11,122 matches
-
malițiozități la adresa scrierilor lui Pilaster, la a căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea scriitorului (a unui alter ego Învins În lupta cu limbajul, a unei vârste prea fragile, concret, a acestui Thomas Pilaster al cărui cadavru a fost găsit cu un coupe-papier Înfipt În gât). Autopatișă, ironie, la prima vedere, romanul lui Chevillard este și o autopanoramă, o parabolă metatextuală. Talentul plin de forță al scriitorului și capacitea sa de a figura o realitate absurdă placată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Începe. Cititorul crede că a Început povestea, când de fapt Începuse doar filmul pe ecranul televizorului, pe care nenumărate interludii metaficționale Îl vor opri, punându-l În ramă, anticipându-l, desfăcându-l și disecându-l ca un fan criminal pe cadavrul idolului proaspăt ucis. Căci, dintru Început, suntem avertizați că avec la logique tout devient clair. Milo vine așadar să ia nevasta lui Andrew pentru a o lua de nevastă, dar Andrew Îl avertizează că ea este mână spartă, că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa, caracterul pătrat al formatului fixează scena la locul său dat. Actorii scenei nu vin de nicăieri și nu se duc niciunde. Ei sunt grupați în jurul corpului imobil al celui mort. Chiar și principala temă dina mică, greutatea copleșitoare a cadavrului, nu-și îngăduie să ducă până la capăt impresia de cădere. Este înfrântă de diagonalele care o mențin în încrucișarea lor. Diagonalele, deși active din punct de vedere dinamic, prin devierea lor de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
podoabe stilistice. Senzual, poetul întinde mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal poeziei este straniu, pentru că poetul însuși, elegiac întotdeauna, acum devine conștiința tragică a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință de Goya, prin neliniște de Poe, prin melancolia apăsătoare de Byron. Baconsky este un destin singular în istoria noastră literară. La doisprezece ani după "Fluxul memoriei", volumul " Cadavre în vid" vine în contextul poeziei actuale din nou cu o notă aparte și cu o altă deschidere spre o poezie substanțială și de maturitate poetică. Volumul este o lungă biografie în care se dă o singură explicație, raportată la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au fost/ și vor înălța statui, celor ce sunt/ li se va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spațiul lumii: "vid, vid, vid -/ prea mult vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi altă soartă,/ dă-mi o moarte înaltă." Există și o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și în conceperea actului poetic ca fenomen de cultură. Apar jocuri de cuvinte: "Cadavrul pelerin/ plutea deasupra lumii balerin/ întins ca să-și purifice sandala,/ pe spini și pe cuvinte alandala". Baladele scrise în această perioadă 1 implică, asemenea celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu soarele prelins la subsuori". Alteori dragostea înseamnă păcat: "Să fug?,/ O, fie-ți milă,/ Altădată/ N-aș fi fost decât/ arsă pe rug." Sentimentul iubirii devine grav: "Suntem egali?, Vom muri deodată sau unul va purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul celuilalt lipit de el." Melancolia este generată de timp, de împuținarea timpului: "Zadarnic în ornic mi se termină/ Timpul ca apa dintr-o ulcea/ Cine din mine ți se-nchină/ E vinovat în fața mea." Timpul este îngerul morții, trecerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul pe jgheab/... Era un cuptor bun, un cuptor solid,/ ar fi putut să dureze și o sută de ani/ ... Și-n vreme ce ardeau/ pe cerul înstelat/ Scăpăra violet Ursa mare". Critica, pasiunea polemică, prezența și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în pânze statice, nu lipsite, însă, de armonie cu elemente proprii primului volum, "Poezii" (1950). Din acest moment, evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid, vid, prea mult vid în istorie/ și toate nu vor să te învețe decât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca piatra de chinovar/ Un fel de chepeneag de sub vântul care dă-n vileag/ alb la căptușeală din pânză de cambrai și acele gunturi negre și corai/ pe pantalonii albi ca ai unui arnăut". Tânărul este un zburător, un frumos cadavru cu două aripi de aur pe umăr. Poemul este o legendă etiologică, el explică nașterea cometelor din puritatea a doi tineri. Conținutul icoanei, din care poetul nostru pare să se fi inspirat, apare în poem cu anumite retușări. Maria este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sufletul, ce se pregătește să-și găsească propria-i cale. După o lungă coabitare, în care cele două componente ale umanului (poate, mai corect, ale Divino-umanului) au dansat pe tema vieții, în zona vizibilului rămâne masca pe care-o constituie cadavrul, trupul ce intră într-un ritm de putrefacție infinit mai accelerat decât până atunci. * Intenționalitatea capătă un chip mai pronunțat în raportarea la propria existență; aici devin vizibile formele în care ne grăbim să ne închidem, cu explicații satisfăcătoare, propriile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nevoie ca să înțelegeți că aventura mea în bucătărie n-a fost o glumă. Și să realizați că în ascensiunea spre statutul de gospodină mare m-am implicat la fel ca în munca de la birou: total. Aș fi călcat și pe cadavre dacă era cazul, dar n-aș fi dat înapoi. Așa trebuie să faceți și voi! Știu că e un target de coșmar. De aceea v-am și felicitat la început pentru decizia de a vă apuca de gătit. