13,186 matches
-
dar suficient cât să se poată sustrage de mai fiecare gospodină ce rămăsese în sat ca să ducă în pivnița proprie cu binecuvântarea președintelui ceapeului, a brigadierului agricol, ba chiar și a tovarășului milițian, că de, doar oameni suntem. Și dacă bunicii și străbunicii noștri după abolirea iobăgiei de la ’848 l-au furat pe grof până l-au determinat să-și ia lumea-n cap și să-și vândă moșia pe un preț derizoriu, de ce n-am sustrage și noi, boresele anilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mă învățau cum să desfac celofanul, cu grijă, prin fundul pachetului, și apoi să-l lipesc cu albuș de ou. Cînd eram printr-a unșpea, taică-meu s-a lăsat de fumat, după o vizită făcută la on cologie, la bunică-meu, care avea cancer pulmonar ; și astfel diplomatul cu pricina și-a pierdut brusc inte resul pentru mine. Am continuat totuși să împuținez colecția de țigări străine, pînă cînd au mai rămas vreo două pachete. Tot foarte bune erau și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de Mărășești (ba chiar unii se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona de unde era el - fuma într-adevăr patru pachete pe zi. Asta îl făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit de vreo cîteva ori să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în zona de unde era el - fuma într-adevăr patru pachete pe zi. Asta îl făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit de vreo cîteva ori să dorm în pat cu el, cînd venea pe la noi, și îmi amintesc și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de Moșu. Moartea lui Moșu de cancer pulmonar mi-a ridicat mingea la fileu ceva mai tîrziu, cînd aveam să-mi joc cu succes trăirile existențialiste. Fumam de stingeam, eventual țigări tari, cubaneze, și le povesteam celor din jurul meu cum bunică-meu a murit de cancer pulmonar. Mai adăugam, așa, în treacăt, că se pare că, în cazul cancerului, se moștenește genetic o anu mită predispoziție. Era de-ajuns pentru a căpăta aura de tip superior, pe care-l doare undeva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la Nenea Dode și i-a spus, radioasă, că fiul ei a scris o povestire în care el, Dode, e personaj principal și în care se vorbește și despre Tia, soția lui, și despre cașul pe care-l aducea ea bunicii. Desigur, oamenii, în fața entuziasmului doamnei de la oraș, au găsit de cuviință că e cazul să se arate și ei fericiți de o așa întîmplare și au spus : „Vai, doamnă, dar să-i spuneți lui Cezărel că de-abia-l așteptăm să mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de ce, dar avea impresia că ea se afla acolo pentru că murise și, cu toate că niciodată nu se gîndea lămurit la acest lucru, mereu îl apuca așa, ca o sfîrșeală, și îi dădeau puțin lacrimile. Mai văzuse poze din ăstea și la bunicul, la Cimitirul Eroilor, pe cruci... Ceilalți de pe Panou nu păreau să aibă astfel de probleme. Se oprea în fiecare zi în locul acela de pe coridor și nu-și putea dezlipi privirea de pe chipul ei. Cînd reușea, în fine, să o facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simțea cum o toropeală plăcută îl furnică prin vine, iar bunica vorbea și, din cînd în cînd, își aranja flaneaua întinsă peste rotunjimile obișnuite la orice femeie de la o vîrstă încolo. În scurt timp, ajun gea inevitabil la episodul cu bunicul. Într-o vacanță deci, în gară la Titu, se întîlnise cu viitorul ei bărbat, Puiu Bădescu. Acesta, proaspăt învățător, fusese atras de uniforma fetei, o frumusețe, nu alta, cu gulerul acela cusut de mînuța ei, un guler fin, de un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cărțulie destinată părinților și educatorilor, cu un titlu interesant: De ce merg copiii încruntați la școală? Broșura semnala o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe care o desfășoară
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
generală din Iași... O colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este nevoit să stea mai mult în casă iar relațiile cu lumea s-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian, cam de aceeași vârstă cu el, cu care organiza jocuri, pescuit și scăldat, hoinăreli prin sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe băieți distrându-se fără grijă, a aruncat două găleți cu apă și câteva hârlețe de pământ peste foc, l-a stins, urmând ca autorilor să le aplice o chelfăneală zdravănă, pe care să nu o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care să nu o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o va ține minte toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu el, în înstrăinare, dorul mereu arzător pentru locurile natale, amintirile neșterse ale copilăriei, dragostea părinților și neuitarea - a încheiat emoționanta sa povestire Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
