație bisericească a Novgorodului - era al doilea proprietar de terenuri agricole. Marile moșii bisericești și mânăstirești, (votcina), ocupau terenurile cele mai fertile în cele mai bine dezvoltate regiuni ale țării. Pământ se mai
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
XV-lea. Stăpânii feudali au încercat să obțină legi pentru legarea de glie a țăranilor. Anumite categorii de țărani dependenți - așa cum erau "давние люди" (davinie liudi), "половники" (polovimki), "поручники" (poruciniki), "должники" (doljiniki) - nu aveau dreptul să părăsească moșiile stăpânilor lor. Boierii și mânăstirile au încercat de asemenea să îngrădească dreptul altor categorii de țărani de a-și schimba stăpânul feudal. Astfel de încercări au dus la numeroase răscoale armate, cele mai importante având loc în anii 1136, 1207, 1228-1229, 1270, 1418
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]