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe un coleg deal lor care se lăudase că va petrece noaptea acolo... Pe atunci toți poeții, citeam cu frenezie pe Rollinat și Baudelaire și fantezia lui Lecca fu apreciată și făcu zgomot. Cenaclul de la «Fialkowski», vestita cafenea-cofetărie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai distins. Dacă acțiunea romanului s-ar fi petrecut mai tîrziu, fără îndoială ar fi adăugat: mai distins și mai igienic. Conform „regulamentelor pentru înmormîntări”, introduse și la noi, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, copiate unul după altul, „orice cadavru adus în cimitir” trebuia „negreșit” să fie înhumat „în cel mult 24 de ore”, nu însă și morții așezați „în coșciug de plumb sau alt material închis ermeticește”16). „Coșciugele de plumb” constituiau însă un lux pe care puțini își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alarmă, compătimire, exasperare. Ce reacții îi provoacă „iubitei” știrea sa, poetul nu spune: e șocată, crede sau se îndoiește? S ar părea că asta face: se îndoiește. Altminteri, accentele lui persuasive („Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”/ „E miros de cadavre, iubito,”/ „Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”) nu și-ar avea rostul. Dacă i-a mai rămas un gram de luciditate, ea ar putea să se întrebe nu cumva toată panica asta e un joc, o formă (e drept, ciudată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amintește de personajele romanului central european de la începutul secolului XX, de oamenii lui Meyerinck sau Kafka. E un eu redus la elementaritate, adus de presiunea lumii exterioare la limita normalității". Este cât se poate de adevărat că "eul" lui Acosmei, cadavrul viu ce își contabilizează angoasa într-o sumă de gesturi golite de sens, amintește de protagoniștii romanelor lui Meyerinck sau Kafka. Dar nu cred că vinovată de reducția sa la elementaritate, de împingerea lui la limita normalității este presiunea lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am scos câteva oase/ de sub saltea și/ am făcut o morișcă/ în timp ce morișca se învârtea mi-am/ împachetat capul/ într-o coală de hârtie)". Doar că tentativa de îmblânzire a neliniștii pretha-natice eșuează din start. Cu o lentoare sadică, perversă, cadavrul viu al lui Acosmei își va potența, pe parcursul întregului volum, certitudinea situării în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal" (drojdie); "societatea umanitaristă/ nu-și va face deci o mea culpa îndurerată/ știe ea prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat fie prin raportarea ironică la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei obediențe tăcute, teribile, de practica unor exerciții ascunse care afectează și nimicesc tot ceea ce este liber și spontan în gîndirea omului. Atunci, acestor trupuri fără suflet, acestor oameni reduși la tăcere, posomoriți, le insuflam spiritul ordinii noastre; imediat aceste cadavre încep să se miște, să se uite în jur, să acționeze, să execute mașinal ordinele ale căror scopuri le ignoră, așa cum mîna execută operațiile cele mai dificile fără să cunoască, fără să înțeleagă gîndirea care o dirijează. Cel ce vorbește
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dacă e vorba de un băiat, el va fi castrat în mod odios. "O altă atrocitate, ne spune tot abatele, se practică în asasinatele talmudice și constă în murdărirea, sfîșierea și distrugerea părților virile ale victimei. Cînd se găsește un cadavru de copil cu acest stigmat, putem trage concluzia, aproape întotdeauna, că aceste resturi însîngerate au fost masacrate de cuțitul sinagogii..." Cel care a făcut din întuneric regatul său, cel care răpește copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cîmpiile și orașele după care era așa de lacom. Tot așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pîndește de cum se lasă noaptea, aceste umbre diabolice, tremurînde, de hoți, de criminali, de monștri. În colțuri întunecate, pe străzile neluminate, unde nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care rătăcesc, murdari, cu lumînări la nas, în zdrențe, înfometați, cu ochii lucind ca cei de pisică sălbatică și care o șterg din loc de cum te apropii. Temătoare cum e, lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]