județului Galați. Aproape toți s-au lăudat cu investițiile pe care le-au făcut în copii și cu rezultatele acestora în plan școlar și profesional. Unul dintre ei a fost aplaudat când a anunțat, cu nedisimulată mândrie, că este proaspăt bunic. Ca diriginte al anului V-A, care își aniversează cele trei decenii de la absolvire, le am adresat în finalul festivității câteva cuvinte: Stimate colege și colegi, dragi absolvenți ai anului V-A, promoția 1975 Se împlinesc 30 de ani de când
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inclusiv sora mea Henriette-Sieglide, și ultimul născut era de peste douăzeci de ani. Primul act de identitate al mamei, după revenirea în România, este eliberat de Parohia romano- catolică Steierdorf, la data de 25 noiembrie 1946 și atestă faptul că bunicii paterni dinspre mamă au venit din Slovacia, comitatul Zolyom. Foto copie - actul de identitate al mamei O vreme, până la reamenajarea vechii locuințe din colonia Cehă, mama a locuit la sora sa, în zona de exploatare minieră Ponor. Pentru a-și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
posed, data de naștere este 6 iunie 1947. Certificatul de botez emis de biserica romano-catolică atestă faptul că i-am avut ca nași de botez pe sora mamei, Rosa și soțul acesteia Ioan Slovig, primind numele de botez Gustav după bunicul din partea mamei și Ioan după naș, iar botezul a avut loc în data de 15 iunie 1947. După nașterea mea, mama s-a ocupat de grădinărit și creșterea păsărilor de curte și a vitelor, mai exact a vacilor pentru lapte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a cânta muzică populară, amândouă vor primi voturi pentru aceste cinstite îndeletniciri. Iar noi, electoratul, cu toate că nu o vom duce mai bine, măcar ne vom distra la bancurile spuse de aleșii noștri. (2008) Despre responsabilitate Provin dintro familie de dascăli. Bunicul și bunica au fost învățători de sat, pe vremea când învățătorii și preoții erau personalitățile comunității. Ei, la rândul lor, erau din familii de dascăli. Își vedeau meseria ca pe ceva care dădea prestanță și care implica responsabilitate. Responsabilitatea aceasta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
preoții erau personalitățile comunității. Ei, la rândul lor, erau din familii de dascăli. Își vedeau meseria ca pe ceva care dădea prestanță și care implica responsabilitate. Responsabilitatea aceasta mergea până la amănunte pe care astăzi leam înțelege mai greu. De pildă, bunicul nu se ducea niciodată la cârciumă, pentru că i sar fi pă rut neconform cu statutul lui de învățător și pentru că nu voia să dea un prost exemplu în sat. Apoi a început războiul și a ținut cu tot dinadinsul să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
moderne, onorate cu înaltul titlu de laureat al Premiului Nobel. Născut la Iași, la 19 noiembrie 1912, a fost descendent al unei vechi familii de intelectuali moldoveni, tatăl Emil Palade - profesor de pedagogie și psihologie, mama Constanța Palade - institutoare, iar bunicul Gheorghe Palade - preot în Șendreștii Tutovei. După primele clase primare urmate la Iași, la Școala primară din strada Lascăr Catargi (19191922), astăzi Școala „Mihail Kogălniceanu“ (pe frontispicul căreia se află o plăcuță pe care scrie că marele cercetător a fost
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă iar trăsăturile feței trădau faptul că fusese o femeie frumoasă. Suferise mult în tinerețe. Fusese posesivă și geloasă. Soțul ei trăise o aventură amoroasă, neglijând-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vârsta de cinci ani, după ce îi murise tatăl. Cu Jean se cunoscuse mai recent. Era dintr-o familie dezmembrată și crescuse alături de maică-sa. Nicky fusese abandonat de cea care-i dăduse viață și-l lăsase pe prispa casei la bunicii săi. El avusese mult noroc. O întâlnise pe Carlina care îi oferea toată dragostea din lume. Înainte de a pleca Nicky de acasă, Carlina venise special din străinătate să îi facă o vizită. Când se reîntâlniseră urmase o tăcere între ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor că dorea același lucru ca și el. - Ești un tip șarmant și plin de politețe. - Așa m-au învățat mama, tata, bunicii. Nu este deajuns să spui unui copil „Te iubesc” dacă nu știi cum să îl crești. Și nici să îl alinți prea mult nu e bine. În lumea asta în care trăim sunt tot felul de oameni. Unii sunt șireți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]